sărut

Sărutul este poezia tăcută a buzelor!

definiţie de Mihail Coandă în Sărutul, poezia tăcută a buzelor (31 martie 2018)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

Poezia este şampania inimii.

definiţie de Mihail Coandă în Poezia Îţi sunt (14 august 2018)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul nu este doar creator de frumos, este la rândul lui poezia din inimile şi gândurile fiecărui cititor!

Mihail Coandă
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poezia nu ar fi avut nume, i-aş fi dat numele tău!

Mihail Coandă în Pagina de Facebook, Contul de autor (4 iulie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e cea mai frumoasa metafora în poezia vieţii noastre!

Mihail Coandă
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Sărutul

Cum aş putea ascunde urma
Săruturilor ce-ai lăsat pe trup,
A gurii flămânzite forma?
Să-mi sfîşii carnea? Să mi-o rup?

Mă arde şi acum sărutul
Şi gura ta cu-a ei văpaie,
Ce-mi tatua odată trupul...
Nu pot să-l curăţ stând în ploaie!

Scald trupul meu dogoritor
În sloiuri albe, mari, de gheaţă
Să scap de forma buzelor,
Dar clocotesc şi le dezgheaţă!

Mi-ai pus peceţile de-amor,
Să nu-mi mai vadă nimeni trupul,
Să port pedeapsa buzelor
Şi să le simt mereu, sărutul

poezie de Florentina Mitrică (22 august 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceai şi poezie

În seara asta-mi eşti o poezie
În faţa unei ceşti de ceai,
Zicându-ţi că aşa este să fie,
Să îmi fii muza, să îmi fii rai.

Frumoasă eşti, cu ochi mărgele,
Nu mă mai satur să-i privesc,
Eşti poezia mea, eşti toate cele
Câte aş vrea ca să iubesc.

poezie de Mihail Coandă (30 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Femeia este infinitul din sufletul bărbatului.

definiţie de Mihail Coandă în Vinovat că te iubesc (26 octombrie 2016)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este ca o simfonie, notele se repetă, dar sunetul nu este niciodată acelaşi.

Mihail Coandă în Flămând de tine (2 octombrie 2017)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima este unitatea de măsură a fericirii şi tristeţii! Ce ne-am face fără ea?

Mihail Coandă în Pagina de Facebook, Contul de autor (17 iulie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Sărutul durerii, sărutul sec şi rece
nu mă părăseşte, ci mă strânge în
menghina buzelor ce nu mă ating,
ci mă strivesc fără milă.
Sărut aerul, cerul şi stelele,
Soarele, infinitul şi pe Dumnezeu,
sărut pe scumpa mea fiică, Liana,
ce mă cuprinde cu căldura ei iubitoare!
Moartea nici nu o aprob şi nici nu o doresc!
Răceala ei mă doare, mă chinuie,
deşi cunosc destinul ei negru.
Sărutul pe care îl aştept nu apare,
mă doare sărutul ce îl aştept şi nu vine,
prăpastia sărutului nu-mi place
şi totuşi aştept sărutul dragei mele fiice, Liana.
Aştept pe-o margine de val,
aştept sărutul aerului să mă dezbrace
să mă ridice în zări la fiica-mi preaiubită,
să o sărut pe frunte şi să o aud
spunându-mi "Sunt fericită!"

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra buzelor tale

Mi-am culcat sărutul
la umbra buzelor tale
dune de nerăbdări
astfel îţi pot gusta gândurile
le pot înţelege capcanele
care au aceeaşi culoare
cu preasfinţia ta sâmbure al iubirii mele
sufocat de nesomnul ce va
să-ţi trudească trupul
a noapte albă.

M-am murit
la umbra buzelor tale
mi-ai ucis arşiţele
inegalabilele
Tu ştii că nu-i bine
şi că trebuie să mi le pui înapoi
acum
mâine
pentru liniştea ta neomenescule
nerăzvrătirea-ţi.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa sufletului se zideşte de la ochi!

Mihail Coandă în Volumul de poezii- Zambete pe datorie (31 iulie 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi poezie

poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubeşti,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărţire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă şi-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
şi tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare şi exorcizare.
poezia este blestem şi surghiun.
poezia este crucea poetului
şi drumul Golgotei.
poezia este ţigara ce-ţi arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, să crezi şi să nu te prefaci că scrii poezie.
să renunţi la viaţă şi să fii veşnic
un cuvânt pe buzele celorlalţi.

poezie de Ionuţ Caragea din volumul Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu scriu poezie, desenez în cuvinte sufletele voastre!

Mihail Coandă (12 aprilie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să te îmbrac cu sufletul meu, vreau să văd dacă se asortează sufletului tău?

replică din Poezie de Mihail Coandă (8 decembrie 2021)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu iubesc

Cum să nu iubesc
Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea nopţilor târzii,
Când între vise te aştept
Şi tu-mi eşti steaua căpătâi.

Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Şi tu de gâtul meu te ţii.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc şi-n al tău gând.

Cum aş putea să nu iubesc
Privirea ta şi ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aş vrea să vin.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ţi sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.

Cum aş putea să nu iubesc
Potecile ce paşii-ţi poartă,
În viaţa ta vreau să păşesc,
Să-ţi dăruiesc iubirea toată.

Cum aş putea să nu iubesc
Parfumul tău ameţitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.

Cum aş putea să nu iubesc...

poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, n-am cerut nimic

Doamne, n-am cerut nimic,
Cum am putut, am trăit,
Mi-ai dat să port răni adânci,
Nu mi-ai spus că dor atât,
Nici cum pot ca să le duc.

Când m-aşez pe iarba crudă,
Roua îmi păre a fi cucută,
Sufletul mi-e Doamne plin,
De amar ca de pelin,
Zilele îmi sunt un chin.

Privesc cerul înstelat,
Cânt, că doar cântul mi l-ai dat,
Lacrimile-mi sunt de foc,
În jurul meu arde tot,
Pe pământ nu-mi găsesc loc.

Niciodată n-am să-ţi cer,
Nici nu mă opreşti să pier,
Mă duc când îmi vine rândul,
Dar îmi las în urmă cântul,
Trec mai repede ca vântul.

Mihail Coandă

cântec, versuri de Mihail Coandă (31 ianuarie 2020)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea nu este o obligaţie, nu este un drept, fericirea este o alegere!

Mihail Coandă (8 august 2017)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mie mi-e dor de tine, tu între ale cui gânduri eşti îmbrăcată?

Mihail Coandă în Poezie, Contul de autor (10 iulie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privindu-te, Dumnezeu mi-a spus:
Ea este jumătatea ta de sferă.
În secunda următoare
mi-a legat aripile
să nu pot zbura la tine.

Mihail Coandă în Umbre pe asfalt (8 iunie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!