Priviri

Pas pe sticle stinse de-ntuneric,
Reducerea pamantului
La paralela de indiferenta.
Singuratatea, stricta jucarie
Uitata intr-o scoica.
Pe mal, nepasatoare panze
De inimi colorate,
Dureri stigmatizate
Pe sange nisipiu.
In lumea stranie de trupuri
Zig-zag-ul umbrelor
PRIVIRI.

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panze de paianjen

Traim in fuga.
Mergem atat de departe
spre acel nicaieri
masurat intre doua priviri
grabite la ceas,
incat nordul sentimentelor
o ia razna printre jumatati de noi,
prin franturi de gesturi.
Inchisi intr-un sambure
de simturi
neidentificabile,
unica portita de evadare spre real
ne arunca uneori
in propriile panze de paianjen
tesute cu grija
de clipe ce si-au razbunat
singuratatea,
de fiecare data cand ai crezut
ca-ti poti permite
sa parasesti jocul acela straniu
cu intrebari si raspunsuri.

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni pe strada mea

oameni rai
si feţe strambe,
rasete haine,
pe chipuri angelice.

maini reci si moarte,
zambete retrase, speriate,
multe priviri,
de la omul din colt.

avalanse de dureri,
peste trupuri virgine,
inimi tinute in formol,
fara batai, suspine.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarela de toamna

toamna nu se locuieste in casa
cu usile inchise
intre peretii varuiti cu tacere
da drumul la urlet
pe afara sa umble
si nu-ti pune
lesa
la suflet

toamna e un copil mofluz
manjeste cu acuarele pe geamuri
inchide oameni de jucarie
in case de jucarie
si-ti pune in piept
inimi de plastelina

poezie de Motoc Lavinia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarela de toamna

toamna nu se locuieste in casa
cu usile inchise
intre peretii varuiti cu tacere
da drumul la urlet
pe afara sa umble
si nu-ti pune
lesa
la suflet

toamna e un copil mofluz
manjeste cu acuarele pe geamuri
inchide oameni de jucarie
in case de jucarie
si-ti pune in piept
inimi de plastelina

poezie de Lavinia Motoc
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine în tâmplă

te-aş strange in pumn cu teama de maine
un petec de soapta ti-as rupe incet
ţi-aş smulge din lacrima iubirea ce doare
şi-aş lasa în blestem si ultimul scancet.

ţi-as sufla peste rana cu mirosul noptii
cand somnu-ti va fi smintit de zefiri
te-as duce departe-n laguna cu salcii
şi-n verdele apei sa-mi scrii amintiri.

te-aş lasa poate prada, condorilor vesnici
să-ţi poarte in zbor si ultimul gand
începutu-i departe, sfarsitul in clocot
în palma intinsa in cerul,-pamant.

cad pietrele-n vise, rascoale in sange
şi daca mi-ai fi, rau in strafund
aş face un scrin din zarea ce-n tina
se-ntorce-a prapad izvorand din alt gand.

şi poate altarul credintei din mine
ce iubirii, ofranda azi totul ii las
te-aş stinge in flacara ce inca lumina
şi iar te-aş aprinde pe-o tihna-n ravas.

cu tine în tâmplă aş strivi chiar şi huma
şi glasul pamantului frant l-as fura
să-l implant intr-o frunza uitata din vremuri
şi-n pumnul cu tine, doar iubire-aş sufla.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un corupt în lumea umbrelor

La poarta raiului s-a dus,
Să treacă în divinul vad,
Dar Sfântul Petru blând i-a spus:
"Ai rezervare pentru iad".

epigramă de Corneliu Costăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitirul

suflete ce se inalta,
trupuri parasite,
inimi zdrobite
priviri fara speranta.

locuri triste, atingeri interzise,
ochii inlacrimati,
oameni ce nu vor fi uitati.

zgomote morbide,
ceasuri stricate,
iubiri alungate.

fapte neterminate.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul pamantului

Nu vezi ca te striga fiul pamantului?
Plange si bate tare, mai sa rupa poarta...
Deschide-i si cheama-l in casa,
da-i sa manance colacul de grau
si sarea scoasa de ocnasi din inimi.
Da-i sa bea vinul amar ce curge prin
venele copacilor.
Lasa-l sa doarma in tinda sau mai bine
pe cuptor,
sa fie aproape de focul din noi.
Pune-i pe cap coroana din spini
pe care-am mostenit-o din vise.
Da-i fluierul oierului sa-si spuna povestea.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de viata

Viata?
Aceasta mare amagire
Uitata in timpul nostru
De catre Dumnezeu.
Nu ascult si nu vad.
Merg inainte
Precum ultimul om
De pe Pamant.
Iubire?
Inexistenta trecuta
Din mana in mana
Pana la epuizare.
Da-mi trecerea
Sa pot asculta inima.
Batai scartaite
In vartejuri
De aer.
Durere fara chemare,
Fara caldura,
Fara lacrimi.
Durere uscata.

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul clipei netrăite

Între două porţi închise
Se ascund triste tăceri,
Renăscute din dureri
În amurgurile stinse.

Azi, nimic nu e ca ieri,
Sentimente indecise,
Ridiculizează vise
Înflorite... de becheri.

Lanţurile-s la picioare,
Sufletele sunt vrăjite
De priviri înşelătoare
Şi de magice, ispite,

Care ştiu, a da culoare
Unor clipe, netrăite.

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviri stinse

Aţi observat privirea unui om batrân?
Blajină, tristă, aşteptând un semn
Cum că i-ar fi anii un îndemn
Să-şi spună sieşi: Mai rămân!

Aţi observat strigătul din ochii lor?
E disperat, tăcut, dar cu ecou
În inimile celor ce stimează un erou.
Acolo - e un ţipăt surd, asurzitor...

Aţi observat cum mângâie ei zarea,
Uitând de tot ce e în jurul lor,
Suspin chemând în ajutor
Un suflet alungând însingurarea?

Iar când, prin lacrimi lung prelinse,
Răzbate, trist, câte-un oftat,
E semn că dorul lor s-a înălţat,
Spre ceru-mpodobit de priviri stinse...

poezie de Mirela Stancu (7 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiul

Teiul dulce-mi bate-n geam
Dar pe tine nu te am
Te-ai pierdut printre ciresi
Printre vise si povesti

Te-ai ascuns intr-o poveste,
Teiu' amar imi da de veste
C-ai sa vii candva acasa
Ca un gand intr-o fereastra,
Ca un strop de soare-n ploaie,
Ca o scoica prea balaie
Ce pierduta sta pe tarm
Si asteapta valul dulce
Sa o duca unde dorm
Visele de scoici pierdute,
Lacrimile lor trecute,
Perlele din gandul lor
Si alge de dor ce dor...

poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri vetuste

Şi dacă nu mai e paralela zero
ci este patruzeci şi cinci,

şi dacă nu mai e veşnic vară
ci avem patru anotimpuri,

ori încotro te-ar îndrepta busolele
vei găsi numai osânde

şi toate neliniştile
tatuate pe braţe.

poezie de Ana Cecilia Blum, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul umbrelor

azi e o zi în care
nu mă grăbesc
calc încet
şi-mi ascult umbra
cum îmi trece prin vene
o simt
poate e o cunoaştere de sine
sau poate o lacrimă strivită
între două priviri
tac
e multă linişte în jur
mă uit în stânga
mă uit în dreapta
nimeni
pe drumul umbrelor
doar eu
şi
ultima lacrimă pe care
am păstrat-o pentru voi

azi

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna...

Un val de bruma argintie,
Se lasa peste campie...
Cerul plange cu amar,
Iar frunzele cad in zadar...

Florile stau intristate,
Iar copiii cu ochii in carte.
Copacii infrigurati,
Sunt de frunze dezbracati...

Pe geam stau si privesc...
Cum toti ne parasesc...
Doar singuratatea... si moartea...
Nimeni nu spune.. lucrurilor pe nume...
Dar toamna, infrigurata...
Se lasa de toti... uitata...

poezie de Alexandra Salomeea Filimon
Adăugat de Alexandra Salomeea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de sticla

Durerea se rasfrange treptat
In frumusetea timpurie
De pereti sticlosi ai noptii.
Fiecare gura de aer fiind
Predestinarea convinsa a orgoliului,
Viclean, parca ritmat,
Cadenta de clopot stiut
Alunecat in locul unde
Nu de mult pusesem singuratatea.
Acum toti porii ploilor din lume
Imbata somnul iluziilor obosite,
Ca un zbor rostogolit cenusiu
Si plang zvacnit pamantul.
Mi-e durere prelunga
In razele soarelui-rasare,
Dar stiu precis ca merit
Singularul moment
Din ceasul trecerii de astazi.

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasa femeie

Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca intr-o mana
am planul, iar in cealalta tin sfera;
si firele gandului meu unesc perfect punctele
planului cu punctele sferei pentru-a recrea lumea.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca visele mele
atrag demonii si ingerii in atingeri electrizante,
pentru ca pielea mea e izvorul dorintelor tale
si universul e pierdut in parul meu.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca la gatul meu
galaxiile se-nsira unele dupa altele intr-un colier
din lemn de santal.
Pot sa opresc si sa starnesc ploaia, pot sa-ti arat,
intr-o singura picatura, imaginea cuplului perfect-
doua trupuri, modelate in lut ars la soare, impletite
intr-o imbratisare perpetua.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca port desertul
in inima,
camilele ies din mintea mea pe drumul ce duce la Rai,
ma las mangaiata de vant, inecata, nascuta si sarutata de mare...

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Sorana Mihail
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagine udă

Lumina ta
peste genele mele închise de vise
Strecoară în suflet şi gânduri
ploi de comete şi stele
viu colorate dar... stinse

poezie de Alexandra Şerban
Adăugat de Simona Orban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prim-miniştrii şi guvernele vin şi pleacă. Iau cu ei bogăţiile acestui pământ fără să-i tragă cineva la răspundere. Nu există răspundere ministerială. Dăm perle pe sticle colorate.

citat din Marin Moraru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sange

sub plopul uscat, de vant si de frig
stau incovoiat, ametit si ravasit
m-au umezit stropii de sange din cer,
stropii de sange dupa care disper
si florile-s albe ca de cristal,
pe mormantul iubitei ele tresar,
si sap cu lacrimi de sange adancul mormant
sa m-asez in racla rosie sa mor si eu plangand

si florile-s de gheata totul este sange,
imi ridic apoi privirea si ochiul meu ce plange,
o vede tot frumoasa, si parca mai frumoasa
in haina alba, patata, a inimi-mi mireasa
si ma loveste mai puternic un dur, rece vant,
ma asez cu dorinta in negrul mormant,
o mangai dar e rece, e moarta de demult,
as vrea sa mor si eu caci o iubesc prea mult

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!