Înţelepciunea

"Înţelepciunea e un izvor de fericire."
Stendal

Sensul nostru de-a trăii
Este înţelepciunea a şti
Ea are sensul trăirii
Ea ne dă firul gândirii.

Bunul simt vom căpăta
Prin ea putem judeca
Ea ne mână către cinste
Ea ne agereşte minte.

La tânăr dă cunoştinţă
La bătrân dă chibzuinţă
Înţeleptul să asculte
De învăţat mai are multe.

Iscusit şi priceput
Sunt tot la pe început
Priceperea cine găseşte
Mare dar el mai primeşte.

Câştigul ce-l are ea
Nu se poate asemăna
Ca argintul e mai mare
Şi ca aurul se pare.

Mai de preţ al ei pahar
Ca orice mărgăritar
Comoară de vei avea
Nu se aseamănă cu ea.

Îndreaptă, dă bună viaţă
Sfaturi bune şi povaţă
Şi la sfârşit să se ştie
Are slavă, bogăţie.

Calea ei plăcută este
Dragostea te urmăreşte
Paşnică e calea sa
Pacea însăşi e pe ea.

Caut-o să nu se gate
Ea-i perlă de nestemate
Pom de viaţă-i ca să ştiţi
Care-o află-s fericiţi.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere, căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur. Ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe; nici un rău nu i se poate împotrivi şi e bine-cunoscută tuturor celor ce se apropie de ea; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea. Viaţă lungă este în dreapta ei, iar în stânga ei, bogăţie şi slavă; din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă. Căile ei sunt plăcute şi toate cărările ei sunt căile păcii. Pom al vierii este ea pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiţi.

Solomon în Pildele lui Solomon, Îndemnare la fapte bune. Lauda înţelepciunii - 3:13-18
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e Dumnezeu

Chiar în limbi dacă aş vorbi
La nimic n-ar folosi
Dragoste de n-aş avea
Sunt aramă ce-ar suna.
Toată ştiinţa de aş avea.
Munţi în brate de-aş purta
Fără dragoste de sus
Chiar nimic, nimica nu-s.

La săraci de aş da cu vrere
Chiar întreaga mea avere
Trupul ars dacă mi-ar fi
La nimic n-ar folosi.

Prorociile or sfârşi
Dragostea nu va pieri
Limbile vor înceta
Dragostea va triunfa.

Ea-I plină de bunătate
Ea acoperă păcate
Nu se unflă de mândrie
Şi nu ţine nici mânie.

Cine poate a răbda
Numai, numai Dragostea
La rău ea nu se gândeşte
Pe nimeni nu pismuieşte.

Ea ne-a dat pacea de sus
Pacea noastră ce-I Isus
Frica Ea o izgoneşte
Dragostea ea ne zideşte.

Ea dă pace şi-n credinţă
Ne dă orice biruinţă
Ca şi moartea e mai tare
Ce e Dragostea atunci oare?

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia (Prov. 31:10-31)

"Cum e soţia, aşa-i şi gospodăria."
Cănakya

Cine poate a găsi
Femeie cinstită a fi?
Mai de preţ ea mi se pare
Ca orice mărgăritare.

De venit lipsă nu duce
De multe ea dă s-a apuce
Bine face, rău nu vrea
Nici o zi din viaţa sa.

De in, lână rost ea face
Harnic lucră-n multe ace
Ea-i corabie de negoţ
Aduce pâinea la toţi.

De cu noapte scoală sus
Mâncare la toţi a pus
Ea este chibzuitoare
Lucru dă la slujitoare.

La ogor ea dă gândit
Şi-l cumpără negreşit
S-apoi alta să se ştie
Din muncă-şi sădeşte vie.

Mijloc cu putere-i este
Braţele îşi oţeleşte
Ea vede ea de la sine
Că munca îi merge bine.

Noaptea toată lumina
Nu se stinge de la ea
Pe furcă ea mâini a pus
Degetele-i sunt pe fus.

Ea dacă a auzit
Ajută nenorocit
Braţul său nu e ferit
Ea ajută cel lipsit.

De zăpada frică n-are
Casă îmbrăcată are
Ea învelitori îşi face
De în şi de care-i place.

Bărbat bine-i e văzut
La porţi de are şezut
Cingători care se închinge
Cămăşi face ea şi vinde.

Cu tărie-i şi cu slavă
Îmbrăcată-i ea suavă
Nu-i frică de ce-o veni
Râs pe faţă-i va ieşi.

Ea deschide gura sa
În ea e înţelepciunea
Plăcută învăţătură
Are pe limbă şi gură.

Ce în casă se petrece
Toate prin mine-i vor trece
Are o iubire adâncă
Lenevia n-o mănâncă.

Fii ei o fac iubită
Ea numită-i fericită
Bărbatul când dă-n sculat
Îi aduce lăudat.

"Multe fete, multe tare
Au cinstită ca purtare
Dar din toate chiar şi zeci
Tu pe toate le întreci".

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare înţelepciunea nu strigă ea şi priceperea nu-şi ridică glasul său? Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă, pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare: "Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor. Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă! Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid pentru a înălţa ceea ce este drept; căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege. Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără rost; toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa. Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat, căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei. Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială. Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu. Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea. Prin mine împărăţesc împăraţii şi principii rânduiesc dreptatea. Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai-marii sunt judecătorii pământului. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută mă găsesc. Cu mine este bogăţia şi mărirea, averea vrednică de cinste şi dreptatea. Rodul meu e mai bun decât aurul şi decât aurul cel mai curat, şi ceea ce vine de la mine este mai de preţ decât argintul lămurit. Merg pe calea dreptăţii, în mijlocul căilor judecăţii drepte, ca să dau celor ce mă iubesc bogăţii şi să le umplu cămările lor. Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă. Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă. Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume, când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului, când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug, când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului, atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui; dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă! Fericiţi sunt cei ce păzesc căile mele! Ascultaţi învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi, şi nu o lepădaţi. Fericit este omul care ascultă de mine şi veghează în fiecare zi la porţile mele şi cel ce străjuieşte lângă pragul casei mele! Cel ce mă află, a aflat viaţa şi dobândeşte har de la Domnul; iar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte viaţa lui. Toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea".

Solomon în Pildele lui Solomon, Despre adevărata înţelepciune - 8:1-36
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

"Viaţa-i darul unic
Scurt şi trecător
Dar cu care-ţi cumperi
Veşnic viitor."
Traian Dorz

Fiinţa-i singura avere
Ce-o are omul pe pământ
Deci nu-ţi dispreţuii viaţa
Căci moartea vine ca un vânt.

Viaţa ea descrie curbe
Zigzaguri în nenumărat
Cât e viaţa? Niciodată,
Omul nu este informat.

Sunt sfinte lucrurile vieţii
Ori care ar fi, pe orice feţe
Zidită este-n întregime
Şi învelită-n frumuseţe.

O lupta-i viaţa deci te luptă
Deci nu îţi da răgaz tu ţie
Căci scopul nostru de-a trăi
Sensul vieţi-i bucurie.

Să şti şi a trăii este o arta
Frumoasă între arte
Viaţa pentru fiecare fiinţă
Are ceva ce împarte.

Noi nu trăim cum vrem
Ci cum putem
Şi viaţa nu numai pentru noi
E dată s-o avem.

Cu nimeni nu o compara
Viţa căci ca a ta ea nu-i
Trăieşte deci viaţa
Şi lasă-i trăirea orişicui.

Când pleci, când pleci din viaţă
Când moartea te apucă
Mulţumeşte-i gazdei
Şi pregăteşte-te de ducă.

Cine nu preţuieşte viaţa
N-o merită nicicând
Te bucură tu astăzi
Căci trecem rând pe rând.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dărnicia

Cine udă va fi udat primeşte ce el a dat"
Proverbe 11:25

De felul cum dăruieşti
Aşa preţuit tu eşti
Darnicul el are harul
De-a fi mai de preţ ca darul.

Cel ce dă la cel lipsit
Pentru el a dăruit
Săracul de îl ajuţi
Creatorul împrumuţi.

Dar în nevoie grăbit
Dublu este socotit
Fără părere de rău
Să dai din avutul tău.

Nu uita de dărnicie
Dar fără lauda-ţi fie
Ca şi nori fără plouat
Cel ce dă cu lăudat.

Aşa-i om neînţelept
El se laudă nedrept
Cel ce dă cu largă mână
Ajunge şi să-i rămână.

Omul însă ce-i bogat
Duce lipsă neîncetat
El o duce de zgârcit
Şi să ştiţi că-i pedepsit.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul mamei

"O mamă bună preţuieşte cât o sută de profesori."
Herbart

Când eram copil la tata
Aşa mic şi mai gingaş
Tânăr când eram la mama
Aşa ca un copilaş

Ea mă învăţa ce este bine,
deseori sfaturi îmi da:
"Păstrează-mi învăţătura
Nicidecum n-o lepăda.

Păzeşte a mele spuse
Pentru fericit a fi
În inimă să-ţi rămână
Ele viaţa-ţi vor lungi.

Dobândeşte înţelepciune,
Priceperea este-n ea
Nu uita cuvântul care
Îl va spune gura mea.

Nu te-abate-n altă parte
Ce-ţi spune mama să şti
Iubeşte înţelepciunea
Fiule, te-o ocroti".

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iubirea...

"Isus este iubire."
(Goethe)

Cea mai mare frumuseţe pe pământ
Ţelul cel mai strălucit şi sfânt
Cine are, cine poate al avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.

Glas pururea dulce şi plăcut
Bunătate strălucită şi sărut
Cine poate, cine poate a avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.

Orizonturi largi şi orizonturi vii
Anii tineri cum sunt numai la copii
Cine poate, cine poate a avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.

Şi furtuna prin iubire-i blând susur
Numai iubirea are chipul drag şi pur
Nimenea, nimenea ca şi iubirea nu-i
Doar iubirea, doar iubirea-i fericirea orişicui.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat să tac

şi moartea-i tot tăcere, o dulce alinare

sugarul primeşte sân ca să-şi astâmpere foamea
copilul primeşte atenţie ca preţ al tăcerii
iar tânărul primeşte sfaturi
cine nu poate dărui iubire oferă sfaturi

armata e şcoala emerită unde se predă ascultarea deplină
şi pentru ca totul să fie legal lecţiile se numesc ordine
şi profesorii sunt apreciaţi în funcţie de caracter
iar leucoplastul devine monedă forte

colegialitatea se rezumă la bună dimineaţa şi ce vreme frumoasă
în rest, trompa lui Eustachio îşi are rădăcinile în fiecare perete
şi fiecare respiraţie este contorizată pe abac şi trecută în registru
aşa că a tăcea devine o metodă de a respira sub apă cu paiul

cine nu are bătrâni să-şi cumpere un exilat
pentru că numai unul ca ei îţi poate povesti cum e să trăieşti în tăcere
prin tăcere şi cu tăcere. şi nu pentru că le cere cineva
nicidecum. dar pentru ei punţile dialogului se construiesc înăuntru

bătrân şi exilat la Pontul Euxin, suspin gândindu-mă la tine Romă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântat e omul

Binecuvântat e omul
Cu sfântă învăţătură
Care-n gândul său nu poartă
Pentru nimeni nici o ură
Cel ce umblă pe cărare
Şi el scapă de furtuni
Cel ce ajunge spre a paşte
Pe a Domnului păşuni.
Cel ce fraţilor arată
Dragoste şi bucurie
Ce arată calea dulce
Ce urcă spre veşnicie.
Binecuvântat e omul
Cu păcatul acoperit
Pe care-l iubeşte Domnul
Şi îl face fericit.

Cel ce strigă-n bucurie
C-a găsit pe Domnul său
Care pentru o veşnicie
S-a scăpat de orice rău
Binecuvântat acela
Care cântă cu plăcere
Şi oricare lucru-n viaţă
De la Domnul lui îl cere.

Binecuvântat e omul
Care dă la cel sărac
Şi orfanul îl primeşte
În al casei sale prag
Îl ajută, îi dă povaţă
Şi îi este ca tutor
Şi-n a sale clipe grele
El îi este ajutor.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia

Religia este o cale mincinoasă,
Ce te îndepărtează de sfânta casă!
Ea îţi promite multe haruri,
Dar te taxează pentru orice daruri!

Eu am ales să merg pe calea mea,
Indiferent pe ce drum merge lumea!
Prin credinţă calea mi-e bătătorită,
Deci nu are cum să fie o cale rătăcită!

Că sunt preoţi, rabini sau pastori,
Niciunul dintre ei nu te poate mântui!
Ei fac din religie afacere, sunt mari negustori,
Şi fiecare membru religios ce cotizează, îi va plăti!

De ce să te spovedeşti unui om, unui preot?
Când marele nostru creator, ştie absolut tot!
De ce să-l căutăm pe Dumnezeu într-o clădire?
Când El se găseşte în fiecare lucru ce inspiră fericire!

Biblia este cea mai mare armă de manipulare,
Prea multă lume crede în Judecata de Apoi!
Prin religii se mânuieşte această armă mare,
Oamenii sunt controlaţi şi îndrumaţi ca nişte oi!

Sufletele noastre sunt create pentru veşnicie,
Corpurile noastre ar trebui să trăiască în armonie!
Viaţa noastră pe pământ este cel mai frumos dar,
Religia ne dezbină, ca să ne facă viaţa un calvar!

poezie de Ovidiu Kerekes (8 martie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericiţi cei îl au pe Bunul Dumnezeu şi Iisus Hristos în sufletele lor.
Fericiţi cei iubesc natura.
Fericiţi cei ce iubesc lumina.
Fericiţi cei ce te îndruma spre înţelepciune.
Fericiţi cei ce te fac sa conştientizezi adevărul.

Fericiţi cei ce iubesc florile.
Fericiţi cei ce iubesc animalele.
Fericiţi cei ce iubesc cerul.
Fericiţi cei ce iubesc iarba.
Fericiţi cei ce iubesc soarele.
Fericiţi cei ce îşi iubesc familia.
Fericiţi cei ce îşi iubesc copiii.
Fericiţi cei ce iubesc muzica.
Fericiţi cei ce iubesc arta.
Fericiţi cei ce iubesc literatura.
Fericiţi cei ce iubesc înţelepciunea.
Fericiţi cei ce iubesc viaţa.
Fericiţi ce ce iubesc universul.
Fericiţi cei ce iubesc planetele şi stelele.
Fericiţi cei ce îşi iubesc aproapele.
Fericiţi cei ce iubesc detaliile.
Fericiţi cei ce caută infinitul.
Fericiţi cei ce caută absolutul.
Fericiţi cei ce caută iubirea altruistă.
Fericiţi cei ce caută sensul vieţii.

Cînepă Ştefan în Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, II
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binefacerea

"Nu daţi uitării binefacerea"
Evrei 13:16

Binefaceri nu opri
Celui care îi va lipsii
Nu zi du-te vino mâine
Când astăzi poţi face bine.

Cine bine urmăreşte
Binele iarăşi primeşte
Iar la cel care îi dă
Binecuvântarea-i stă.

De vrăşmaşu-i flămânzit
Oferă-i tu bun primit
Nu-l trata ca pe un câine
Dă-i ca să mănânce pâine.

Dacă setea dă să-l ea
Dă-i tu apă ca să bea
Aşa el se dă bătut
Regretând ce a făcut.

Binefacerea, ca lună
Când e plină este bună
Luna plină-i luminoasă
Binefacerea aşa-i frumoasă.

Cel mai mare rău la tine
Este rău când nu faci bine
Fă bine de prima oară
Nu aştepta să ţi-l ceară.

Soare n-aşteaptă rugat
Când lumina îi e de dat
Fă ca soarele tu fiinţă
Să nu spui că n-ai putinţă.

Binele primit în minte-l ţine
Uită-l cel făcut de tine
Fă bine, mila iubeşte
S-atunci ai parte de aceste.

Omule aşa te pune
Cel dintâi în fapte bune
Din puţin de vezi lipsit
Dă şi fă-l cât mai grăbit.

Nimeni sărac nu-i aşa
Bine să nu poată da
Nu-i de ajuns rău să nu faci
Fă mult bine ca să placi.

Ajută, oameni iubeşte
Binele atunci sporeşte
Binele ce-l faci se ştie
El şi pe nisip se scrie.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât un om este mai deosebit de ceilalţi, cu atât mai puţin se aseamănă el normei – normei, în dublul ei sens, de medie şi de ideal. El îşi pierde individualitatea, în schimbul conformării sale la normalitate sau la ideal. Totuşi, însemnătatea persoanei este întotdeauna relaţionată la comunitate. Căci după cum o piesă de mozaic are valoare numai prin relaţia sa cu întregul mozaicului, tot astfel unicitatea persoanei umane îşi găseşte pe deplin sensul numai prin rolul pe care îl joacă într-un întreg. Astfel, sensul persoanei umane ca personalitate indică dincolo de limitele sale, înspre comunitate; fiind orientat către comunitate, sensul individului se transcende pe sine.

citat clasic din Viktor Frankl
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este Domnul?

Dragoste nepieritoare
Adevăr, Lumină, Soare
Creator de Univers
Al cuvântului scump vers
Luceafăr din Răsărit
Omul ce a pătimit
Izvorul ce dă iubire
Şi mult aşteptatul Mire.
E Stăpân al veşniciei
Părintele bucuriei
Îndurare şi Cuvânt
Cel mai mare şi mai sfânt
E izvor ce dă viaţă
Luceafăr de dimineaţă
Tată iubitor şi bun
Şi al florilor parfum.

E Stăpân al întregii lumi
Soarele din vârf de culmi
Far ce-i pus la mal de mare
A creştinilor cărare
Pavăză, Paloş, Scut
Pentru toate început
Păstor care paşte turma
Începutul e şi urma.

Stâncă ce-i în larg de mare
Turnul nostru de scăpare
Sprijinitor a vieţii mele
Sângele ce-o să mă spele
Stânca mea ocrotitoare
Unde îmi găsesc salvare
Turnul şi Ocrotitorul
Ziditorul, Creatorul.

Domnul e cetatea mea
Raza dulce ce mă ia
El este nădejdea mea
Ajutor ce m-o scăpa
E izvor de înţelepciune
Multe câte nu pot spune
Cel ce-I cu putere încins
Mare şi de necuprins.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, într-un colţ de ţară

Undeva, într-un colţ de ţară
am avut cândva o mamă.
Era sfânta mea icoană
şi cea mai de preţ comoară.
Când venea de la oraş
Doamne, cât mă bucuram.
În mintea mea de copilaş,
o zână o vedeam.
Când în braţe mă lua
şi mă săruta zâmbind,
De bucurie lăcrima,
eu mă visam în Olimp.
De-aş primi din cer o palmă
n-aş uita de tine, mamă.
Nu l-aş uita nici pe tata
şi nici unde-mi este vatra.
Când tata-mi dădea o palmă,
mă apărai scumpă mamă.
Când către tine greşeam,
singur palme îmi dădeam.
Cum aş putea oare să uit
copilăria ce-am avut?
De la voi primeam povaţă
cum să reuşesc în viaţă.
La şcoală bună m-aţi dat,
de la joacă nu m-aţi luat.
Cu tot aurul din lume
n-aş putea să răsplătesc,
iubirea, vorbele bune,
cu un simplu mulţumesc.
De-aş avea înţelepciunea
câtă e sub soare,
Aş înzestra mamă lumea,
cu viaţă nepieritoare.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea nu "începe cu tine", ci tu eşti unica pace fără de început şi fără DE SFÂRŞIT! Pentru că altfel tot ceea ce are un început trebuie musai să aibă şi un sfârşit, dar TU Supremul eşti dincolo de orice dualitate. Ce minte - care e însăşi apologia zgomotului - poate accepta Asta?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-L ai pe Domnu-n toate

Dumnezeu să te asculte
ocrotească fiinţa ta
Ajutor să îţi trimită
din cerească casa Sa.
Inima ce îţi doreşte
Domnul să îţi împlinească
În tot ce nădăjduieşti
numai El te sprijinească.
Dacă-L ai pe Domnu-n toate
zilnic te vei bucura
Biruinţa-ţi va fi steagul
care îl vei flutura
Flutură-l în al Său nume
ţine tu stindardul sus
Inima nedespărţită,
ochii ţintă la Isus

Ştiu că Domnul El te scapă
prin a Sale sfinte unde
Din locaşul cel ceresc
la toate El îţi răspunde
Gândul Domnul îl cunoaşte,
îl şti care e şi unde
Căci în minte şi în suflet
raza Lui ea te pătrunde

Nu avea ca biruinţă
tu puterea care-o ai
Nu avea ca biruinţă
care, călăreţi şi cai.
Reazemă a ta viaţă
doar de braţul lui Isus
Vei uita grijile toate
te vei bucura nespus

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O! dulce mămică

O! dulce mămică, ce mult te iubesc,
M-ai purtat în pânteci, m-ai ajutat să cresc,
M-ai învăţat în lume, cum să vorbesc frumos,
Să mă comport în viaţă, cat mai omenos.

Mi-ai dat sfaturi bune, cum să trec prin viaţă,
În această lume, tu mi-ai dat povaţă.
Tot binele din lume, mămico ţi-l doresc,
Să ai mulţi ani în viaţă, cu tin' să mă mândresc.

Astăzi e ziua ta mămico, şi-ţi spun că te iubesc,
Despre tine-n lume, frumos am să vorbesc.
Eşti o mămică bună, ai grijă de mine,
Să pot creşte mare, cândva te voi susţine.

Îţi mulţumesc mămico, pentru tot ce faci,
Te-ador aşa de mult şi tare tu îmi placi.
La mulţi ani! mămico, să mă iubeşti mereu,
Te las în grija, lui bunul Dumnezeu

poezie de Angelin Leru (21 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

II

Doamnă, fiindcă pasul tău
e mai fragil decât orice
vietate, decât orice vietate
din mare, de pe pământ,
fiindcă trupul tău e mai nou,

un vis (care iscusit te imită, cu totul
te reprezintă, pe tine, iscusit vis mişcător
cu degete, un vis cu sâni micuţi, ridicaţi
şi cu picioare) abia

mă atinge de-a lungul zilei, timid;

între timp, lângă mine, de-a lungul lungii nopţi
şi pe mine, mereu îţi simt proaspătul şi profund
tulburătorul sine, atât de bucuros că e în viaţă —

sinele tău cu coapse fierbinţi,
furăcioase, care perfecte mă fură; cum înţeleapta

mare fură cu totul şi iscusit ţărmul ignorant.

poezie de E.E. Cummings din Poeme erotice (2011), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!