Femeia: De ce sunt proprietarii de baruri atât de snobi?
Bancherul: Cumva pentru că i-ai spus că am sub conducere a doua mare bancă din Amsterdam?
Carl: A doua mare bancă? Asta nu l-ar impresiona pe Rick. Managerul celei mai mari bănci din Amsterdam face acum prăjituri în bucătăria noastră.
Bancher: Atunci am un viitor asigurat.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

În portul Amsterdam

În portul Amsterdam marinarii cântau
Despre visele lor, într-un vast Amsterdam.
În portul Amsterdam mureau beţi şi sterili,
Duhnind a bere, a sudoare, a rachiu.
Mureau până în zori, plini de dramele lor,
Pe faleza uscată spre-un ocean mişcător.
Iar când zorii de ziuă aproape mijeau,
Cadavrele lor descompuse rânjeau.

În portul Amsterdam marinarii mâncau
Cu dinţii lor mari peşte fript şi tăceau.
Pe şervetele albe puneau tot ce aveau,
Iar seara la lună beau din nou şi dansau.
Te invitau la masă uneori liniştit,
Înfulecând cu mâini murdare pomes frites.
Nu vorbeau cu nimeni despre dramele lor,
Se-ncheiau la nădragi şi urcau pe vapor.

În portul Amsterdam marinarii dansau
Frământând corpuri moi de femei şi râdeau,
Ele tropăiau cu raze în păr,
Lunecând în dansul prafului de nor.
Un acordeon vechi pe nişte umeri groşi,
Un peisaj dezolant în bătăi de saboţi,
Vulgar râdeau şi scuipau istoviţi,
Morţi de beţi urinau şi-njurau printre dinţi.

În portul Amsterdam toţi matrozii beau,
Beau până la delir, se trezeau şi iar beau,
Închinau pentru port, pentru-ai lui cetăţeni,
Pentru curve din Hamburg şi-a' lor târfe femei,
Suflau nasu-n batiste, beau, apoi urinau
Înjurându-şi neveste ce acasă-i înşelau,
Închinau pentru morţi, închinau pentru vii,
Pentru curve, burlaci, concubine, soţii.
În portul Amsterdam, în portul Amsterdam...

cântec, versuri de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guţă: Eu am fost marginalizat de mic copil... Dormeam totdeauna la margine! Prin parcuri, pe bănci! (Tare). Acuma sunt bogat! Vreau să dorm la bancă...
Nerva: Guţă! Cât de mare va fi banca ta?
Guţă (satisfăcut): Palat, boierule! Mai mare ca Palatul Justiţiei! Patru etaje, plus mansardă... Spălătorie la subsol...
Nerva: Spălătorie într-o bancă?
Guţă: Nu te mira, boierule! Banii trebuie bine spălaţi înainte de a fi număraţi! Nu strică puţină igienă! Eu strâng bani de la secănd hend! Mânca-ţi-aş...
Nerva: Mă, Guţă! Văd că te pricepi la finanţe...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul şi ironia n-au murit pe plaiurile mioritice. În semn de protest faţă de escrocheriile unei bănci, un datornic se duce în fiecare lună la bancă cu câte două găleţi pline cu monezi ca să-şi plătească rata la bancă.

aforism de George Budoi din Banii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (28 februarie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rick: Noaptea trecută ne-am spus multe lucruri. Tu ai spus că trebuie să gândesc pentru noi amândoi. Ei bine, m-am gândit mult. Am ajuns la o singură concluzie: te vei urca în acel avion cu Victor, unde ţi-e locul.
Ilsa: Dar, Richard, nu. Eu... eu...
Rick: Trebuie să mă asculţi! Ştii ce te aşteaptă dacă rămâi aici? Există nouă şanse din zece să ajungem amândoi într-un lagăr. Nu-i aşa, Louie?
Căpitanul Renault: Mă tem că maiorul Strasser ar insista pe varianta asta.
Ilsa: O spui numai ca să mă faci să plec, Rick.
Rick: Îţi spun asta pentru că e adevărat. Amândoi ştim, în adâncul sufletului, că locul tău e lângă Victor. Eşti parte din munca lui, din ceea ce-l face să funcţioneze. Dacă avionul decolează şi nu eşti înăuntru, cu el, vei regreta. Poate nu azi. Poate nu mâine, dar curând şi pentru tot restul vieţii tale.
Ilsa: Dar ce se va întâmpla cu noi doi?
Rick: Vom avea mereu povestea trăită în Paris. Nu am avut-o, noi... a fost pierdută până când ai venit în Casablanca. A renăscut noaptea trecută.
Ilsa: Când ţi-am spus că nu te voi părăsi niciodată.
Rick: Şi nici nu mă vei părăsi. Dar şi eu am ceva de făcut. Nu mă poţi urma acolo unde merg. Nu poţi fi parte din ceea ce trebuie să fac. Ilsa, nu mă pricep la chestiuni nobile, dar nu trebuie să fii mare deştept ca să vezi că trei oameni şi problemele lor nu au mare însemnătate în lumea asta nebună. Vei înţelege asta într-o bună zi. Dar acum... acum... Închin paharul în cinstea ta, puştoaico.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz

Ard.
Suflă, suflă-mi şi tu puţin suflet,
Că al meu, iată-l, se mistuie deasupra mea,
Pregătind aureole
Pentru frunţi mai pure, din viitor.

Semeni cu o frescă bizantină,
Stilizată de două ori
(A doua oară stilizată special pentru mine,
Am pus meşterii la lucru),
Pentru că ai cercuri în loc de ochi,
Cercuri în loc de sprâncene şi de pe acum
Simt răcoarea întunericului din ochii tăi,
Iar asta îmi face bine,
Când ard eu industrial, flacără mare
La intrarea în extaz.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Tatăl tău obişnuia să gătească des, ca tine?
Lucian: Blondul?! Nu, deloc. Niciodată!
Lia: Şi atunci, tu cum de te-ai deprins?
Lucian: Păi, eu... Nu ştiu cum. Pur şi simplu, mi-a plăcut şi am învăţat singur, pentru că m-am simţit atras de domeniul culinar... Nu-mi explic de ce!
Lia: Aha; cam la fel ca şi cu matematica ta.
Lucian: Nu chiar; deşi, într-un fel, poate... Vezi tu, matematica a fost pentru mine... Prima mea mare iubire, declarată, pe faţă, fără ocolişuri, încă de când eram mic.
Lia: Zău?! Frumos spus... Şi care ar fi fost a doua?
Lucian: A doua?! N-am să-ţi răspund la asta...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bănci şi bănci

Decât pe bancă, ce banal,
Alături de Lucreţia -
Aş vrea un cec substanţial
La banca din... Elveţia.

epigramă de Gheorghe Ungur din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilsa: Îţi dau un franc dacă-mi spui la ce te gândeşti.
Rick: În America aş primi mai puţin pentru ele, şi, sincer, cam atât valorează.
Ilsa: Ei bine, sunt gata să plătesc mai mult. Spune-mi.
Rick: Mă întrebam...
Ilsa: Aşa...
Rick: Cum de sunt atât de norocos. Cum de te găsesc aşteptându-mă să vin la tine.
Ilsa: Şi cum de nu există niciun alt bărbat în viaţa mea?
Rick: Da.
Ilsa: Simplu: A existat un bărbat. Acum e mort.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doua scame

Doua scame negre se cearta pe covor
Si nimeni nu vede "drama' lor.
Doua scame negre, calcate-n picioare,
Purtate de vant in lumea mare
Se chinuie s-alerge tare,
S-atinga un mar, sa cada pe-o floare.
Doua scame negre ajung la o-nmormantare
Pe haine inchise, palesc in culoare.

poezie de Roxana Matiasi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guţă: Vreau şi eu ceva teren, în centrul civic, boierule! Am bani mulţi şi n-am unde să-i depozitez. Vreau să-mi fac o bancă!
Nerva: Oho! Treaba e complicată, amice!
Guţă: Ştiu! (Arată spre geantă). Da' sunt pregătit!
Nerva: Şi unde vrei să-ţi faci bancă?
Guţă: În parcul Cişmigiu! Acolo e plin de bănci!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna aceea

Era toamnă
Erau şi nişte castani
Şi o bancă.

Eu şedeam
Eram palid şi poate frumos
Şi mă gândeam.

Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.

Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Şi-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Şi pe urmă mai sus
Foarte sus.

Avea nişte pulpe rotunde, frumoase
Şi ciorapi eleganţi de mătasă
A stat mult până şi i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Şi ceva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Şi m-a văzut.

Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roşu
Şi eu simţeam cum mă înroşesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.

Şi a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei şi fete frumoase.

Şi eu şedeam mai departe pe bancă
Şi mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Şi mai erau şi nişte castani.

poezie de Poemul invectivă (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imunitatea... intangibililor

Escrocii mari, ce fură-o bancă mare,
Sunt pedepsiţi uşor, de complezenţă,
Mai greu să fii pungaş de buzunare,
Că statul nu suportă... concurenţă.

epigramă de Marian Grigore Dobreanu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

El, eu

Pretind ca totul e la fel,
Ma simt intr-un razboi cu mine,
De eu sunt eu, cum pot fi el?
De ce sa mint ca-mi este bine?

Tanjesc dupa emotii moarte
De prin trecut, din amintire,
Dar am si eu ascuns-o parte
Ce nu mai crede in iubire.

Cumva as vrea sa mai iubesc,
Dar am si anumite frici,
Nu le arat si totusi cresc,
Cum naiba s-a ajuns aici?

Am incercat sa nu ma schimb,
Razboi pierdut de la-nceput,
Atatea rani, atata timp,
Si-un eu ce nu l-am priceput.

Orice iubire ce s-a dus
M-a lovit dur, pierind scanteia
Prima mai mult decat a doua,
La fel a fost si cu a treia.

Cumva orice iubire noua
Nu ma mai afecta la fel,
Si-asa m-am impartit in doua,
Aici sunt eu, si-aici si el.

El e un mare visator,
Inca se-agata de ideea
Ca e o parte ce-i lipseste,
Si aici l-ar completa femeia.

Of! nu mai pot sa cred nimic,
Dezamagiri au fost prea multe,
Am reusit sa ma ridic,
Prezentul eu nu vrea s-asculte,

Si singur ma asez pe pat,
Cumva m-am prea obisnuit,
Si mi s-a sters orice-amintire
De parca nici n-as fi iubit.

De asta stau eu ca pe ace,
Cum de sunt eu dar e si el,
Eu ce-am lasat iubirea-n pace,
Si el ce ar iubi la fel.

Cum jumatate sunt puternic,
Independent, lacat si cheie,
Iar jumatate un biet suflet
Indragostit de o femeie...?

Unul ignora, altul suna,
Unul fumeaza, altul scrie,
Unul cu altul impreuna,
Un strop de calm si nebunie.

Parte din mine ar lupta,
O parte e de mult retrasa,
Eu sunt certat cu dragostea,
El inca te mai vrea acasa.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt veşnic, singurul cu adevărat existent. Şi tot eu, când mă gândesc la mine, mă văd ca pe un nimic, părticică infinit mică din ceva infinit mare. Care e adevărată, prima sau a doua afirmaţie? Dacă e a doua, atunci conştiinţa primului, veşnicului "eu" e înşelătoare. Dar asta nu-i cu putinţă, fiindcă fără această amăgire ( primul "eu") nu există viaţă, nu există nimic, şi mai ales nu există al doilea "eu". Dacă însă prima afirmaţie e adevărată, atunci înseamnă că toată viaţa trupească e amăgire. Dar nici asta nu se poate, fiindcă fără viaţa trupească n-aş fi putut face aceste raţionamente. Şi de aceea există şi una şi alta: Eu sunt fiinţă spirituală, nonspaţială, atemporală, în condiţii corporale, spaţiale şi temporale.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să admitem că în aparatul nostru psihic există două funcţii creatoare de gândire. A doua dintre aceste funcţii posedă privilegiul că toate produsele sale devin imediat parte a conştiinţei, în timp ce activitatea celei dintâi rămâne inconştientă sau nu ajunge în conştiinţă decât prin intermediul celei de-a doua.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, în Lumea WWW diferenţele sunt minuscule, ca atunci când, la aeroport, se greşeşte o singură literă pe eticheta prinsă de bagaje, iar acestea ajung în Hawaii în loc de Amsterdam.

Eugen Ovidiu Chirovici în Labyrinth.com
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua

Multi parinti n-au ce munci,
Un batran pe strada moare,
Seceta in Romania,
Lor le este dor de soare.

Doua fete isi vorbesc,
Observ suparare mare,
"Doua zile a plouat!"
Si le este dor de soare.

A plouat de doua ori,
Cu tristete scrie-o "doamna"
Pentru cativa cititori,
"Parca-i toamna."

Foamete, sete si moarte,
Nu le simt, dar pot citi...
Ce pacat ca au de toate,
Niciodata nu vor sti...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrul care mă ofensează cel mai mult este când trec pe lângă o bancă şi văd reclame care încearcă să convingă lumea să îşi facă o a doua ipotecă pentru a merge în vacanţă. Acesta este un lucru rău.

citat din Jeff Bezos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victor Laszlo: Totul este în regulă.
Rick: Cu excepţia unui singur lucru. Trebuie să afli ceva înainte să pleci.
Victor Laszlo: Domnule Blaine, nu-ţi cer să explici nimic.
Rick: Şi totuşi o voi face, pentru că s-ar putea să conteze mai târziu pentru tine. Ai spus că ştiai despre mine şi Ilsa.
Victor Laszlo: Da.
Rick: Ce nu ştiai însă e că a venit pe la mine ieri noapte, pentru documentele de tranzit. Aşa-i, Ilsa?
Ilsa: Da.
Rick: A încercat orice pentru a le obţine, dar nu a mers. A făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a mă convinge că încă mai mă mai iubeşte, dar asta s-a terminat demult. S-a prefăcut, de dragul tău, că nu s-a terminat, şi am lăsat-o să se prefacă.
Victor Laszlo: Înţeleg.
Rick: Iată-le. (Îi arată lui Victor Laszlo documentele de tranzit.)
Victor Laszlo: Mulţumesc. Apreciez gestul. Bun-venit înapoi în luptă. De data asta ştiu că noi vom învinge. (Motoarele avionului se pun în mişcare.)
Victor Laszlo: Eşti gata, Ilsa?
Ilsa: Da, sunt gata. Adio, Rick. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Rick: Mai bine vă grăbiţi. O să pierdeţi avionul.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: În orice caz, dânsul mi-a zis că eşti perfectă, ba chiar divină.
Diana: A spus domnul director aşa ceva despre mine?!
Lucian: Nu. De fapt, eu am spus aşa ceva, dar dânsul m-a aprobat.
Diana: Ah, linguşitorule.... Era însă vorba despre ce mi-a spus mie distinsul tău prieten.
Lucian: Te ascult.
Diana: Asta ar fi o mare noutate.
Lucian: Ce ţi-a zis dom' director, mamă?
Diana: Că i-ai fi povestit ce s-a întâmplat în seara aceea, când ne-ai anunţat despre misiune, pe mine şi pe tatăl tău.
Lucian: Da, evident, i-am povestit.
Diana: Şi i-ai spus că încă te mai simţi vinovat, deşi ne-am împăcat.
Lucian: Ah, mamă... Normal că mă simt vinovat. Nu pot uita că am fost un mare dobitoc şi nici nu ştiu cum mi-aş putea îndrepta greşeala aceea; nu prea am cum. Am fost atât de neghiob, mai ales faţă de tine... Iar acum vom pleca şi... Ceea ce-am spus rămâne...
Diana: Dragul meu, nu te mai frământa degeaba. Ţi-am spus că n-am fost supărată deloc pe tine atunci, n-am luat seama la câteva cuvinte rostite într-un moment tensionant, deci, n-are rost să te simţi vinovat, să-ţi faci zilele amare din cauza acelui incident. Uită ce-a fost atunci!
Lucian: Dacă ar fi atât de simplu...
Diana: Este!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!