Via Domnului (Isaia 5:1-7)

Prea Iubitul meu avea o vie frumoasă
Avea o vie pe o câmpie mănoasă.
I-a săpat pământul şi l-a curăţat
A sădit în el viţe alese şi la lucrat
Ca un gospodar El a îngrijit
Ca un gospodar cu grijă a muncit
Şi trăgea nădejdea struguri buni că are
Dar s-au făcut sălbateci, pe orice cărare.
"Ş-acum" Domnul zice. Spune El aşa:
"Judecaţi voi între Mine şi via Mea
Ce aş fi putut face viţei Mele şi n-am făcut
Pentru ce struguri sălbateci a făcut?
Acum voi spune viei Mele ce am să fac
Îi voi smulge gardul, am să îl desfac
Păşunată via fie, să fie păşunată
Voi lăsa în picioare a fi călcată
O voi pustii - nu va mai fi curăţită
Spini şi mărăcini vor creşte, fi-va pustiită
Norilor voi da poruncă ca şi ei să stea
Voi porunci norilor să nu ploaie peste ea.
Via Domnului, este casa lui Israel, grăiesc
Şi bărbaţii lui Iuda viţa ce-o iubesc".

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lenevia

"Leneşul îşi vâră mâna-n strachină, şi n-o duce înapoi la gură."
Solomon

Am trecut lâng-o tarla,
Care leneş o avea,
Şi mergând eu înainte,
Via unui fără minte,
Era plină ea de spini,
Dăduseră mărăcini,
Zid ce era la împrejmuit,
Era-n parte prăbuşit.
Şi privind-o înainte,
Am luat atunci aminte,
Şi învăţat m-am mai făcut,
Din acele ce-am văzut.

Să mai dorm atuncea zic?
Să mai odihnesc un pic?
Mâini să le îmbrăţişez?
Să mai stau, să mă aşez?
Sărăcia aşa vine
Şi dă buzna peste tine.
Ca un hoţ aşa a dat,
Ca unul ce-i înarmat.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi fi pierdut

Plin de râvnă pentru Domnul
Ca şi Israel poţi fi
Dar să ai tu împietrire şi
Urmarea-i: vei peri.
Poţi să părăseşti Sodoma
Cu păcate, dar să şti
Nu ajungi în fericire
La păcat de vei privi.

Rugăciuni lungi poţi a spune
De toţi să fii auzit
Cărturarii au făcut-o,
Nu-ţi doresc al lor sfârşit.

Ţine minte şi apostol
Chiar de eşti, nu eşti scutit
Iuda a fost ucenicul
Şi degeaba s-a căit.

Mulţi aud în lumea asta:
"O, eu sunt nevinovat!"
Mulţi ei vor pieri
Că pildă nu e altul ci Pilat.

Poţi s-ai loc de rugăciune
Vezi şi Mica a avut
Din argint şi bogăţie
Chip cioplit el s-a făcut.

Ca Ioas poţi creşte-n teamă
Şi pe Domnul a-L slujii
Numai după ce faci asta
Pe Domnul al părăsi.

Ca şi Saul poţi aduce
Şi a face proorocie
Totuşi rău să ai sfârşitul
Şi întreaga veşnicie.

Poţi la slujbă să iei parte
Şi să stai în adunare
Vezi şi Core a făcut-o
Dar s-a rătăcit pe cale.

În limbi poţi spune Cuvântul
Şi să-ţi zică oamenii sfânt
Dragostea dacă-ţi lipseşte
Mergi la iad de pe pământ.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă viei...

Struguri albi ciorchini în vie
Boabe de cristal
Plâns de toamnă ruginie
Mustu-i în pocal

Struguri negri arşi de soare
Brumării cu pete
Poartă-n ei stropi de licoare
Strânşi pe îndelete

Struguri rubinii dulceaţa
Holdelor din vii
Au prins duşul frigul ceaţa
Toamnelor târzii

Struguri rupţi de viţa mamă
Plâng de bucurie
Se vor odihni în cramă
Lacrimă de vie

Via strugurii budana
Vinul razachia
Pentru toate sus stacana
Să trăiască via!

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am crezut în Moş Crăciun

N-am crezut că Moşul vine
Să-mi aducă jucării,
Să treacă şi pe la mine,
C-am făcut, făcut prostii!

Acum, Moşului promit,
Mă ţin de promisiune.
Anume - m-am cuminţit,
Cum se zice şi se spune.

Se zice, că va veni
Şi la anul viitor.
Se spune că va opri
La copil ascultător.

Aşadar, m-am cuminţit,
Sunt copil ascultător.
Mi-aduce - ce mi-am dorit
Şi la anul viitor!

poezie pentru copii de Radu Bunei
Adăugat de Radu Bunei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cum s-a făcut

Nu ştiu cum s-a făcut.
Tinereţea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mandru şi încondeiat.

Ce s-au făcut zilele răsunatoare,
vara mea cu grâu şi cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.

Lumina egală
nu m-ademeneşte, nu mă-nşală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt şi-n vis din nou au înflorit.

Da. Nu ştiu cum s-a făcut.
Pământu-i mic şi zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni şi nu cad stele,
ca-n nopţile copilăriei mele.

poezie clasică de Magda Isanos din Poezia ieşeană contemporană (1968)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cresc smochine-n mărăcini

Isus, cu-adâncă-nţelepciune,
În Evanghelie ne spune:
Nu cresc smochine-n mărăcini,
Nici struguri nu culegi din spini.

poezie de George Budoi din Biblia în versuri (1 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mi-ar putea vorbi, cred că tata mi-ar cere să nu mă mai condamn pentru eşecuri şi să mă iert pentru slăbiciunile mele... Şi vreau să cred că mi-ar spune că totuşi am făcut destul... pentru el şi pentru oamenii din viaţa mea. Că n-am trăit degeaba, că fiecare a "luat" ceva bun de la mine... că sunt cea mai frumoasă întâmplare din viaţa lui... şi că nu mă va părăsi niciodată... promiţându-mi că atunci când voi avea nevoie de el, mă va ţine de mână...

citat din Irina Binder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii se vor lepăda

Duhul spune lămurit
Că în vremea de sfârşit
Unii se vor lepăda
De credinţa ce-or avea
Lipind mintea schimbătoare
De duhuri înşelătoare
Şi vor spune cu a lor guri
A diavolului învăţături.
În făţărnicie cresc
Minciuni multe ei vorbesc
Cu fer roşu-s însemnaţi
Chiar în cugetul lor fraţi.
Numele Cel Sfânt hulesc
Ei căsătoria opresc
Opresc luarea de bucate
Ce cu mulţumiri sunt date.
Dar cei ce adevăr cunosc
Căci sunt răi nu recunosc
Cine spune din Scripturi?
Cine dă învăţături
Slujitori şi înzestraţi
Însă atenţie să luaţi
Săvârşesc lucruri măreţe
Dar sunt cu mai multe feţe
Sunt acoperiţi cu tină
Predică falsă doctrină
Predica şi a lor zis
Se împiedică-n compromis
De la amvoane se spune
De câte şi câte-n lume
Grijă deci la sfântul ism
Căci cum vine satanism?
Cine-l predică răspunde?
Printre fraţi îşi face unde
Deci se cade să îţi spun
Să fii slujitor şi bun.
Fiindcă te hrăneşti pe pământ
Cu al Domnului Cuvânt
Şi bune învăţături, nu oricum
Pe care le-ai urmat până acum
De basme să te fereşti
De lumeşti şi de băbeşti.
În credinţă e frumos
Tu să fii evlavios
Ştiţi deprinderea trupească
Puţin dă să folosească
Evlavia, s-aveţi ştiinţă
Bună-i în orice privinţă.
Ea-i a făgăduinţei floare
A vieţii de acum şi viitoare.
Iată cuvânt potrivit
Cuvânt vrednic de primit:
Noi în adevăr muncim
Ne luptăm ca buni să fim
Pentru că nădejdea am pus
În Domnul cel viu, de sus
Care-I Mântuitor, nu la pletoşi
Ci la cei ce-s credincioşi
Deci se cade iar să spun
Culege ce zici că-i bun
Tinereţea zic să ştii
Tu nu ţi-o dispreţuii
Pildă fii pe orice cale
În vorbire şi purtare
În dragoste cu orice fiinţă
În curăţenie-n credinţă
Ia seama la învăţătură
Care-ţi va ieşi din gură.
Nepăsător nu e bine
Să fii cu darul din tine
Pentru că a fost dat ţie
Prin credinţă, prorocie
Grijă ce-ţi iese din gură
Când tu dai învăţătură....
Ai grijă a inimi credinţă
Să ţi-o vadă orice fiinţă
Stăruieşte-n lucrul sfânt
De îl vei face pe pământ
Te mântui, credinţă ai multă
Şi mântui pe cei ce ascultă

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este Domnul?

Dragoste nepieritoare
Adevăr, Lumină, Soare
Creator de Univers
Al cuvântului scump vers
Luceafăr din Răsărit
Omul ce a pătimit
Izvorul ce dă iubire
Şi mult aşteptatul Mire.
E Stăpân al veşniciei
Părintele bucuriei
Îndurare şi Cuvânt
Cel mai mare şi mai sfânt
E izvor ce dă viaţă
Luceafăr de dimineaţă
Tată iubitor şi bun
Şi al florilor parfum.

E Stăpân al întregii lumi
Soarele din vârf de culmi
Far ce-i pus la mal de mare
A creştinilor cărare
Pavăză, Paloş, Scut
Pentru toate început
Păstor care paşte turma
Începutul e şi urma.

Stâncă ce-i în larg de mare
Turnul nostru de scăpare
Sprijinitor a vieţii mele
Sângele ce-o să mă spele
Stânca mea ocrotitoare
Unde îmi găsesc salvare
Turnul şi Ocrotitorul
Ziditorul, Creatorul.

Domnul e cetatea mea
Raza dulce ce mă ia
El este nădejdea mea
Ajutor ce m-o scăpa
E izvor de înţelepciune
Multe câte nu pot spune
Cel ce-I cu putere încins
Mare şi de necuprins.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sate spovedite-n ploaie

Plouă peste sate –
Spală de păcate.

Ploaia spovedeşte
Iarba care creşte.

Spune ce păcate
S-au făcut prin tine.
S-au ascuns prin sate,
S-au spălat prin mine.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi la Domnul

Veniţi la Domnul mântuirii
La Acel ce munţii a întărit
Nădejdea mea ş-a omenirii
La Acel ce marea a potolit.
La Acel ce umple-n veselie
Apusul, zorile de zi
La Acel care dă bogăţie
Ce dealuri face a sări.

Veniţi, că Domnul e scăpare
E locul ‘nost de adăpost
Fără de El nu e salvare
Şi viaţa n-are nici un rost.

Veniţi că Domnul e putere
Pe mâini ne poartă-n cale grea
Dă îndurare, mângâiere
E Soare, Scut şi va lucra.

Veniţi la Acel care dă hrana
Ce cu lumina S-a învelit
La Acel ce închide orice geană
La Acel ce zilele-a lungit.

Veniţi. că somnul face dulce
Şi boale vindecă de tot
Veniţi la El, veniţi la Cruce
Veniţi că Domnu-I Savaot.

Pe aripi de vânt altul nu merge
Şi car din nori nu şi-a făcut
Păcatul altul nu va şterge
Nu e putere - este lut -.

Veniţi căci ziua e aproape
Şi în curând El va sosi
Veniţi la El din neagra noapte
Se arată zorile de zi.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să mă pedepseşti

şi pentru ceea ce n-am făcut
dar voi face
din visurile mele
şi din teama ta
voi zidi un alt început
pe care să-l guşti
bucată cu bucată
da
poţi să mă pedepseşti
dar tot voi umbla
cu inima ta în mână
şi tot voi dormi în sângele tău
şi tot voi iubi tălpile tale
ce s-au oprit
într-o margine
a întunericului
deci
poţi să mă pedepseşti
pentru tot ceea ce n-am făcut
dar voi face
din visurile mele
şi din carnea ta
voi ridica
un alt început
crede-mă
n-am să mă opresc
până când
mâinile tale
nu vor gusta
bucată cu bucată
fericirea
pentru care
te-ai născut

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilie

În Sarepta la Sidon
Dusu-s-a cândva un om
Şi s-a întâlnit c-o femeie
Ce vreascuri mergea să-şi ieie
A chemat-o şi I-a spus
"Obosit sunt şi răpus
Du-te te rog - apă vreau
Dintr-un vas ca eu să beau"
Şi când ea a şi plecat
Omul iarăşi a strigat
"Te rog tu când vii la mine
Du-mi o bucată de pâine".
"Viu El este - Dumnezeu -
Nu am copt nimica eu
Oala e aproape goală
Făina-i un pumn în oală
Strâng lemne pâine să fac
Pentru pruncul meu cel drag
Vom mânca şi vom muri
Căci pâine nu va mai fi".
"Nu te teme măi femeie
Domnul are să îţi deie
Du-te fă o mică turtă
Şi făina va fi multă
Ea din oală n-o scădea
Domnul mi-a vorbit aşa
Undelemn va fi-n ulcior
Nu se va mai face gol
Până Domnul va da ploaie
Pământul să îl înmoaie
Până verdeaţă va fi
Nicidecum nu veţi peri".
Şi s-a dus şi a făcut
Şi făina n-a scăzut
Multă vreme au mâncat
Făina nu s-a gătat
Undelemnul nu scădea
Când mâncare ea făcea
Domnul a dat pâinea Sa
Care nu se va găta
La acel care îl cată
Niciodată nu se gată.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul rămâne pentru mine prima dragoste. La teatru merg pentru că îmi iubesc profesia, nu pentru bani. Foarte mulţi ani, am făcut lucruri împotriva banilor, iar banii au venit firesc, la un moment dat, în urma muncii mele. E adevărat, nu din teatru, ci mai mult din muzică. N-am făcut compromisuri în meseria mea, iar pentru mine banii înseamnă doar libertatea de a mă mişca şi de a nu depinde de ceva sau cineva.

Ştefan Bănică Jr. în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sfârşitul vieţii mele, când voi da socoteală în faţa propriei mele persoane, ce voi spune? A meritat? Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru a face lumea mai bună sau am fost comod şi am aşteptat să primesc de la ceilalţi?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele, cu toate planetele învârtindu-se în jurul său şi depinzând de el, poate totuşi să coacă un ciorchine de struguri, ca şi cum nu ar avea nimic altceva de făcut în univers.

citat din Galileo Galilei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi, foarte curând, vom fi întrebaţi ce am făcut. Şi vom spune: "Am făcut tot ce am putut!" Trebuie. Pentru că dacă nu o facem, nu va fi nimeni care să întrebe.

citat din Morgan Freeman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântat e omul

Binecuvântat e omul
Cu sfântă învăţătură
Care-n gândul său nu poartă
Pentru nimeni nici o ură
Cel ce umblă pe cărare
Şi el scapă de furtuni
Cel ce ajunge spre a paşte
Pe a Domnului păşuni.
Cel ce fraţilor arată
Dragoste şi bucurie
Ce arată calea dulce
Ce urcă spre veşnicie.
Binecuvântat e omul
Cu păcatul acoperit
Pe care-l iubeşte Domnul
Şi îl face fericit.

Cel ce strigă-n bucurie
C-a găsit pe Domnul său
Care pentru o veşnicie
S-a scăpat de orice rău
Binecuvântat acela
Care cântă cu plăcere
Şi oricare lucru-n viaţă
De la Domnul lui îl cere.

Binecuvântat e omul
Care dă la cel sărac
Şi orfanul îl primeşte
În al casei sale prag
Îl ajută, îi dă povaţă
Şi îi este ca tutor
Şi-n a sale clipe grele
El îi este ajutor.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tot ce-am făcut

Pentru tot ce-am făcut
pentru noi -
meritam un sărut, nu o palmă
şi hula strigată-n etern -
ca un fel de sudalmă.

Pentru tot ce-am făcut
pentru voi -
meritam o mângâiere, poate
nu defăimarea la lume
şi ură şuvoi.

Nimeni nu ştie cum am răbdat,
şi câte nevoi am purtat
sute de kilometri am mers
ca un soldat în război - ca să fie,
pâine şi sare pe masă la noi.

Am dormit şi pe străzi
şi-am mâncat ce mi-au dat;
am fost umilit, în picioare călcat,
printre străini am tras, şi am plâns
până ce părul de suferinţă mi-a nins...

Într-o zi voi muri, dar sunt împăcat:
un copil am făcut, o fântână-am săpat
un pom am sădit, o casă-am ridicat
pământu-am iubit dar îl las blestemat,
nerecunoscătorilor, care totul mi-au luat.

poezie de Dănuţ Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început Dumnezeu a făcut poezia

La început Dumnezeu a făcut poezia
Şi a văzut că ea este bună,
A împărţit lumea în poeţi şi nepoeţi,
Ceea ce se vede şi astăzi,
Indiferent de sex şi naţionalitate,
Gândul celui nebun nu este un păcat,
Domnul şi-a deschis casa de arme,
Zice Ieremia,
S-au luptat oamenii între ei,
Până a căzut Palatul de Iarnă,

Libertatea se plimba în pielea goală
Ca o femeie uitată de Dumnezeu,
Au privit-o bărbaţii, aşa, simplu, cu sufletul,
Don Quijote chicotea, ştia că el va veni
Sau va reveni, ca Messia,
Călare pe un tun gigantic,
Din tun vor ieşi marile poeme,
Dar nu va mai fi cine să le citească.
Poate mătuşile desfrânate ale poeţilor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!