Poem în interval X

[se pare că
totul a expirat până la ultimul punct
nimic nu mai poate fi utilizat
pentru o reciclare divină
vreau o nouă creaţie
nu ambalaje noi
pentru lumi vetuste]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anexă

plânsul zorilor alungindu-se
în prăpăstiile lumii
mirosea a rouă şi a carne crudă
din ce în ce mai mult
mi se pare că
târziul curge prin ceasuri copleşitoare
nu avem un scenariu scris
pentru malurile noastre
uneori trecem prin nisipul mărilor
fără să avem vreme în tălpi

şi ca-ntr-o anexă a morţii
ne ducem viaţa de aici până mai încolo
mai ne jucăm de-a viaţa o bucată de drum
ţesem pânze de păianjen pentru corăbii
şi ca să fie totul perfect
trăim o fărâmă de moarte în linişte
aşteptând sub iarbă cuminţi
o nouă înviere mai bună
sau poate doar o ploaie fecundă

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în interval II

[astăzi sunt o entitate bleagă până la ultimul atom
coloana vertebrală mi-e umplută cu orez fiert
din peisaj lipseşte o ceapă şi sticla cu ulei ars
desluşeşte-mă până la ultimul cuvânt
şi culcă-mă în orice tigaie cu grăsimi latente]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e sufletul însuşi. E de aceeaşi natură. Dragostea e o scânteie divină, ca şi sufletul, şi tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit, pe care nimic nu-l poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge. Îl simţi arzând până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului.

citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Bea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

sunt o existenţă ambiguă
bulversată de răguşela timpului
secundele gri îmi apasă oasele meteoesensibile
contaminate cu vârtejul fonemelor esenţiale

aici mă renasc pentru a înlemni
acum îmi smulg sufletul pentru voi
şi mi-l întind ca o agoră antică
să mi-l mănânce rugina şi întunericul paşilor

simt cum pietrele râului dospesc în aortă
în ochi glandele lacrimale vor refuza
să mai zămislească din sentimente lacrimi vetuste
ci numai nisipul în vidul oglinzii zbârcite

în această lume suspectă anotimpurile îşi pierd substanţialitatea
voi rămâne doar cu scrisul infect în umbra lui Gutenberg
întrebându-mă ce s-a întâmplat şi cu vremea noastră:
a murit sau meditează viaţa în moartea cuvântului?

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem trist

haite de îngeri
spintecă depărtarea
tăcerea prelungă de pe obraz
se lichefiază în lacrimi

aproape galbene

durerile noastre se coc amar
în suspinul soarelui bolnav
şi ultimul punct tardiv
ce se pune la final de propoziţie
ca întotdeauna forţat
ne întăreşte moartea

sufletul prinde rădăcini
în imnul ierbii necosite
ca nişte aripi încremenite în carne
nemaiputându-şi
fâlfâi soarta
în limanul vremii

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate-i vis, poate nu

Nu se vede nimic în urmă,
poate doar gândul meu
care mai caută şi mai scurmă
în ce nu e, şi eu
veghez fereastra şi lumina
împrăştiată
ce-ncearcă să-mi ascundă suma
de altădată.

Îmi pare că nu s-a petrecut
din ce îmi amintesc
şi-mi pare că nici nu a trecut
şi poate doar citesc,
şi poate totul e-o poveste
ce-a poposit în gând,
când mai visam şi eu vreo,, cheste"
pe rând din când in când.

Poate-s nebun sau poate totul
se-ntâmplă-atunci când dorm...
O să aştept până când Domnul
mă va trezi din om...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yin şi Yang

Pulsează cele doua lumi
Şi tensiunea generează furtuni
Altor lumi.
Plusul şi minusul
Contopindu-se ameninţător
Se unesc într-un cerc vicios,
Într-un ritm universal, unic,
Până la refuz,
Până la energia supremă,
Până la naştere şi renaştere.
Un unic şi incontestabil traseu...
Genetică, fizică şi chimie,
Inter-dependent re-create,
Transcendent şi credinţă,
Celula perfectă
Pentru moartea perfectă.
Progresul ducând spre regres,
Spre nimic...
Yang şi Yin
Ce în somnul tăcerii s-au scufundat,
Simplificându-şi menirea.
Da, s-au scufundat întru creaţie,
Întru devenire,
Ca un ochi pineal
În clepsidra ce a lăsat pe pereţi
Un poem altor vieţi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic...

Trecut-au anii, fără sens şi rost,
Sărutul tău... s-a şters, cum nu a existat...
Nimic am înţeles, că de fapt a fost,
Rămâi o amintire, care a expirat.

Fost-ai mult iubit, cum nu poţi înţelege...
Dar ai tratat povestea ca nimic!
Ştiu că în iubire, nu există lege,
Iar timpul te-a făcut din mare, să fii mic!

Totul se divide, nimic nu dăinuieşte!
Timpul pentru mine... este un duşman...
Inima mai speră, deşi se-mpotriveşte,
Mintea e lucidă, dar totul e în van!

Dragoste şi ură, simt eu pentru tine,
Ai rănit zâmbind, un suflet ce te-a vrut!
Inima zvâcneşte în cioburi de suspine,
Nimic este acum... ca tine: gol şi mut.

Şi învăţ să uit! Să uit să iubesc!...
Lecţii mult amare, mi-au schimbat cărarea.
Învăţ să ignor tot ce îmi doresc,
Învăţ zilnic... exersând iertarea...

Totul şi nimic... totul despre tine,
Se va pierde-n timp, ca şi un tren pierdut...
Pierzându-te pe tine, m-am regăsit pe mine,
Şi am înţeles... nimic nu am avut!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă planetă

Mai presus de lună şi de soare sunt stele,
În galaxii îndepărtate dincolo de ele,
Planete cu vise promise ce ne dau strălucire
Şi poate pentru copiii noştri va fi o veşnicie.

Să fie aer, să fie apă, într-un loc minunat,
Să fie bunătate, armonie, că eu aşa am aflat,
Un trai fără tristeţe plin de bucurii reale,
Să duci o viaţă cu dreptate-n lumi regale.

Pământul nu mai continuă alergarea,
Iar soarele îşi va sfârşi iluminarea,
Toţi trebuie să fie pe punct de plecare,
Iar nave stelare să iasă-n întâmpinare.

Pentru planeta minunată să fii pregătit,
S-ajungem fiecare pentru cât mai e de trăit,
Să fie minunea cerească colorată de alt soare,
Iar Domnul s-apară pentru noi călare.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poştaşul

Merge-n sat cu bicicleta,
Dar nu merge la plimbare
Împarte-n vecini gazeta
Ori ne-aduce o scrisoare.

E poştaşul! Bine-mi pare
Uite-acuma l-am zărit...
Şi-l întreb, că poate oare
Vreo vedere am primit.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru persoană tot ceea ce poate obţine gratuit este prea ieftin pentru a fi râvnit, dorit şi dobândit! Pentru înţelept absolut totul este fără efort, este o graţie ce nu poate fi cumpărată cu întreaga deşertăciune financiară a acestei lumi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să-ţi spun

Vreau să-ţi spun să nu arunci timpul preţios
petrecut alături de mine şi să admiri din nou peisajul
ce-l laşi în urmă.
Vreau să-ţi spun că totul e real şi nu ai nevoie de nimic,
pentru a scoate în evidenţă o fotografie în mişcare cu noi.
Vreau să-ţi spun că visul tău încă nu s-a spulberat,
ci continuă ca şi cum ai face un puzzle cu florile cele mai frumoase.
Vreau să-ţi spun să uiţi totul din trecutul dureros
şi să te gândeşti la motivul pentru care m-ai ales pe mine.
Vreau să-ţi spun că nu merită să te comporţi la fel ca în trecut
şi să fii tu, fără remuşcări, ca să poţi schimba destinul.

poezie de Eugenia Calancea (28 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucureştiul este in­te­resant pentru că el cuprinde mai multe lumi pa­ralele, fiecare cu regulile ei. Lumile în care mă învârt eu sunt lumi pri­vate, în care lucrurile funcţionează, în care oamenii pun la punct lucruri interesante şi fru­moase, dar depar­te de sistem, fie că-i vorba de artă sau de alte domenii. De asta, poate, am o imagine idea­li­zată, dacă aş intra în contact cu alte lumi ale ora­şului, aş fi mai sceptic.

citat din Răzvan Popovici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

privirea descompune orele
în fire albe de praf
locuiesc de ceva vreme
în cuvântul prăpastie
mi-am făcut acolo
un cuibar
din plânsul şerpilor
respirând
ecoul şoaptelor vechi
trecute
mai întâi
prin clepsidră

eternitatea refuză
să înghită
somnul aripelor smulse
din pereţii văzduhului
stau neclintit în pleoapa mea
şi visez
noi ambalaje reciclate
în care să-mi împachetez liniştit
viaţa

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a fi fericiţi până la un anumit punct, trebuie să fi suferit până la acelaşi punct.

citat clasic din Edgar Allan Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

tristeţea ştie multe versuri din cartea vieţii
compune poeme surde
la lumina de sare
şi topeşte în flăcări
fericirea stropilor de ploaie
de pe obraz

conturul umbrei mele rămâne ca un vis eterat
adormit în eternitate
e-aşa de lungă moartea
încât nici timpul ce-a trecut pe-aici
nu-ţi ajunge să o măsori
până la capăt

poate noi suntem nişte vise
în gol vânătorii străpunşi de gloanţele vremii
îşi numără răsuflările precum copiii
când îşi numără monedele din puşculiţă
dezamăgire - respiraţia te doare până la ultimul atom
monedele sunt doar nasturi vechi ancoraţi în rugină

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu ştie când va muri. Nimeni. Omul, când se uită înainte, i se pare că viaţa lui va fi lungă. Şi de asemenea i se pare că viaţa e ceva, că viaţa e mult, că viaţa e totul. Poate să fie aşa, şi poate să fie şi altfel. Pentru că, atunci când omul se uită în urmă, i se pare că viaţa a fost puţină, dacă nu chiar nimic.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu poate lăsa totul pentru Hristos dă totul pentru nimic!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Alexandra Tuliscanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetiţii pentru niciodată

nu am avut niciodată curaj
să fac vreun rău ori vreun bine
am mers doar în linie dreaptă
cu grijă să nu trezesc copilăria
dintr-o jucărie pe care n-am scos-o niciodată din cutie

niciodată n-am dus dragostea până la capăt
am lăsat un cerc incomplet
o rană deschisă
cu orice senzaţie analizată catalogată anesteziată
în acest insectar unde mă trag singură-n ţeapă
cu o viaţă mereu amânată
cu fiecare clipă tăiată milimetric
totul conform planului
totul pentru iluzia certitudinii

noapte de noapte acelaşi vis
o cădere continuă cu viteză constantă
şi nu vreau decât să ating pământul odată
să mi se împrăştie creierii pe asfalt
ca în ultimul tablou al lui Pollock
dar nu sfârşesc nimic niciodată

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vreau totul sau nimic

Eu vreau totul sau nimic,
Tu-mi oferi câte un pic,
Clipe dulci de amor şi dor
Sau fior după fior.

Eu vreau sărutări nebune,
Tu îmi dai... ce nu pot spune,
Ce nu îndrăzneam a-ţi cere
Îmbrăcându-mă-n plăcere.

Eu vreau merele-ţi din sân,
Tu credeai că sunt păgân,
Tandru, blând, neruşinat,
Însă sfârcul... mi l-ai dat.

Eu vreau mijlocul de floare,
Tu mă prinzi c-o-mbrăţişare
Şi mă strângi năucitor,
Între coapse... pe covor.

Eu vreau totul sau nimic,
Tu-mi oferi câte un pic,
Azi ceva, mâine ceva,
Lâng-o ceaşcă de cafea.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!