Prieten cu timpul

Viaţa îmi face cu ochiul şi eu tot cu ochiul trag
La un răsărit de soare, ce se înalţă
Ca un căţel hoinar, în doua labe.
Arunc la vrabii firimituri dintr-o bucată uscată de pâine
Să le atrag, să mp bucur privindu-le.
Aşa le-aud mai de aproape trilu...
Mă aşez pe o bancă şi scriu versuri.
Mi-şez pălăria pe faţă, ascunzându-mi în umbră ridurile
Şi-ascult vocea timpului care coboară printre frunze
Cerându-şi voie să se aşeze pe bancă, lângă mine. Se aşază...
Şi sar ca ars privind la el. Offfff, cât este de bătrân,
În comparaţie cu ale lui riduirile mele
Sunt doar un tobogan de amintiri!
Un derdeluş de idealuri şi de vise...
Ma întreabă de vreau să gust din desaga lui,
Răspund că nu-mi este foame, c-am mâncat,
Icoane, dumnezei şi sfinţi în mica mea călătorie prin ani.
Mă uit cu coada ochiului la el şi văd,
Că este cu mult mai bătrân ca mine
Şi are mâna grea, lăsată pe lângă corp.
Golind ştergarul de firimituri
În pumn, el mi-l întinde zicând:
Ia din firimituri şi gustă,
De nu ai vrut sa te hrăneşti pe săturate!
Că viaţa este numai una
Şi soarele apune, fugind ca şarpele-n câmpie
ÎInflăcărand tot orizontul.
Iar el îmi zice: strânge-mă în braţe,
Nu te ruşina!
Şi este înspăimântător de bine!
Stau într-o bancă, ca la liceu, coleg cu timpul.
Şi deodată îmi dau seama
Ca trecutul nu îmi mai aparţine, pierzându-se în timp...
Şi eu rămân coleg în ceeaşi bancă cu timpul, în timp.
El nu mai este acum un străin
Îl simt prieten... El clepsidră şi eu nisipul.
De aceea m-am împrietenit cu secundele...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Stau afară la poarta ta,
Pe bancă, sub copacul căruia nu-i voi uita
Aroma şi mireasma de primăvară
Care mă-nconjoară...

Aş vrea să fi şi tu lângă mine
Să vezi ce simt pentru tine,
Să privim luna-mpreună,
Iar timpul să ne lase-n urmă.

Întorc privirea şi văd printre gard
Doua umbre la geamul slab luminat.
Inima-ntreabă dacă să mai sper
Ochii-mi inspiră să nu-mi răspund... rămân în mister.

poezie de Ilie Vlăduţ (24 martie 2012)
Adăugat de Ilie Vlăduţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firimituri de pâine

Firimituri de pâine în inima mea
pentru a întâmpina speranţe.
Firimituri de pâine în sufletul meu
pentru a sătura pe deplin şi a opri la banchetul iubirii
dragostele de mereu
ce luminează calea mea spre atingerea desăvârşirii.
Firimituri de pâine în mintea mea
pentru a odihni ca pe o pernă acel cap ce povesteşte
şi acea gură ce setea-şi potoleşte
la râul vieţii ce curge ostăşeşte.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bancă

O bancă este o instituţie care îţi împrumută bani dacă poţi dovedi că nu ai nevoie de ei.

definiţie clasică de Bob Hope
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bancă

singură noapte şi zi
dimineţa plină de rouă
seara uscată de soare
asteaptă
să vină să se aşeaze
un el şi o ea
purtătoari de universuri
versuri
rânduri vesele sau triste
ei citesc
copacii de pe umeri
mulţi ani...
uitare în jos au
la cei de pe bancă
dar ei sunt...
trecători prin lume
şi totuşi lasă
pe banca bătrână
din sufletul lor ceva.

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrul care mă ofensează cel mai mult este când trec pe lângă o bancă şi văd reclame care încearcă să convingă lumea să îşi facă o a doua ipotecă pentru a merge în vacanţă. Acesta este un lucru rău.

citat din Jeff Bezos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. George O'Malley: Izzie, cecul! Nu este aici! L-ai scăpat pe jos? Nu este aici!
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: L-am depus la bancă, eşti mulţumit?
Dr. George O'Malley: Eu sper să nu-l fi depus în coşul de gunoi!
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Mi-am deschis un cont la bancă! Aşa că nu mă mai bate la cap.
Dr. George O'Malley: Sunt la bancă? Îţi dai seama, deja se înmulţesc.
Dr. Isobel "Izzie Stevens: Vrei să taci din gură?
Dr. George O'Malley: Izzie, tu realizezi câte lucruri poţi să faci cu banii aceştia? Să călătoreşti, să cumperi tot ce îţi doreşti.
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Încetează odată!
Dr. George O'Malley: Izzie, viaţa este scurtă. Gândeşte-te puţin. Este ca şi cum ai avea... mulţi trandafiri. (O îmboldeşte cu o cârpă.) Da, asta e! Imaginează-ţi că ai 8.7 milioane de trandafiri. (O îmboldeşte din nou.) Acum du-te şi cheltuieşte câţiva.
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Uite ce am făcut! Am ars şi pâinea din cauza ta.
Dr. George O'Malley (o mai îmboldeşte o dată): Cu banii pe care îi ai poţi să cumperi câtă pâine vrei.

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aştepţi

simt mare suferinţă, tu, iubita mea viaţă
cred că mă simt atârnat, ca de un fir de aţă

simt cum inima sufletul şi gândul mă doar
cred că nu ştii, eu nu mai am mult timp şi zbor

simt aşa mai demult de un timp încoace
că iubesc şi inima nu-mi mai stă cu pace

simt că tu eşti acolo, în tramvai, în parc sau pe-o bancă
cred că stai cu o carte-n mână şi gându-ţi citeşte-n viaţă

simt că mă astepţi, aşa senină, că voi veni la tine
cred că timpul a fost deajuns şi va face o minune

simt că voi veni şi mă voi aşeza, liniştit şi cuminte lângă tine
şi cred că împreună cartea vieţii vom citi-o fără cuvinte

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt gata să iubesc

Prinde-mă de mână şi fii ghidul meu
Spune-mi ce ai vrut să îmi zici mereu.
Şopteşte-mi în taină acele cuvinte
Vreau să le-aud şi să le ţin minte.
Gura mi-o sărută, atinge-mă bine
Stârneşte dorinţa ce o simt în mine.
Ţine-mă în braţe şi strânge-mă tare
Risipeşte-mi teama şi dă-mi alinare.
Şi în bezna nopţii când nimic nu vezi
Fii a mea făclie să îmi luminezi.
Iar în timpul zilei, e de înţeles
Vreau să îmi arăţi că eşti cel ales.
Aripi tu să-mi dai, ca să pot să zbor
Când eşti lângă mine mă înalţ uşor.
Pătrunde-mi în suflet, zidul prăbuşeşte
A venit şi clipa să-l văd cum sfârşeşte.
Fiindcă prizonieră sunt de când mă ştiu
Haide, rupe lanţul, liberă să fiu.
Căci a mea armură este mult prea strâmtă
Vreau să mi-o dai jos, că nu plec la luptă.
Scoate la lumină sufletul din mine
Că sunt gata acum să mă iubesc cu tine.

poezie de Ruth Kephart, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există bancă de vise

lumea este egală numai cu sine
o poţi deosebi după perioade istorice
în rest se rupe în continente

lumina cade pe ochi
în oraşe se torc întâmplări stranii
care nu încap în forme regulate

gândurile bat la uşile de metal
nu există bancă de vise
mă trezesc golurile din memorie
şi sufăr de incertitudine
ca un cal
după o cursă necâştigată

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă. Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.

citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare de toamnă

Dă-mi mâna şi vino cu mine
să vezi un decor ca de vis,
cu raze scâldând în rubine
covorul de toamnă promis!

Vom merge să facem cărare
prin frunze, cu paşii foşnind,
în lumea cu raze de soare
ce roşul pădurii aprind.

De vrei, stăm pe-o bancă o vreme,
aceea ce-aşteaptă mereu
şi pare, din nou, să ne cheme
pe vechiul, al nostru, traseu.

Hai, vino! E-o zi-n care eu
te vreau lângă sufletul meu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea a renăscut...

Lângă el nimic nu este greu,
totul vine de la sine şi trecutul dureros
îl arunc într-un sertar.
Îmi place pentru că nu-i este teamă
să plângă atunci când simte.
Îmi place pentru că ştie să-mi dea libertate
atunci când am nevoie.
Pentru mine el este totul,
chiar şi mai mult,
iar viaţa este şi mai minunată
de când l-am cunoscut.
Îmi place fiecare minut petrecut lângă el
şi îmi este dor de el în fiecare clipă
în care nu este lângă mine.
Miile de minute lângă el
mi-au dat energia de care am nevoie
pentru a merge înainte,
veselia care mă invadează,
speranţa că totul va fi şi mai frumos.
Îmi place când mă priveşte
atunci când dorm şi îmi sărută mâna
când vrea să-mi declare iubirea sa.
Îmi place că nu se supără uşor
şi este înţelegător.
Îmi place când se poartă ca un copil
şi când se entuziasmează.
Îmi place când atrage privirile oamenilor
cu poveştile lui şi este în centrul atenţiei.
Îmi place că are încredere în mine,
mă respectă pentru că îl susţin în ceea ce face
şi că îi sunt alături.
Cu el râd des, cu el merg oriunde,
inima mea nu se poate dezlipi de a lui
şi viaţa mea a renăscut
odată ce a întâlnit-o pe a lui.

poezie de Eugenia Calancea (12 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicii pe bancă

Pe o bancă (banca de la drum)
Parcă-i văd sub nucul cel bătrân.
Doi bătrâni bunici răpuşi de dor,
Rugând doar un strop de ajutor.

Oh, găleata goală amintea
De ani trişti, de viaţa lor cea grea.
Lacrimi lunecau de-acum arar.
Sufereau de griji şi dor amar.

Ghiocei ascunşi sub o basma...
Ridul unui pliu de catifea.
Azi clepsidra timpului e spartă –
Ceasuri de nisip şi vremi de sloată...

E bunicul, caierul de fum...
Alb în barbă, plâns şi trist de-acum.
Văd, priveşte din fotografie,
Tot ştrengar, ca în copilărie.

Îngeri dorm la tâmplele de nea...
Cu buicul şi bunica mea,
Mai vorbesc în somn. De ei mi-e dor...
Bunii mei, adio, somn uşor!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: De ce sunt proprietarii de baruri atât de snobi?
Bancherul: Cumva pentru că i-ai spus că am sub conducere a doua mare bancă din Amsterdam?
Carl: A doua mare bancă? Asta nu l-ar impresiona pe Rick. Managerul celei mai mari bănci din Amsterdam face acum prăjituri în bucătăria noastră.
Bancher: Atunci am un viitor asigurat.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am timp

Dumnezeu ştie. nu am timp de fleacuri. luaţi dragostea din calea mea
lăsaţi-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aş putea să vă răspund dar nu am timp
viaţa asta e atât de scurtă şi am atâtea de făcut.

învăţ. acumulez. atât de multe de învăţat. şi atât de puţin timp.
viaţa trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
şi sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinaţie

acum am timp. ştiu atât de multe şi am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aş vrea să ştiu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aş vrea să strivesc un fir de iarbă între dinţi să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară

acum am timp şi pentru mine şi pentru alţii. mai bine zis am timp să mor
viaţa a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri şi apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus şi atât de puţine întrebări. acum am timp. degeaba.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bătrân pe bancă
o frunză uscată
cade alături

haiku de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie, viaţă...

Vă mai amintiţi de primul sărut?
Eu l-am trecut deja la viţă, l-am reînviat.
Ar trebui să îl consider o parte din copilăarie..
Dar totul este viu, trăieşte,
Chiar dacăa s-a intamplat mai demult.
El este viu, prin mine, prin tine, prin noi, prin fiecare îndrăgostit, prin voi...
Nu trebuie să îil uităm!
Pentru ca fiecare dintre noi l-a dăruit şi l-a avut dar!
Un dar ce l-am făcut, la rândul nostru şi dar l-am primit iar,
Ce nu-l puteam pricepe atunci!
Ce nici acum nu-l pricepem...
Era... o adiere a copilăriei!
Ce pentru mulţi dintre noi acum este o bombă cu efect întârziat!
Si de atunci ne-am hrănit cu fluturi, cu flori, Albastre...
Ori cu floarea-de-colţ...
Nu îmi mai amintesc de -a fost pe bancă, în clasă, afară, sau în
Mijlocul unui parc.
Ţin minte doar că tu te-ai fâstâcit, te-ai ruşinat şi te-ai înroşit!
Cine ar fi avut atunci puterea să-nţeleaă?!
Acum stau şi scriu pe-o foaie de hârtie albă doar ca să-i dau culoari
Alb -negru ca ale unui film mut, din trecut...
Ce ai sădit în mine, tu, înger minunat!?
Acum ne sărutăm decât pe taste...
A ramas o umbră, un ecou... Şi poate nici atât!
Copilarie ce-mi dai viaţă... te salut!
Eşti parte din drumul abia început... e drumul ce duce în noapte.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce proza este o scrisoare trimisă unui prieten, poezia este o floare care se lasă sub o bancă, sperând că cineva o va culege, sau o carte poştală care este trimisă unui cititor necunoscut, de multe ori expediată fără timbru.

aforism de Sandro Montalto din Aforismul în Italia. Antologia Premiului “Torino in Sintesi” (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socotesc cum bat visele

Stau şi aştept pe o bancă
pe lângă care amintirile trec pe lângă mine
din timp în timp gândurile fug şi ele
se depun în memorie ca într-un sertar
pe care nu-l deschide nimeni
fără cheie

oamenii îşi măsoară fiecare paşii
până unde trebuie să ajungă
nu se lasă înduplecaţi
de cei care-i privesc miraţi

nu mă zoresc să plec mai repede
am răbdare cu mine
mai bine îmi găsesc să repet un poem
care m-a prins cu inima desfăcută

viaţa decurge normal

îmi doresc o libertate reală
care nu se prea întâmplă
mai degrabă sper
oricum speranţa nu moare

socotesc cum bat visele

am o teamă de neprevăzut
care se vântură prin gânduri şi vise
nu mă îneacă apa tulbure
mă feresc de angoase

plec şi mă pierd în mulţimea insipidă
caut ce nu găsesc
iar gândurile rămase-n memorie
nu mă lasă liber

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

publicist

Publicistul este o formă specializată de bancă ce serveşte clienţii care nu se pot obişnui cu viaţa şi sunt de aceea forţaţi să scrie despre ea.

definiţie de Colin Haycraft
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!