Tren primordial

Venea un tren aşa cu zel,
Noi îl priveam din caldarâm
Un univers ducea în el
Pe ritm acut de tâgâdâm

Dintr-un timp primordial
Trecea cu vuiet ca furtuna
În ritm alert şi bestial
Trecea şi huruia întruna

A apărut ca din neant
Şi a crescut accelerat
Devine tot mai relevant
Şi mai ales aglomerat

Căra cu sine în vagoane
Un univers fenomenal
În taină provocă frisoane
Creşte la orişice semnal

Crescu intens fără oprire
Cuprinse universul vast
Ţintea pe sus la nemurire
Si tot creştea entuziast

Suia acolo printre stele
Mai debordant ca ori şi când
Prin universuri paralele
Cât cu viteza unui gând

Căra atâtea universuri
În drumul lui spre alt tărâm
Cât nu pot evoca în versuri
Numai pe ritm de tâgâdâm.

poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia este centrul unui univers şi sunt atâtea universuri paralele.

citat din David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilatând timpul

Voi scrie neabătut
Versuri noi în ritm acut
Cam două ore pe minut.

tristih de David Boia (12 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte probabil să existe universuri paralele, dar şi mai posibil ca noi să fim în paralel cu propriul univers.

aforism de David Boia (8 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veterană

O inimă părăsită
pe trotuar aruncată
de stăpân privită
de pe bancă
bătea muribundă
ca un veteran schilod
flambându-se
în flacără
de un toc pe lângă dânsa
trecea în bătaia
unui ritm pe caldarâm
defilat de mult de bătăii
în războiul iubirii
pierdut fără a şti
cine ar fi putut greşi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ritm

Ritm. Bătaie de joc.

definiţie aforistică de David Boia (29 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Gândul e sportul suprem
Undeva în plan mental
În propriul lui sistem
Cu efect sentimental

Creator vrednic de vise
De planuri şi de reverii
Animator de premise
Pentru oameni şi copii

De natură ezoteric
Cu manifestări secrete
Dintr-un spaţiu feeric
Ne creează lumi discrete

Ne duce prin zări celeste
Cu eonul printre stele
Pe tărâmuri de poveste
În universuri paralele

Ne dă noi dimensiuni
Un fenomen fenomenal
Şi ne conferă viziuni
Într-un plan potenţial

Musafir fără tăgadă
Dintr-o lume inedită
Şi ispravnic de bravadă
Cu viteză infinită.

poezie de David Boia (25 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele mor şi dor

Prin universuri paralele
Pline de rele şi sechele
Mă dor o groază de stele.

tristih de David Boia (20 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fizica modernă ne oferă o metaforă atrăgătoare: cea a unui număr infinit de universuri posibile care există în mod tot atât de real ca şi acela pe care îl împărtăşim cu toţii, acesta din urmă nefiind exact un univers între celelalte, ci un fel de secţiune printr-un număr infinit de universuri paralele.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumul

Cum devorează timpul
Momente şi zile
Ani şi ere geologice
Lume stele şi univers
Toate dintr-o fractură
Incipientă care creşte
Şi nu mai stagnează
Pildă crudă şi nemiloasă
A devenit vorba timpului
Şi fapta lui sângerează
Iar oamenii se contrazic
Accelerat între ei
Ca să adâncească
Mai mult prăpastia
Şi haosul primordial
În atare comportament
Salvarea poate veni
Numai de la îngeri.

poezie de David Boia (19 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul Big Bang

Nedesluşit cu patos cântă
În ritmuri care dau fiori,
Cântec ce ne înspăimântă
De multe ori, de multe ori

Cu glas sonor de trubadur
Printre inflexiuni feroce,
Înverşunat prelung şi dur
Transmite emoţii prin voce

Din sunete ce se-ntretaie
Ţâşnesc fascicule de foc
Ca flăcările din văpaie,
Reverberând din loc în loc

Când serile se iau la trântă
Cu un proiect necunoscut,
Vuietul lui tot mai cântă
Într-un registru grav, acut.

În veci răsună glasul lui
Prin universul vast, himeric
Clocotitor în ritm haihui,
Răsunător, strident, isteric

Surâde veşnic şi suspină,
Revarsă zâmbet peste ere
În straie dalbe de lumină
Trece de timp şi bariere.

Acel ecou de la big bang
Un puls al inimi celeste,
Persistă ca un bumerang
Misterios, ascuns vuieşte.

poezie de David Boia (20 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria corzilor

Naivi noi de pretutindeni
Escamotând măşti hilare
Ludici noi de peste tot
Parafrazând cântări
Acei care am fost
În stare să tranşăm destinul
Acei care suntem
În stare să ne răstălmăcim
Fără stare pe meleagul uitării
Acei care eram sortiţi
Pe trecere interzisă
Acei care ne găsim
Excluşi din edenul timpuriu
De la Adam încoace
Căutători ipotetici de modele
Ne transpunem idilic
La coarda sensibilă
Din universuri paralele
În universuri alternate
Spre universuri infime
Vibrând instantaneu
Prin teoria corzilor.

poezie de David Boia (10 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e un univers care deschide universuri.

aforism de David Boia (26 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren

Se scurge gând pe şine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uşi, pe trepte.

Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărţiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.

E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se ştiu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!

Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.

E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaşte lume;
Să bei o bere-n ritm de spume...
Să te laşi dus de-un "vagon lit".

E visul în miriapod,
Un ascunziş de-o aventură
Aşa-ntr-o doară, doar o tură...
E-o amintire-n timp... Un pod.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia deschide noi portaluri spre universuri paralele.

aforism de David Boia (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găuri negre

Sunt un fel de pasarele
Spre universuri paralele.

distih de David Boia (12 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naturalmatica...

Vers cu vers egal cu-o strofă,
Fir cu fir se leag-o stofă,
Doagă-n doagă pune-o cofă,
Rău cu rău o catastrofă;

Gând cu gând, filosofie,
Punct cu punct o simetrie,
Piesă-n piesă, sculărie,
Ritm cu ritm fac melodie;

Stea cu stea fac universul,
Pas cu pas succede mersul,
Şarm cu şarm concep demersul,
Vorba-n vorbă compun versul...

(Spun de la gestiune-acei
Unu şi-unu fac cât vrei...
Unu şi-una-ntr-un bordei
Pe puţin fac numai trei...);

Totul este sistematic,
Dar nici chiar automatic,
Intri-n viaţă acrobatic
Printre numere cromatic,
Cu natura matematic...
Chiar pe stilul democratic!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (19 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa de mic

Aşa de mic sunt fără ea
O sământă de mac
Pe planeta unei seminţe de mac
Şi doar ea mă înfloreşte
Cu atingerea când şopteşte
Dintr-o sămânţă de univers
Pe ea cu multe universuri
Şoptindu-mi pe lângă
Ale mele versuri
"Eşti versul prim între versuri"

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Troiene de zăpadă
Troiene de gânduri
Troiene de vise
Purtate de vânturi

Avalanşă de zăpadă
Şi de amintiri
Acoperă drumul
Marilor iubiri

Fulgii de zăpadă
Coboară usor
Gandul meu se duce
Acum călător.

Călător în timp
Visător in versuri
Călător pribeag
Printre Universuri.

Universul tău
E mult prea departe
Drumuri paralele
Vise spulberate.

poezie de Mirela Tufişi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universuri paralele

De undeva răsare un univers
Din noţiuni, ce se combină
Un punct subtil, dar pe invers
Din seve stranii de lumină

Alt, infinit cu alte teorii,
Învolburat ca o tornadă
Împrăştiat prin galaxii,
În sunete de serenadă

Srăfulgeră, păreri din zbor
Concomitent, dar în alertă
Când din trecut spre viitor
Nesiguranţa-i tot mai certă

Ca pe-o paletă vie de culori
Apar, aci senzaţii de debut
Se reproduc de atâtea de ori,
Să reclădească un început

Răstălmăcit la fiecare ţel,
După scenarii de moment
În straie stranii, fel de fel
Prin dedublare de talent,

Din vidul dur şi enigmatic
Omniprezent, prezent cu firea
Se profilează matematic,
Concomitent cu înmulţirea

Apare brusc din dragi idei,
Pe cât îl propulsează saltul
Un alter ego, din scântei
Apoi urmează altul, altul

poezie de David Boia (3 aprilie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexii

Dintr-un reflex primordial,
Purtaţi de energii rebele
Aicea, în spaţiu sideral
Ne raportăm ades la stele

Nu avem puncte de reper
Şi care, le avem nu-s clare
Când toate stelele pe cer,
Sunt în continuă mişcare

Tot căutând pe bâjbâite
Alt trai şi vremurui bune
N-avem cuvinte potrivite
N-avem un pic de-nţelepciune

În multe cazuri visători
În alte zile şterşi, apatici
De atâtea ori nepăsători,
Dar din când în când simpatici

Câte odată-n în ritm vioi
La câte vrun eveniment
O bună parte dintre noi
Ne deşteaptăm, concominent

Se naşte atunci dorinta vie
De-a dezlega misterul:
Ce taine ne ascunde cerul
Şi cum se naşte o poezie.

poezie de David Boia (18 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!