Pentru tot ce-am făcut
Pentru tot ce-am făcut
pentru noi -
meritam un sărut, nu o palmă
și hula strigată-n etern -
ca un fel de sudalmă.
Pentru tot ce-am făcut
pentru voi -
meritam o mângâiere, poate
nu defăimarea la lume
și ură șuvoi.
Nimeni nu știe cum am răbdat,
și câte nevoi am purtat
sute de kilometri am mers
ca un soldat în război - ca să fie,
pâine și sare pe masă la noi.
Am dormit și pe străzi
și-am mâncat ce mi-au dat;
am fost umilit, în picioare călcat,
printre străini am tras, și am plâns
până ce părul de suferință mi-a nins...
Într-o zi voi muri, dar sunt împăcat:
un copil am făcut, o fântână-am săpat
un pom am sădit, o casă-am ridicat
pământu-am iubit dar îl las blestemat,
nerecunoscătorilor, care totul mi-au luat.
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre suferință
- poezii despre somn
- poezii despre război
- poezii despre păr
- poezii despre pâine
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ce-am făcut?
Am intrat și noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-au trimis numai deșeuri,
Ne-au mințit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Și cu asta ce-am făcut?
Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Și cu asta ce-am făcut?
Unde sunt seninătatea
Și mândria ce-am avut?
Azi domnește lașitatea,
Și cu asta ce-am făcut?
Și-uite așa, zic într-o doară,
Sper că nu am decăzut
Să rămânem fără țară,
Căci cu asta ce-am făcut?
poezie de Octavian Cocoș (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre umor, poezii despre prezent, poezii despre mândrie, poezii despre lașitate sau poezii despre bani

Și cu asta ce-am făcut?
Ne-am trezit din hibernare
Și-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Și cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Și-am luptat, cum am știut,
S-avem nouă guvernare?
Și cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Și cu asta ce-am făcut?
Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Și cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câștiga o pâine,
Mulți o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin țări străine?
Și cu asta ce-am făcut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Și cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Și cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Țara-i plină de vedete,
Și cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!
E sloganul cunoscut;
Iarăși am votat ca proștii,
Și cu asta ce-am făcut?
poezie celebră de Constantin Tănase
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre creștere
- poezii despre țări
- poezii despre votare
- poezii despre viață
- poezii despre salariu
- poezii despre prostie
- poezii despre minciună
- poezii despre hibernare

John M, Church
Am fost avocatul celor de la "Q",
Al companiei care îi asigura
Pe proprietarii minei.
Am tras sforile cu judecătorii și cu jurații,
Și cu cei de la Înalta Curte de Justiție, pentru a respinge
Schilozilor, văduvelor și orfanilor cererile de despăgubire,
Câștigând din asta o avere.
Baroul avocaților mi-a ridicat osanale
Într-o rezoluție mai mult decât pompoasă,
Iar tributurile florale nu au fost puține
Dar șobolanii mi-au devorat inima
Iar un șarpe și-a făcut culcuș în craniul meu.
poezie clasică de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre justiție, poezii despre avocați, poezii despre șerpi, poezii despre văduvie, poezii despre inimă, poezii despre flori, poezii despre despăgubire, poezii despre avere sau poezii despre asigurări

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre religie sau citate despre bucurie

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (29 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Oliver Larrabee: Cei din familia Larrabees nu sunt toți niște sfinți, nici pe departe. Thomas Larrabee a fost spânzurat pentru piraterie, mai e Benjamin Larrabee care a făcut comerț cu sclavi și stră-stră-unchiul meu, Joshua Larrabee, care a fost împușcat în timp ce încerca să jefuiască un tren. Însă niciun Larrabee nu s-a purtat ca tine în seara asta, David Larrabee!
David Larrabee: Da' ce-am făcut?
replici din filmul artistic Sabrina, după Samuel A. Taylor (9 septembrie 1954)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trenuri, citate despre timp, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre seară, citate despre sclavie, citate despre piraterie, citate despre familie sau citate despre comerț

Mâna ningând
Prima oară mi-a nins mâna!
Peste picioare mi-a nins!
Mi-au nins picioarele peste picioare
și chipul în palmă mi-a nins
întâia ninsoare!
Apoi m-am întins în mine
și-am bulgărit copacii cu priviri
cu cine oare-aveam închipuiri?
Cu cine
am trăit acoperit?
Cu cine?
Prima oară
când mi-a nins mâna peste picioare
îmi degerau afară
prima și ultima ninsoare
cu tine!
Cu tine!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre mâini sau poezii despre copaci
În cartea Ta
În cartea Ta, ai scris și despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar
Eu nu știu, Doamne, însă știu prea bine
Că tot ce-ai scris, e drept și se cuvine
Să-mi pui în față-al vieții calendar.
În cartea Ta, sunt fapte cât și vorbe,
Și lucruri ce-am lăsat, și ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ținut ca normă
În cartea Ta, stau toate tipărit.
Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aș fi putut să fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.
Tu bine știi ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut și spus ai scris îndată
Și dacă e vreun rând neterminat
Acoperă cu dragoste și iartă.
poezie de Mihai Ghidora (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, citate de Mihai Ghidora despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre tipografie, poezii despre iertare, poezii despre cărți sau poezii despre calendar
Eu cred că există momente în care regreți un lucru pe care l-ai fi putut face și totuși nu l-ai făcut. - "Oare cum ar fi fost dacă aș fi făcut...?" Mai sunt alte momente în care poate îți pare rău pentru ceea ce ai făcut deja. - "Oare cum ar fi fost dacă nu aș fi făcut..." Oare care dintre acestea două poate fi mai supărătoare pentru noi?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență
Pentru tine am făcut nebunii
Pentru gura ta
Și pentru ochii tăi zglobii
Am jertfit cândva
Inima mea făcând atâtea nebunii
Nopților de mai
Spuneam ades tot dorul meu
Plânsul fără grai
E-atât de greu
Pentru tine am făcut nebunii
Și credința în zei mi-am ucis
Pentru tine-n clare nopți argintii
Am țesut poezii și vis
Și am strâns în inimă povară tot mai grea
Cald mărgăritar de rouă din iubirea mea
Pentru tine am făcut nebunii
Și-am ucis primul meu paradis.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre rouă, poezii despre rai, poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre nebunie sau poezii despre jertfă

Asta este misiunea mea - să o duc și să fac tot ce pot mai bine. Asta e obligația mea față de frumoasa meserie pe care mi-am ales-o și față de spectatorii care mi-au dat toată dragostea și încrederea lor. Dar să știți că pentru mine nu este nicio greutate, pentru că tot ce am făcut de-a lungul vieții am făcut din dragoste pentru profesie și pentru oameni. Și acum, când văd că oamenii mă apreciază, mă simt răsplătit din plin.
Gheorghe Dinică în Mari artiști români - Gheorghe Dinică
Adăugat de Mareșalul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre încredere, citate despre viață, citate despre răsplată, citate despre meserii, citate despre greutate sau citate despre frumusețe

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?
Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existența lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistența lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur și simplu.
Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înțelege cuvîntul "sunt"
Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
și literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
și patul lui, în care doarme.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre urechi, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre religie, poezii despre cuvinte, poezii despre astronomie, poezii despre absurd sau poezii despre Dumnezeu

Nu am făcut gimnastică pentru a călători, nu am făcut gimnastică pentru a-mi cumpăra anumite lucruri, să devin o celebritate, am făcut pentru că mi-a plăcut și este important să pui pasiune în ceea ce faci.
citat din Nadia Comăneci
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gimnastică, citate despre devenire sau citate despre celebritate

Toată cruzimea plecării tale poate pe veci nu e în stare să frângă elanul dragostei mele: vreau s-o știe toată lumea, și nu o tăinuiesc, sunt fericită că am făcut tot ce-am făcut pentru tine, împotriva a tot ce se cade, a tuturor datinelor. De când am început să te iubesc, onoarea și religia mea constau numai în a te iubi fără margini.
Mariana Alcoforado în Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado, A patra scrisoare (1669)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mariana Alcoforado despre iubire, citate despre început, citate despre onoare, citate despre fericire sau citate despre declarații de dragoste
Cazier
E timp să-mi fac bilanț de-o escapadă
De fapte ce-am produs și-am fost pricină;
Să văd obiectiv de-am fost de vină
Și dacă "acasă", îi mai pot spune... "Țară dragă"?
Întâi avutul, ipocrit la cei ce l-au,
S-a dus, mi s-a luat... "japcă" încet-încet
De-un co-popor ce l-am pierdut de înțelept...
Cu-atât mai mult, cu cât venisem ca să dau!
Mi-am risipit economii prin primării
Sponsorizând lingăi parșivi cu râs sarcastic,
Mă pedepsind că nu-mi dau suflet!?... Drastic
Punând străbunii-mi inventar... cu sforării.
Mi-au luat și bruma ce-mi rămase-un colț de țarnă
Căci grosu-i luat și-i dedesubt la zeci de blocuri,
-Falsificând ce-au numărat "public", ca ale lor stocuri-
Ce din părinți le-aveam... S-au dus pe goarnă!
Mașinile mi-au spart, le-au făcut rable,
Ce-am construit mi-au luat în schimb, dezdăunare;
Că trebuia mai mult să pun și-n răzbunare
Și judecățile-am pierdut... N-am dat "parale"!?
Sunt un ratat în ochii lor că după o viață
N-am nici cât alții au făcut în trei luni;
Să-i sparg afară pe străini!?... Nu-s printre buni!...
Nici diplome de-o lună n-am... Nu-s dur de gheață!?
Toți ce m-au frânt, m-au mărunțit, mi-au luat avut,
Sunt protejați că-mpart ce au, ce nu-i al lor!?
Eu sunt doar cont de cheltuieli... Nu-s "autor",
Că n-am pus mâna... Deci rămân "necunoscut"!
Am un câștig căci stresul mult și vise sparte
Aduc aminte de uman ce-l am, mi-e boală
De prea mult bine-ntors în rău; că nicio școală
Nu-mi dă câștig, căci se prescrie... nedreptate?!
Deci mi-ar rămâne decât rugi, fără de mistic,
Numai că popii ieri mi-au spus "n-ai loc de veci
De nu ne dai...!", c-așa se-mparte, să petreci
Precum Iisus, ce-l proslăvesc... eufemistic!?...
Dosar curat cred c-am, deci pot să cer
Un pic de suflet din ce nu-i, ce-a mai rămas
Din plus cu minus... De nu țeasta-mi las la ras,
Că oricum golită-i... N-am măcar nici cazier!!!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre înțelepciune, poezii despre școală, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre suflet sau poezii despre stres

Castravetele...
Când m-am trezit...
Aveam în mine foame...
Și-aș fi mâncat,
Ceva deosebit...?
Un castravete...
De exemplu,
Cât mai mare,
Mă duc să -l iau...
Din sacul de dormit.
Îmi pregătisem,
Hrană...
Pentru o plecare.
Vroiam...
Pe muntele cel,, NEGRU"
Să mă sui.
Și-acum...
Când mi-e atât de foame...!!!
Vreau doar un castravete...
Ce e al nimănui.
Dar... ți -ai găsit...
Se-n'tămplă... o minune!
Un castravete...
D-un mână mi-a fugit.
Și mi-a vorbit...
Spunându-mi chiar pe nume...
Să nu-l mănânc,
Că nu e pregătit.
Mirat...?
L-am întrebat...
,, Ce se petrece"?
De ce...
Pe mine tocmai...
M-a ales?
Și ce minune-l ține,
Așa rece...
Când are peste-o lună
De-cănd a fost cules?
A început să râdă...
Să... zămbească,
Un castravete...
Cum... n-am mai văzut.
Era vrăjit...
Cum poate să -mi vorbească,
De parcă...
De o viață...
M-ar fi cunoscut?
Am și uitat de foame,
De plecare...
Am stat și-am zis...
,, Aici e necurat"!
Și mi-am făcut o cruce...
Cruce... mare...
Că poate...
Nu sunt treaz
Și... am visat?
Din nou mi-am aruncat,
Pe jos privirea.
În jurul meu,
Totul părea normal.
Pe jos...
Un castravete...
Ce avea menirea,
Să -mi potolească foamea
De-..'. animal...!
L-am ridicat...
Și... mi l-am pus pe masă,
Și tot ce a fost straniu...
Din jur...
A dispărut!
Nu l-am mâncat,
L-am pus n'apoi...
În straiță,
Și mă întreb...
Ce oare...
Aici s-a întâmplat?
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre castraveți, poezii despre început, poezii despre zoologie sau poezii despre negru
Rondel somnolent
Ochii mi-au căzut în palmă,
Mă cuprinde somn de pic
Și simțirea-mi este calmă,
Totul mie-mi pare șic.
Chiar de-mi zice-ți vreo sudalmă,
Nici așa nu mă ridic...
Ochii mi-au căzut în palmă,
Mă cuprinde somn de pic.
Capul mi-e-nfășat în șalmă,
Că așa dormeam de mic,
Ca să nu aud nimic
Că era afară valmă.
Ochii mi-au cazut în palmă.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea
În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau și le judec de nebun,
Să înțeleg cine-i de vină...
Pe calea tristă ce-ai ales,
Eu n-am sa pot păși vreodată,
Sunt trist că nu te-am înțeles,
Poate voi ști cu altă fată.
Vei fi mereu o amintire,
Și sunt dator să-ți mulțumesc,
Din partea mea a fost iubire,
Tu m-ai făcut să o trăiesc.
A fost real sau ireal,
Eu am simțit, a fost divin,
În palma ta, purtat de val,
O întâmplare, un destin...
Pare c-am fost copii, o clipă,
Mi-a fost mai greu mie să cresc,
Dar simt că n-au fost o risipă,
Acei o mie "Te iubesc!".
Nu înțeleg a cui e vina,
O fi a mea, o fi a ta,
În rădăcini cuprind grădina,
Acolo-i ultima cafea.
Ne-am reproșat atât de multe,
Puteam s-o facem c-un sărut,
Când inimi nu vor să asculte,
Atunci chiar totul e pierdut.
Îmi beau cafeaua, sunt rănit,
Amară-i ea, amar sunt eu,
Să nu regreți tot ce-am trăit,
Ai fost cândva motivul meu.
În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau și le judec de nebun,
Să înțeleg cine-i de vină.
Știu, zace-n mine un regret,
Dar poate e mai bine-așa,
Am crescut greu, am mers încet,
De azi îți jur, mă voi schimba!
Voi fi matur,
Nu pentru tine,
Pentru ea.
Cine e ea?
Nu știu, dar voi afla! ❤️
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre cafea sau poezii despre schimbare

Felix Schmidt
Era o căsuță cu doar două camere,
Aproape-o căsuță-jucărie pentru copii
Cu numai două hectare de pământ în jur;
Și eu aveam mulți copii de hrănit,
De îmbrăcat și de ținut la școală, iar soția era bolnavă
Din pricina multor sarcini.
Într-o zi, a venit avocatul Whitney
Și mi-a arătat cum Christian Dallman,
Care era proprietar peste o mie două sute de hectare,
Cumpărase și pe cele treizeci și două de lângă mine
În anul o mie opt sute șaptezeci și unu
Pentru unsprezece dolari, la o licitație de vânzare a taxelor neplătite,
Într-o perioadă în care tata zăcea pe moarte.
Pentru a-mi afla dreptatea am mers în instanța de judecată.
Dar când a venit vorba de dovezi,
Un topograf de la cadastru a arătat clar ca lumina zilei
Că actul fiscal al lui Dallman acoperea și terenul meu,
Inclusiv căsuța cu două camere.
Primisem ceea ce meritam pentru că agitasem lucrurile.
Am pierdut procesul și am pierdut și pământul.
Am părăsit tribunalul și-am început să muncesc
Ca arendaș al lui Christian Dallman.
epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tată, poezii despre soție, poezii despre muncă sau poezii despre dreptate

Descătușare
Până mi s-ar forma dinții
Am făcut ce-au zis părinții.
Mi-a plăcut, nu mi-a plăcut,
Bine, rău, dar am făcut...
Să mă laude vecinii,
Neamurile și străinii
Că am purtare frumoasă
Și... cei șapte ani de-acasă.
A venit pe urmă anul
Să atârn de gât ghiozdanul
Și să mă duc la școală,
Să fac părinților fală.
Și-am plecat zilnic de-acasă
Ca să stau zmirnă în clasă,
Să ascult învățătorii
Și-n lipsa lor, monitorii.
Terminând școala primară,
Trecui la cea secundară.
Să scap de oi, vaci, plug, sapă
Schimbai ghiozdanul c-o mapă.
Aici, în clase pe serii
Și profesori pe materii
Să-nvăț mult și cu temei
Ce pot să prind de la ei.
Ani în șir, oră de oră
Socrit de toți, ca o noră,
Am știut sau n-am știut,
Am spus ce m-am priceput.
Și... ce-aș fi putut pricepe
Sau original concepe,
Între atâți oameni grei
Și amalgam de idei?...
La armată toți mi-au spus
Să fiu la ordin supus...
Ordinul nu se disacută,
Ordinul se execută.
Făcui un război în est,
Mai făcui și-altul în vest...
Aveam eu ceva de spus,
Dar așa mi s-a impus.
Am fost, ca învățător
Subaltern la director
Și în clasă am intrat
Când clopotul a sunat.
Am fost subalternul meu,
Însă și-atunci mi-a fost greu
Aveam sau nu de muncă chef,
Dar ca director, mi-am fost șef.
Prea puțin îngăduitor
Era mai sus un inspector,
Peste el altul mai mare,
Eu... supus la fiecare.
Și acești bieți migratori,
În funcții perindători,
Prea mult nu știau să spună,
Dar voiau să se impună.
A venit apoi de-odată
Insurecția armată
Și-am pornit din poartă-n poartă,
Să ridicăm biata gloată.
Și astfel 40 de ani
Semnând lunar pentru bani
Am fost mare, am fost mic,
Am fost mult, n-am fost nimic.
Am făcut ce-am învățat,
Ce legea m-a obligat,
Ce mi-au cerut cei de sus
Și conștiința mi-a impus.
Dar, acum s-a terminat
Că am fost pensionat
Și am în societate
O deplină libertate.
Mă culc și mă scol când vreau,
Fac ceva sau... pot să stau,
Plec și vin când vreau acasă,
Sunt punctual doar la masă.
M-aș simți destul de bine,
Ceva însă nu-mi convine,
Sincer să mărturisesc,
N-aș fi vrut să-mbătrânesc.
Să nu fie de mirare
Că și eu, ca orișicare
Aș porni din nou la drum,
Dar cu mintea de acum.
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre educație, poezii despre învățători, poezii despre subalterni, poezii despre învățătură, poezii despre vecini, poezii despre vaci sau poezii despre toleranță