Din cauza ta

Vocea ta m-a ars,
Şi mă gândesc ce mi se întămpla
Dacă vorbeai cu gura la urechea mea,
Şi mă sărutai,
Probabil urechile dispăreau
Să-ţi facă loc prin tot corpul,
Nici gâtul meu nu mai avea rost
Dispărea cu totul,
Un cap vrăjit nu-l mai suporta
Nici mâini, nici picioare
Ce-a mai rămas?
Talpa!?
Dispărea şi ea la tonul vocii tale.
Eram dat dispărut
Ziarele urlau că nu mai are cine să ţină capul,
Eram în plin scandal
Din cauza vocii tale.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (8 aprilie 2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens

auzeam ecoul vocii Tale
subterfugiu de salvare ce refuză mândru trecerea
şi revoltă sensibilitatea
îndârjind-o
să treacă dincolo de zidurile reci ale preajmei
pe lângă frenetice umbre înglobate în unele
tremurătoare în acelaşi praf
cald mângâind tălpile

am ascultat ecoul vocii Tale albe
un fel de eu
plăsmuit pur de mintea mea
melodios în vocea Ta
pe care nu l-aş mai lăsa să plece
chiar de-aş înfrunta umilinţa de a nu-l pierde minţindu-mă
Tu prefăcându-Te că nu ştii că pricep aceste toate
cu mândria Ta de tânăr nemuritor oprit la porţile cetăţii
şi voce lămuritoare
vorbind fiecărei flori reîncarnată în mineral

ascult vocea Ta
cu sângele în care se zbate o primă dimineaţă
şi scriu acum cu vocea Ta
tămăduitoare de eu

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea pe care o prefer din corpul meu e gura, din cauza vocii ei.

citat din Lola Ponce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-am avea nici o dorinţă, nici o aspiraţie, jumătate din farmecul şi interesul vieţii ar dispărea.

citat din John Lubbock
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin noroi

Liniştea mi-am ales-o din noroi,
Era săraca de ea,
Doar nervi în frunzele grămadă
Şi toate ude din certuri de fricoşi.
Nici nu ştiu cum eram când le-am atins
Nu mă vroiau decât deschis
Cu mâini curate
privite cald de ochi frumoşi.
Am apucat-o cu grija unui docher
Rănit de lanţuri prin vapoare
Dar azi atent la tot ce-i dai,
M-am aşezat la mal de voci
Eram doar eu,
cu inima pierdută-n rai
Gândind la cum să mai trezesc
O linişte deja rănită de plebei
Ce te-au secat de calm
Si părăsită în mâl grotesc.

poezie de Mili Dumitru (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu născoci o împărăţie în care totul să fie perfect. Pentru că bunul gust este virtute de gardian de muzeu. Dacă nu ţii seama şi de gust, nu vei avea nici pictură, nici dans, nici palate, nici grădini. Vei fi lipsit de ele prin însăşi pustietatea perfecţiunii tale. Creează o împărăţie în care totul să fie, simplu, înflăcărare entuziastă.

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat aude mai întâi tonul vocii tale şi abia după aceea va decide dacă să trateze cu respect sau să ofere credibilitate conţinutului celor spuse.

Sherry Argov în De ce bărbaţii se însoară cu scorpii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram tineri

îmi promiteai marea
cu toate urgiile ei
sarea din munţi
mi-o puneai la picioare
să merg drept ca Iisus
pe drumul rămas între ape
săpate de timp
nimic nu-mi promiteai
nici ziua naşterii mele
nici clipa morţii tale
într-o zi de duminică
aproape caldă de noiembrie
marea vuia la uşa noastră
cu toată armata de crabi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când le vorbim copiilor, este important felul în care le vorbim. Ai grijă la tonul vocii tale şi comunicarea non-verbală.

citat din Kevin Heath
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi manifesta entuziasmul în fiecare aspect al fiinţei tale, în sunetul vocii, în tonul cu care te adresezi celorlalţi, în modul cum te mişti, în privire, în tot ce îţi este specific.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un final fără-nceput

Noi nu ne vom iubi în lumea asta
Şi poate nici în lumea de apoi,
Noi nu vom fi bărbatul şi nevasta
Care să facă totul... doar în doi...

Nici fericirii nu-i vom da vreun nume,
Nici amintiri nu ne vor povesti,
Nici gândul nostru n-o să poată spune
Că s-a-ntâmplat a ne... îndrăgosti...

Noi nu vom fi nici timp şi nici distanţă,
Nici paşii noştri nu se vor cunoaşte,
Vom dispărea ca într-o aroganţă
Pe care nimeni... nu o recunoaşte...

Noi ne ucidem sufletele triste
Şi rupem nemurirea în tăceri,
Nu acceptăm că poate să existe
Un viitor bazându-ne... pe ieri...

Noi nu ne vom iubi, nu avem voie!
Iubirea dintre noi e prea intensă.
Şi nimeni nu mai are azi nevoie
De dragoste prea pură şi imensă...

poezie de Florin Răileanu (mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, Experienţă! Nici un alt dascăl nu are chip atât de răvăşit şi de îngheţat ca al tău; nici unul nu poartă veşminte atât de negre ca ale tale, nuiaua nici unuia nu e atât de usturătoare ca a ta, nici unul nu-şi împinge discipolul cu mâini mai neîndurătoare şi cu mai multă străşnicie către îndatoririle lui şi nu-l sileşte mai autoritar şi fără putinţă de împotrivire să şi le îndeplinească. Numai şi numai datorită învăţăturilor tale poate izbuti vreodată un bărbat sau o femeie să-şi găsească potecă sigură prin sălbăticiile vieţii: fără ele – vai!!!- cum se mai împiedică şi cum se mai rătăcesc!!! Ce groaznice tărâmuri oprite încalcă, în ce râpe spăimântătătoare sunt azvârliţi!

Charlotte Bronte în Shirley, traducere de D. Mazilu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o discuţie cu o femeie există un moment dureros. Tu vii cu fapte, dovezi, argumente. Faci apel la logică şi la raţiune. Şi, deodată, descoperi că ei îi e nesuferit până şi tonul vocii tale...

citat din Serghei Dovlatov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţă

de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struţ, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaş,
nici strămoş şi nici urmaş,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloşcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăieşte, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalţă, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei liberi

Stau,
dar nu mă pot mişca,
Incremenit,
Privesc la păsările libere
Ce domină un drum curat pe cer.
Mă uit la braţele mele, ce le am lipite-n corp -
Aproape inutile,
Am încercat şi eu să zbor,
Dar prin degete îmi şuieră vântul
Şi-n încercări frivole de curaj
Mă simţeam persiflat, prin râs decent,
De tot ce era mai presus de josul auster.

Stau în mâini şi încerc să zbor,
Cu mintea să ajung la stele
Să mă despart de corpul inutil
Ce paşnic îl tot port.

Nici să zbor, şi nici să mă adâncesc în mări,
Nu pot.
Il las inert pe iarba uscată,
Renunţ la tot.

Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest pentru ţara pierdută

Aţi furat tot ce-a lăsat Nicolae Ceauşescu,
Şi-n mormântul veşnic rece se învârte Eminescu.
Nici păduri n-au mai rămas şi luăm pâinea din străini,
Că problema noastră agrară e pământul în ciulini.

Spunea un proverb odată: Fie pâinea cât de rea...
Însă ţara se goleşte, neamul meu va dispărea!
Ce va fi în urma mea nici nu vreau să mă gândesc,
Doar că-n cele patru vânturi este neamul românesc.

În ce colţuri ale lumii trudesc fiii noştri dragi
Ca pe vremuri, Românie, când erau stăpâni şi sclavi...
- Ce crezi tu că pot să fac, fiule pierdut de turmă,
Dacă vântul mă străbate şi m-acoperă din urmă?!

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aburul descria îngeri

eram în bucătărie în timp ce
mâncărurile fierbeau în oale
iar aburul descria îngeri
sau draci pe pereţi
care se tot strâmbau la mine

atunci ai intrat tu pe uşă –
doar pe jumătate –
un sân îţi rămăsese agăţat
în trecut – cred că era cel de care ziceai
că e mai mic decât celălalt –

s-a rupt de tot până la urmă
şi a rămas acolo în tocul uşii

iar tu ai venit la mine cu un sân rupt
şi cu viaţa făcută vraişte
şi ai avut pretenţia să te iubesc
fără să vezi că deja eu fugeam

tot fugeam de tine

iar tu vorbeai numai cu pâlpâirea
care rămăsese după trecerea
sufletului meu
ca o cometă
prin viaţa şi viscerele tale

nici nu mai sunt
şi poate că nici tu nu mai eşti

doar ni se pare

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Şi atunci, mama lui Luci, Diana... Nu mi-aş fi închipuit vreodată că ai iubit-o.
Traian: Am iubit-o?! La naiba! Încă o mai iubesc, Eugen! Enorm... Ca un nebun... Înţelegi acum de ce nu m-am căsătorit niciodată? Din cauza ei, desigur, altfel, n-aş fi avut nici un motiv.
Eugen: Dar a trecut atâta timp de atunci... Ar fi trebuit să-ţi refaci viaţa, să nu rămâi singur...
Traian: Nu, fără ea n-avea nici un rost; n-aş fi putut. Ştiu; lumea e plină de multe alte femei frumoase, nu e ea singura, dar pentru mine nici nu se pune problema alteia.
Eugen: De ce?!
Traian: De ce?! Pentru că eram mult prea îndrăgostit de ea, din cauza asta. Şi încă mai sunt. Nu reuşesc să mi-o scot din minte... Poate că dacă n-aş vedea-o zilnic pe aici, prin Institut... Dar nu, nici aşa n-aş putea-o uita sau înlocui cu alta... Mi-e imposibil!
Eugen: Dar ai avut o relaţie cu ea atunci.
Traian: Aş, relaţie... E deja prea mult spus. Amândoi eram mult prea tineri, naivi, visători, nişte copii. În plus, ea nu mă iubea deloc. Eu, desigur, mă aflam la polul opus; eram în stare să-mi dau viaţa pentru ea. I-aş fi pus lumea la picioare, aş fi mutat munţii din loc; aş fi făcut orice pentru ea. Se pare că nu era de ajuns. L-a preferat pe blond şi încă îl preferă, tot pe el. Pe atunci nu doar ea, ci şi mama ei, doamna Dana Dragomir. Eu ce eram?! Doar un elev al Institutului. Ce-i puteam oare oferi fiicei dânsei? Mai nimic! N-aveam casă, n-aveam maşină, n-aveam bani. Nimic... S-a împotrivit categoric unei relaţii între mine şi fiica ei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1963 am cântat pentru prima dată la Scala din Milano. Eram tânăr. Toţi cei care ajung la Scala trebuie să treacă printr-un purgatoriu, trebuie să dea o formă de audiţie, ca să vadă cei care conduc dacă, într-adevăr, artistul are posibilitatea să intre în teatru. Trebuie să ai un volum deosebit, o tehnică a vocii, trebuie să ai conştiinţa că te afli pe un podium pe care s-au aflat înaintea ta alte sute de cântăreţi. Ştiind că nu eşti nici primul, nici ultimul, trebuie să găseşti un echilibru. Am făcut vreo 76 de spectacole la Scala.

Nicolae Herlea în Atlas TV, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram...

Eram şi carne şi pământ
Eram o şoaptă de pârâu,
Dar în contextul absolut
Rodisem într-un spic de grâu,

Eram iluzia compactă
A unui fapt redat în sine,
Eram renaşterea la vatră
Şi mai eram... gustul de pâine,

Eram probabil prin ispită,
-sub auspiciul de erată-
O viaţă tristă, risipită
În rame cu natură moartă.

poezie de Cristian Neagu din Academia de poezie (9 septembrie 2015)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se obţine pacea? Aceasta este starea noastră naturală. "Mintea" obstrucţionează pacea înnăscută/nativă. Investigaţia noastră e doar în "minte". Investighează "mintea"; şi ea va dispărea. Nu există nici o entitate cu denumirea de "minte". Din cauza apariţiei "gândurilor", presupunem/ne imaginăm ceva din care ele încep. Apoi denumim acel ceva "minte". Când verificăm să vedem cine este, nu există aşa ceva precum "mintea". După ce mintea a dispărut, se va constata că pacea rămâne eternă. Implică-te în "prezentul" viu. "Viitorul" va avea grijă de el însuşi. Nu îţi fă griji în privinţa "viitorului". Când Atma-vichara (auto-investigarea) încetează, loka-vichara (investigarea lumii) îi ia locul. (râsete în sală). Implică-te în investigarea Sinelui şi non-sinele va dispărea. Aceasta este auto-investigarea SINELUI. Cuvântul "SINE" este echivalent cu "minte", "corp", "om", "individ", "Supremul" şi toate celelalte.

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!