Gânduri

Stau şi privesc e totul sumbru
Mă tânguiesc şi iarăşi umblu,
Pivind semeţ negura serii,
Aud un glas străbătător durerii.

Şi nu consimt morbida soartă
A gândurilor ce mă poartă
Spre prăpădire sufletească
Şi dispariţie lumească.

Va fi întuneric şi rece
Sentimentele vor trece
Vor ajunge în străfunduri,
Ale sufletului gânduri.

poezie de Andreea Catalina
Adăugat de Andreea Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt val pe apă

Sunt val pe apă când iubirea,
Se duce-ncet uitând privirea,
Sunt doar un val ce se agită,
Când vrea iubirea dăruită.

Sunt val pe apă, ca de foc,
Izbesc puternic malu-n loc,
Mă tânguiesc şi mă topesc,
Simt că-s uscat, de nu iubesc.

Sunt val pe apă, nisipos,
Mă simt de vlagă iarăşi stors,
Sunt val ce roca o străpunge,
Şi la iubire nu ajunge.

Sunt val pe apă şi-s aprins,
De o văpaie stau cuprins,
Mă tot cufund şi iarăşi ies,
Astăzi de mare mă feresc...

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

mă reîntorc în tăcere
suflet încrustat într-un timp oarecare
chem dimineţile în zile senine
nimeni nu vine, nici nu avea cine, nici nu avea de ce
eram personajul obscur într-un joc inocent
timpul, pas rătăcit între ani
veghez lipsa
aici nimic nu se petrece
doar vremea mai trece
privesc îngândurat gânduri îngrămădite
pe un ciot, oglinzi sparte şi umbre deşirate
m-am aşezat demult în braţele tristeţii
mă prăbuşesc în imperceptibile tăceri
timpul a murit în tăcere
în poartă un dric mai aşteaptă
să poarte speranţa pe ultimul drum
ce viaţă, ce soartă
să bat străin din poartă în poartă
căutând a mea soartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nave trecând în noapte

În slavă se-adună nori mari şi negri, briza-i rece ;
Privesc departe-n bezna nopţii grea
Şi-aud, solemnă,- o detunătură puternică de tun,
Sclipiri întâmplătoare de lumină-atrag privirea mea,
Semn că nava pe care-o caut, tocmai trece, trece.

Sufletul durându-mă atât, în lacrimi ochii-mi stau să se înece,
Aş saluta şi m-aş urca pe-acea navă dorită peste poate.
Îmi întind braţele implorând, strigând salbatic,
Dar vorbele-mi cade la picioare, frunze moarte,
Şi numai năluca lor ajunge la nava care trece, trece.

O, Glie! O, Cer! O, larg Ocean! De ce oare nu petrece
Cu voi sufletul meu de întuneric atât de temător!?
Nu mai e nici o nădejde pentru mine, nici o cale
Să-l mai zăresc şi să mă-îmbarc pe-acel vapor
Care-acum neauzit şi nevăzut tocmai trece, trece?

poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii tinereţii noastre

De s-ar despica oceane,
Lumea dacă s-ar sfârşi,
De s-ar prăpădi pogoane
Tot pe tine te-aş iubi.

Întorcând a mea privire
Spre copacul cel senin
Însuşi el mi-a dat de ştire
Că la tine am să vin.

Am să înfrunt nemurirea,
Flăcări ce se-nalţă, fum,
Ca să îţi salvez pieirea
Cetelor de ani de scrum.

Voi săpa în adâncime
Şi voi căuta semeţ
Anii tinereţii noastre
Ce i-am petrecut măreţ.

poezie de Andreea Catalina
Adăugat de Andreea Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Anii au trecut şi nu se vor întoarce,
Clipele se scurg încet, pe rând,
Viaţa izbuteşte, de vlagă mă stoarce,
Mă surprinde lângă foc, oftând.

Tot ce am trăit e sfânt şi magic
Deşi regrete-au existat, e drept
Însă cum e totul tragic,
Viaţa e un joc nedrept.

Te ispiteşte, te omoară sufleteşte,
Te ridică pe înalte culmi,
Te atinge, te loveşte,
Însă, niciodată nu poţi să o curmi.

Dar într-un final se duce,
Şi te lasă neînsemnat,
Totul va fi vag şi rece,
Ca şi cum n-ai existat.

poezie de Andreea Catalina
Adăugat de Andreea Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

păşesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur şi paşii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub paşii rămaşi
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
păşesc printre spini şi gânduri mă înţeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme ţărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus şi gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorţii
se închide o uşă, se deschide o durere
mă caţăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă!

Speranţe, idei sau vise,
Sunt de mult, de vremuri ninse.
Au rămas doar nişte gânduri...
Azi, am mulţi prieteni singuri.

Încă n-am pe faţă riduri,
Însă, sunt plină de gânduri...
Ce mai viaţă, ce mai soartă!
Singurătatea mă poartă.

Frumoasele mele vise,
De soartă mi-au fost ucise.
Acum am rămas pe gânduri,
Cu ochii pe-aceste rânduri...

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (15 martie 2001)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între gânduri

nu ştiu încă să privesc zborul pescăruşilor
sunt ţărm închis într-o colivie
cum să împart zilele, cum să le chem
înainte să destram infinitul cu zbuciumul gândurilor mele
îmi iau în suflet însingutarea
văd iarăşi şi iar pasul înconvoiat de gânduri
astăzi şi mâine
într-o nouă-veche zi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicăieri

aici,
nimeni nu vine, nimeni nu trece
şi de trece, se petrece
vremea curge, trece
ce contează, totul e îngheţat şi rece
abia ţin în mâini paharul
rană în suflet
trupul arde a întrebare
mâna tremură pe rană
cum să-i spun
şi ce să-i spun
sunt rapsodul fără pană
stau pe un scaun ruginit de gânduri
stau şi beau
la un pahar de gânduri
doruri şi tristeţi amare
vinul plânge în pahare
din pahare curg în zare
clipe doar de resemnare
plec la drum, un drum pierdut
uit pe unde să apuc
şi mă duc şi mă tot duc
tot singur cuc
în jur scrum şi multă jale
păşesc în noapte
mă împiedic de o lume bolnavă
şi nu ajung nicicând
acolo unde vroiam să ajung

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelaţi în nouă soartă

La o stâncă rară
Descoperă izvorul
Să-ţi astâmperi setea,
Să-ţi astâmperi dorul.

Şi dacă este rece
Căuta căldură,
Din adânc de vise
Inima i-o fură.

Din ea fă statuie
Cu străluciri de stea,
Va prinde viaţă veşnic
Şi-ai să rămâi cu ea.

Va şti ce e izvorul,
Durerea sufletească,
Va şti să fie mamă,
Şi sincer să iubească.

Modelaţi sub soare
Într-o nouă soartă,
Te va sculpta la rându-i
În stâlpii de la poartă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Melancolic stau la poartă
doar cu gândurile mele,
Căutând a mea consoartă
în puzderia de stele.
Melancolic stau la poartă
în noaptea cu lună plină,
Gândurile sus mă poartă
unde zarea e senină.
Melancolic stau la poartă,
privesc cerul plin cu stele,
Printre ele a mea consoartă
străluceşte ca şi ele.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reminiscenţă

Rozul primăvăratic al livezii s-a stins.
Mult prea devreme!
Adesea vina este dată
Pe ploaia rece din zori
şi pe vântul serii.

Stropii de lacrimi roşii
care te ameţesc şi imploră milă...
Când vor picura iarăşi?

Ca un râu alunecând spre asfinţit,
Viaţa se scurge dureros spre propriul ei sfârşit.

poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Şi udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud şoapte,
Şi gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deşi e frig, eu ard de dor,
Vântul serii şuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletituri de gânduri

Ţes fum de ţigară
Pe cerul argintiu
Şi ploaia tristă cade
Şi eu îngheţ de frig.

Ţes mii de gânduri
În propria-mi minte
Când iarăşi stau şi zac
Contemplând introspectiv.

Ţes mii de dorinţe
Dar dorul meu şters
Şi starea mea de plumb
Încet le ucid.

Ţes iubirea mea gri
Ce zace în mormânt
Pe sfânt veşmânt
Cu care să mă-ngrop.

Ţes somnul meu
Pe propriul sicriu
Privesc în interior
Şi e doar frig şi vânt.

Răscolit de gânduri
Mă las pe pământ
Şi cu fir de iluzii
Ţes lacrimi râzând.

poezie de Costyn Gilca (19 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

nu ştiu încă să privesc zborul pescăruşilor
sunt ţărm închis într-o colivie
cum să împart zilele, cum să le chem
înainte să destram infinitul cu zbuciumul gândurilor mele
îmi iau în suflet însingurarea
văd iarăşi şi iar pasul înconvoiat de anotimpuri
astăzi şi mâine
într-o nouă-veche zi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine încet amurgul

Vine încet amurgul ca o ceaţă deasă
Şi un văl tot mai rece peste ani îţi lasă
Tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?

Vine încet sfârşitul ca o despărţire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viaţa care veşnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Nu port povara gândurilor mele.
Umblu pe poante moi, de balerine,
Până-mi zâmbesc frumoasele zorele.

Păşesc prin vise rătăcind agale.
Mă pierd în dorul tău şi cat spre stele,
Să îmi arate cea mai dreaptă cale,
Spre dimineţi cu ghiers de turturele.

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Cu şoapte dulci, auzul mi-l mângâie
Şi treaz fiind, să te sărut îmi vine,
Cu foc, din creştet până în călcâie.

Să-ţi spun iubite, bună dimineaţa,
Ca glas de-arcuş pe strune de vioară.
Atât de drag îmi eşti, cum mi-este viaţa;
Mai stau la tine-n gând, că-i primavară...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre

trec pietre pe drum
agale, la întâmplare
uneori le căram
agăţate de gânduri
eram nefericitul rătăcit într-o ţară fericită
ha-ha-ha
tu crezi aceşti nebuni
eşti beat,
unde trăieşti omule
dă de pereţi cu capul
să te trezeşti
fug ca să nu urlu
treceau trecători, priveau, spuneau...
apoi plecau, doi câte doi, mereu amândoi
ei, un biet nebun în ploaie
eu, tu...
el nu
el e mai breaz sau ei
mă rog, chestie de gusturi
a dracului soartă
mă duce, mă poartă
din poartă în poartă
ce viaţă, ce soartă
să bat din poartă în poartă
respir în gând
mă arde miasma din jur
plâng, nu înjur
curg pietre pe drum

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri şi gânduri

Întunericul sufletului, răsfrânge în juru-mi întuneric,
Ziua e neagră, noaptea-I neagră, lumea-I neagră, iarba-I neagră, viaţa-I neagră,
Pentru mine demult s-a spulberat şi scruul visurilor mele.
Gânduri şi gânduri se iau la trântă şi-mi fură liniştea şi somnul.
Îmi fură tihna şi odihna.
Dar iată ă în negura vieţii mele apare o luminiţă ce mă-nfioară.
O, biată luminiţă,
Te vei duce şi tu pentru a face şi mai amară rămmăşiţa zilelor mele,
Te-ai hrănit cu himere,
Ai iubit în disperare cerul şi marea,
Fără să priveşti în jurul tău pe pământ.
Iată-te singur, singur.
E toamnă, toamnă, aproape iarnă.
Deschide ochii mari, trezeşte-te şi privşte altfel!

poezie de Lia Maria Gaşpar din Gânduri şi gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!