Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pavel Lică

Spovedanie

"Căci unul este Dumnezeu, unul este
și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni:
omul Hristos Iisus".
(I Timotei 2: 5)

Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Și nu la popă, ca enoriaș;
(Poeții-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinții pași).

Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeții plâng ades din lumânări,
Purtându-și crucea lor de nenoroc).

Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Și-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeții beau oțetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri).

Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu știu că-i sunt Luminii hărăzit;
(Poeții mor, dar versul lor e far
Oricărui suflet trist și rătăcit).

De-aceea înainte de apus,
Mă spovedesc Luminii-n vers divin.
(Poeții înviază în Iisus,
Să aibă viață veșnică. Amin!)

poezie de din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pavel Lică

Spovedanie

Căci unul este Dumnezeu, unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Iisus.
(I Timotei 2: 5)

Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Și nu la popă, ca enoriaș;
(Poeții-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinții pași.)

Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeții plâng ades din lumânări,
Purtându-și crucea lor de nenoroc.)

Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Și-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeții beau oțetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri.)

Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu știu că-i sunt Luminii hărăzit;
(Poeții mor, dar versul lor e far
Oricărui suflet trist și rătăcit.)

De-aceea înainte de apus,
Mă spovedesc Luminii-n vers divin.
(Poeții înviază în Iisus,
Să aibă viață veșnică. Amin!)

poezie de din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Paradisul

Poeții când există e-o minune
poeții nu se nasc ei sunt născuți
poeții nici nu dorm numai visează
poeții niciodată nu-s prea mulți

poeții n-au religii și nici zei
poeții nu așteaptă pe la uși
poeții libertatea nu o sapă
și-s cei mai îngeri dintre nesupuși

poeții n-au familii au iubite
poeții bunăoară sunt cu toții
cei care lasă lumea pentru alții
poeții curg mereu de-a lungul nopții

poeții au un fel de n-ar mai fi
poeții niciodată nimic nu înconjoară
e o rușine învingi poeții
și sacrilegiu e să-i naști a doua oară

poeții nici nu știu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămașă viața lor durează-
poeții au un paradis al lor

poezie celebră de din Demonul (1982)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Logigan

Doar poeții

Se cern zile și nopți în vâltorile vieții...
În pagini de vise le plâng doar poeții
Când versuri aștern gânditori pe hârtie.
Ei știu – clipele- s muguri de veșnicie.

Și ei, doar poeții, în cărțile lor sfinte
Clădesc noi altare din albe cuvinte,
Ei leagănă pruncul și-adulmecă floarea,
Iubirea și-o cântă cât râul, cât marea.

Pe mamă o sfințesc în zâmbet și în lacrimi,
Pe sfinți îi înalță în rugă și-n datini,
Biserica- o- mbracă în sfânt tricolor,
Prin vers spun o rugă Bunului Dătător.

În fața morții reci, cu doruri efemere
Poeții, prin cuvânt, dezlega- vor mistere...
Prin vers înțepa-vor prostia și răul
Și ca-ntr- un bocet blestema-vor ei hăul.

Pe toate poeții în cărțile lor sfinte
Le ceartă, le-adoră ca Bunul Părinte
Când versuri aștern visători pe hârtie
Ei știu – clipele- s muguri de veșnicie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

Se duc poeții...

Se duc poeții... Oare unde?
Este un loc al lor în cer?
Cu versurile lor rotunde,
Cu minunatul lerui ler...

Ne poate spune cineva,
De ce se duc așa ușor?
De parcă-acolo, undeva,
E-o altă casă, casa lor!

Se duc poeții, de ce oare
S-or fi grăbind atât de mult?
Mereu e-o dată viitoare...
De ce nu-și mai doresc tumult?

Sau poate și-au dorit, nu știu,
Dar drumul le era oricum,
Predestinat către pustiu...
se oprească chiar acum?

Se duc poeții, îngeri triști,
Atât de goi și singuratici,
Cu pași ușori și fanteziști,
Se-ndepărtează-ncet, apatici...

Lăsând în urmă câte-un vers,
Scris cu penițe, la-nceputuri...
Restul vor scrie-n univers,
Povestea lor de veșnici fluturi!

(In memoriam Anca Maria David)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poeții

poeții
sunt triști

în van îi mângâiați
pe mâinile străvezii
care se agață de stilou
ca de singurul colac
de salvare
a existenței lor
la fel de iluzorii
ca și bunăstarea
voastră

poeții
sunt triști

și singuri
cu foaia de hârtie
în față
ca o poliță de asigurare
pentru riscul
de a înnebuni

trădați neîmpăcați
neștiuți
proscriși învinși
nealinați
uitați mințiți
umiliți

așadar

lăsați poeții
facă
ce știu ei mai bine
moară
pe limba lor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Poeții

Dumnezeu a lăsat un har
în sufletul unor oameni,
spirite albe ce călătoresc
între dimensiuni...
Aceia sunt poeții.
Nu aruncați cu pietre spre îngeri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

LUMINA DINTR-O LUMÂNARE

Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,

De-aceea viața e Lumină,
Vin nopți degeaba peste lume,
nu-nving flacăra divină
Nici nopți, nici bani, nici mari de nume;

Lumina e în fiecare
Și Dumnezeu ne însoțește,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfințește.

Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieții,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeții!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Ce sunt poeții

Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.

Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și acuză infinitul... de sperjur.

Poeții buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Ce sunt poeții

Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.

Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și-acuză infinitul... de sperjur.

Poeții buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Ce sunt poeții

Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.

Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și -acuză infinitul... de sperjur.

Poeții buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poeții

Pe piața literară-naltă,
Poeții sunt un soi ciudat
Ce se consumă laolaltă,
Dar se mănâncă separat.

epigramă de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

În satul ăsta viu se răstignesc poeții

clepsidrele se sparg
țărâna e albastră
iar norii strigă ploaia
și se-nrudesc cu frigul
poeții stau pe cruce
cuvintele se scurg
pe lemnul disperării
în toiul dimineții
și zboară porumbeii
cu albul deznădejdii
trasând cu aripi grele
mici cercuri sângerii

mă credeți pe cuvânt
nici Isus nu poate
prin verbul reîncarnat
lege cu o sfoară
durerile ce-apasă
în satul viu pe unde
poeții gustă zilnic
metalul ruginit
din carnea lor amară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Alin Ghiorghieș

* * *

Poeții ciocnesc inimi și varsă jos cuvinte
Dansează Luna din cratere cu pace
Și cântă moartea dulce suflând în oseminte
Se-aruncă foi, se strigă, se tace și desface.
Poeții
stau la masă
și-și plâng în palme munți
în ochi își plâng misterul și inima în pumni.
Poeții!
Câtă groază fie și pe îngeri
Căci îi trezesc din somn
Și le scrâșnesc din aripi
Și se sărut pe frunți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legături fraterne

am creat cu poeții legături fraterne
ne leagă versul cu lumea minunată
descopăr cu ei cărările eterne
marea de iubire cu munți împreunată.

descopăr cu poeții ninsorile luminii
cuvintele care animă visele mărețe
sunt mai împodobiți decât păunii
cu zboruri spre stele știu să mă învețe.

în fiecare clipă îmi e dor de vers
o lume fermecată creată de poeți
sunt magia și misterul acestui univers
se înalță la el ca munții semeți.

inspiră la sacru demonul pervers
și-i crează beznei factorul advers.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

In progress... finit!

Se ceartă poeții... 'și-mpart nemurire!
Sunt mulți, se agită, n-au loc de-un cuvânt...
O, Doamne, calmează-i și dă-le vestire
că și "lutul" lor se va-ntoarce-n pământ!

Baloane de spumă adună din "glorii"
și fac stocuri mari, (pentru ele-ar ucide)
cu vorba,-mplinind gânduri aleatorii,
îndreaptă simțirea către suicide.

Sub "mușchii" crescuți de-a lor pană cerească,
clipesc ticăloase orgolii mărunte
ce-ncearcă fure menirea-ngerească
din casa Luminii, s-o-ascundă sub frunte.

Se ceartă poeții, 'și-mpart nemurire,
iar muza se face că nu-i mai cunoaște,
c-o dor răutăți și venin din privire...
Da-i iartă, 'i-mbracă în vers și-i renaște.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Poeții sunt cei mai grozavi amanți

te îmbracă în iluzii
te dezbracă la orice oră
îți învață pe de rost
carnea
sângele
strigătul
te traversează ca pe anotimpuri
sunt mereu tineri
frumoși
cu degetele moi ca iarba îți ating zilele
nopțile
adevărul
poeții sunt cei mai grozavi amanți
cuvintele lor vindecă rănile adânci
ard până și ultimul gând sinucigaș
rătăcit prin mințile bolnave
te îmbracă în iluzii
te dezbracă la orice oră
cu buze fierbinți caută adevărul din carnea ta
poeții sunt cei mai grozavi amanți
se taie în forme perfecte
stabilesc întodeauna conexiuni
aleargă desculți prin sufletul tău
așa sunt poeții grozavi
cu mâinile lor subțiri
sapă șanțuri adânci în carnea ta
netezesc cuvintele
îngenunchează și se roagă la fiecare muză
ca la un Dumnezeu binecunoscut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Pavel Lică

Încearcă a nu plânge...

Încearcă a nu plânge, când zorii dimineții
Nu vor putea -mbrace în purpură poeții,
Și tu, nu plânge dacă ei nu mai pot scrie,
De dragoste de viață o altă poezie.

E un sfârșit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toți poeții au fost și-or mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,

lor le e Femeia un vis crescut în floare
Și ea le este muză, în veci nemuritoare,
Așadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul își pună în vers aripi de Cruce,

El știe că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el știe că nu-i va fi sfârșitul
Acolo unde Crucea-i așteaptă răsăritul...

poezie de din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Ei, poeții

Ei, poeții, nu au viață
Au doar trai, ca să se știe
Au un dor cu ochii-n ceață
Și metafore- n prostie

Au și neamuri, au și rude
Rime au, au și cuvinte
Fărâ-a fi exclus s-asude
Timpul cu mers înainte

Admirau de jos eterul
Și câmpiile-înverzite
Aveau tot, aveau și flerul
Clipelor, ce-s fericite

Au dureri, ce sunt setate
Pe dureri de stat la vatră
Sunt și tineri, și-n etate
Și nu știu să de-a cu piatră

Sunt tot timpul puși în gardă
Au și spirit de mișcare
Mulți din cei ce poartă zgardă
Sunt poeți lipsiți de stare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

în torent emoțional

suflă vântul tare împrăștie gânduri
poartă poezia în zări îndepărtate
sentimente aranjate în patru rânduri
iubiri în cuvinte de aur montate.

pasiuni literare în torent mă aruncă
chemările luminii vin valuri valuri
dragostea de cuvânt mă farmecă încă
ca soarele vieții pictat pe cristaluri.

doar între cuvinte vreau trăiesc
litere inocente în suflet visător
chiar când mă pierd și rătăcesc
versul îmi este drum izbăvitor.

poeții universului îi am în anturaj
poemele albastre mă umplu de miraj.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Creștinii se bucură că Dumnezeu este tatăl lor din ceruri care-l iartă pe cel ce se pocăiește, că Dumnezeu și-a trimis fiul pe pământ pentru mântuirea tuturor credincioșilor, că Iisus Hristos nu numai a murit, dar s-a și ridicat din morți, și că bucuria este unul din roadele înzecite ale sufletului.

citat din
Adăugat de CristianaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook