Dărnicia

Cine udă va fi udat primeşte ce el a dat"
Proverbe 11:25

De felul cum dăruieşti
Aşa preţuit tu eşti
Darnicul el are harul
De-a fi mai de preţ ca darul.

Cel ce dă la cel lipsit
Pentru el a dăruit
Săracul de îl ajuţi
Creatorul împrumuţi.

Dar în nevoie grăbit
Dublu este socotit
Fără părere de rău
Să dai din avutul tău.

Nu uita de dărnicie
Dar fără lauda-ţi fie
Ca şi nori fără plouat
Cel ce dă cu lăudat.

Aşa-i om neînţelept
El se laudă nedrept
Cel ce dă cu largă mână
Ajunge şi să-i rămână.

Omul însă ce-i bogat
Duce lipsă neîncetat
El o duce de zgârcit
Şi să ştiţi că-i pedepsit.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Creatorul salvează prin intermediul nostru, nu trebuie să cerem permisiunea pentru asta. Ceea ce este în folosul sistemului, atunci când lucrează Creatorul, este îngăduit... Creatorul ne dă sănătate, ne duce pe drumul cel bun, ne dă fericire. Ca să primim toate acestea, însă, trebuie să avem o karmă cât mai scăzută, altfel spus, cât mai puţine rele. Fără duşmănie, fără luptă, fără agresivitate.

citat din Albert Ignatenko
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul fără femeie

Bărbatul fără de femeie
E-un templu ce-i lipsit de zeie,
Biserică făr de altar,
Un preot ce-i lipsit de har.

E stupul fără de regină
Şi pomul fără rădăcină;
E o grădină fără flori,
O faţă fără ochişori.

E-un corp lipsit de inimioară
Şi-i ca o casă fără scară;
E ca un trup lipsit de suflet,
Ca omul fără de răsuflet.

E casa care n-are uşi,
E marea fără pescăruşi,
Odaia fără de fereastră,
O goală şi umilă glastră.

E ziua fără de lumină,
E sportul fără-adrenalină;
E ochiul fără de privire
Şi viaţa fără de iubire.

E anul fără primăvară,
Arcuşul fără de vioară;
E ca toporul fără coadă,
Ca spadasinul fără spadă.

E ca şi spicul fără boabe,
Ca bradul fără de podoabe;
E cum e Cerul fără Rai,
Ca un naist lipsit de nai.

E făr de capsă un cartuş,
E oul fără gălbenuş,
O savarină fără frişcă
Şi făr de roată o morişcă.

E-o lampă fără de ulei,
Un templu părăsit de zei;
E ca mâncarea fără sare
Şi ca Pământul fără Soare.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu Te duce de la noi

Gadareni suntem Isuse
plini de patimi şi nevoi
suntem inimi desupuse
Te-am gonit, dar o, Isuse
nu Te duce de la noi!
Plini suntem de fapte rele
şi-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele,
nu ne părăsi în ele
nu Te duce de la noi!

Nu Te duce, fără Tine
suntem orbi, flămânzi şi goi,
ia-ne tot ce-avem mai bine
toate n-au un preţ cât Tine
nu Te duce de la noi!

N-asculta pe-aceia care
şi-azi Te-alungă iar-napoi;
Arse-n dor de vindecare
plâng atâtea răni amare
nu Te duce de la noi!

Mii de inimi chinuite
vars-al lacrimii şuvoi,
cer cuvintele-Ţi iubite,
nu le părăsi zdrobite
nu Te duce de la noi!

Doamne, oastea Ta umilă
duce greutăţi puhoi.
Le vom duce fără silă
dar ascultă-ne, ai milă
nu Te duce de la noi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fără bărbat

Femeia fără de bărbat
E ca ogorul nelucrat,
E ca Pământul fără ploaie,
Ca fără boabe o păstaie.

Femeia fără de bărbat
E ca smochinul cel uscat.
Ca oul fără gălbenuş,
Ca o ştampilă fără tuş.

E-o barcă fără de vâslaş,
O puşcă fără de puşcaş,
Corabie făr de catarg
Pierdută în al mării larg.

E ca Crăciunul fără brad,
Ca apa care n-are vad;
E ca grădina fără gard,
Ca trupul fără miocard.

E ca un corp lipsit de cap,
Un car lipsit de-al său proţap;
Apoi mai este, ia aminte,
Precum un creier fără minte.

Lipsită de bărbat, femeie
Eşti ca o broască fără cheie,
Eşti puşcă fără de cartuş,
Vioară fără de arcuş.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare bogăţie

"Cea mai mare bogăţie
Dintre lucrurile date
Este aceea s-aibe omul
O deplină sănătate."
FTA

Când ochiul tău priveşte-n zare
La pomii ce în floare au dat
Şi poţi vedea aşa splendoare
Tu eşti bogat, foarte bogat.

Când gura ta dă fredonare
La ce-i măreţ şi luminat
Mult mai măreţ de cât vioare
Ce lucru vrei mai minunat?

Când glas de păsărele cântă
Un cânt măreţ şi iubitor
S-auzi cum ele binecuvântă
Ce vrei tu mai înălţător?

Când poţi cu mâna a bea apă
Cu ea să duci bucata-n gură
Chiar de e pâine doar şi ceapă
Eşti bucuros peste măsură?

Când încă o zi plină cu soare
S-o vezi în voie eşti lăsat
Şi altul tânăr, acesta moare
Ce zici, eşti binecuvântat?

Când ai pe lume sănătate
S-o ai în corpul tău din plin
Mai poţi trăi în răutate
Şi murdări darul divin?

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lenevia

"Leneşul îşi vâră mâna-n strachină, şi n-o duce înapoi la gură."
Solomon

Am trecut lâng-o tarla,
Care leneş o avea,
Şi mergând eu înainte,
Via unui fără minte,
Era plină ea de spini,
Dăduseră mărăcini,
Zid ce era la împrejmuit,
Era-n parte prăbuşit.
Şi privind-o înainte,
Am luat atunci aminte,
Şi învăţat m-am mai făcut,
Din acele ce-am văzut.

Să mai dorm atuncea zic?
Să mai odihnesc un pic?
Mâini să le îmbrăţişez?
Să mai stau, să mă aşez?
Sărăcia aşa vine
Şi dă buzna peste tine.
Ca un hoţ aşa a dat,
Ca unul ce-i înarmat.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce-ar fi viaţa fără amintiri?
Şi sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Şi trupul viu fără simţ şi simţiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.

poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi oferi ajutorul unei fiinţe fără să ai niciun motiv ascuns pentru care faci asta şi când dăruieşti fără să te aştepţi la nimic în schimb, ai devenit cu adevărat un om înţelept şi evoluat. Faci bine pentru că poţi şi nu pentru că urmăreşti anumite avantaje sau beneficii imediate ori ulterioare. Dăruieşti din preaplinul tău şi asta înseamnă că eşti atât de bogat în interior încât simţi să faci asta. Caută acest tip de bogăţie interioară, acumulează neîncetat la nivelul evoluţiei conştiinţei tale şi fii un om care să îi inspire şi la care să aspire şi cei din jur.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

"A minţi e un viciu blestemat."
Montaigne

Minciuna-i viciu blestemat
De moarte-marele păcat -
Una de ajuns de exprimat
Şi pentru o viaţă eşti pătat.

Făr' caracter e mincinos
Când spune vorbele pe dos
Ce este-n suflet, este scos
Minciuna-l face vicios.

Uşor este-a muta o floare
Nu însă a repara onoare
Spui o minciună-faci scrisoare -
Prin ea, poate, un altul moare.

Tatăl minciunii voi îl ştiţi
Făcând minciuna, socotiţi
Ciopliţi, clădiţi şi înfloriţi
Casa care s-o moşteniţi.

Nu-i frumuseţe aici sub cer
Când omu-i fără caracter
Robit e acela - nu liber -
Lucrează pentru Lucifer.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

lăcomie

Lăcomia este o groapă fără fund, care angajează omul într-un efort neîntrerupt de a-şi satisface o nevoie, fără însă a ajunge la satisfacţie.

definiţie de Erich Fromm
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-i mai de preţ în lume

Tot ce-i mai de preţ în lume,
Eşti Tu, Doamne Dumnezeu,
Ne-ai creat şi ne-ai dat viaţă,
Preamărim Numele Tău.

Ne-nchinăm smeriţi doar Ţie,
Îţi slujim neîncetat,
Eşti a noastră bucurie,
Fie-Ţi Numele lăudat.

Tu, eşti Dumnezeul care,
Prin Isus ne-ai dăruit,
Viaţă veşnică, iertare,
Doamne, fii în veci slăvit.

Eşti puterea ce ne ţine,
Călăuză pe pământ,
Doamne, ne-ai făcut mult bine,
Mare eşti, puternic, sfânt.

Cu Tine avem biruinţă,
În această lume rea,
Doar cu Tine prin credinţă,
Vom putea înainta.
Amin

poezie de Ica Dragoi (7 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harul ieftin este harul care nu implică ucenicie, harul lipsit de cruce, harul fără de Hristos cel viu şi întrupat.

Dietrich Bonhoeffer în Costul uceniciei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş conduce oşti, le-aş duce la moarte fără minciuni: fără patrie, fără ideal şi fără hoţia vreunei răsplate sau a cerului. Le-aş spune tot – şi-n primul rând ce fără preţ e viaţa şi moartea. În mod cinstit nu poţi îmbărbăta decât în numele nefirii; cum există ceva, sacrificiul, cât de mic, e pagubă ireparabilă.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (2001)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt cel mai bogat

"Numai bogăţia spiritului este adevărata bogăţie; celelalte bunuri pricinuiesc mai mult nenorocire." (Lucianus)

Eu sunt cel mai bogat pe lume
Când sunt întreg şi sănătos
Când port în mine un nou nume
Când am iubire, sunt milos.

Când pentru altul nu fac glume
Când de dreptate sunt setos
Eu sunt cel mai bogat pe lume
Când sunt întreg şi sănătos.

Când nu iubesc a răutăţii spume
Eu sunt un vas ce-i valoros
Comoara neevaluată-n lume
Urmaşul demn a lui Hristos.
Eu sunt cel mai bogat din lume.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia (Prov. 31:10-31)

"Cum e soţia, aşa-i şi gospodăria."
Cănakya

Cine poate a găsi
Femeie cinstită a fi?
Mai de preţ ea mi se pare
Ca orice mărgăritare.

De venit lipsă nu duce
De multe ea dă s-a apuce
Bine face, rău nu vrea
Nici o zi din viaţa sa.

De in, lână rost ea face
Harnic lucră-n multe ace
Ea-i corabie de negoţ
Aduce pâinea la toţi.

De cu noapte scoală sus
Mâncare la toţi a pus
Ea este chibzuitoare
Lucru dă la slujitoare.

La ogor ea dă gândit
Şi-l cumpără negreşit
S-apoi alta să se ştie
Din muncă-şi sădeşte vie.

Mijloc cu putere-i este
Braţele îşi oţeleşte
Ea vede ea de la sine
Că munca îi merge bine.

Noaptea toată lumina
Nu se stinge de la ea
Pe furcă ea mâini a pus
Degetele-i sunt pe fus.

Ea dacă a auzit
Ajută nenorocit
Braţul său nu e ferit
Ea ajută cel lipsit.

De zăpada frică n-are
Casă îmbrăcată are
Ea învelitori îşi face
De în şi de care-i place.

Bărbat bine-i e văzut
La porţi de are şezut
Cingători care se închinge
Cămăşi face ea şi vinde.

Cu tărie-i şi cu slavă
Îmbrăcată-i ea suavă
Nu-i frică de ce-o veni
Râs pe faţă-i va ieşi.

Ea deschide gura sa
În ea e înţelepciunea
Plăcută învăţătură
Are pe limbă şi gură.

Ce în casă se petrece
Toate prin mine-i vor trece
Are o iubire adâncă
Lenevia n-o mănâncă.

Fii ei o fac iubită
Ea numită-i fericită
Bărbatul când dă-n sculat
Îi aduce lăudat.

"Multe fete, multe tare
Au cinstită ca purtare
Dar din toate chiar şi zeci
Tu pe toate le întreci".

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde duce gândirea fără experimentare, ne-a arătat Evul Mediu; însă secolul acesta e menit să ne lase să vedem unde duce experimentarea fără gândire şi ce se alege din educaţia tineretului care se mărgineşte la fizică şi chimie.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alan (către Jake): A, adu-ţi aminte, eşti pedepsit. Deci, fără televizor, fără calculator, fără jocuri. Charlie, am nevoie să fii ochii şi urechile mele.
Charlie: Bine, dar tu trebuie să fii ficatul şi prostata mea.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ajunge într-o situaţie grea, omul neînţelept acuză destinul, fără să-şi recunoască păcatul.

în Hitopadeca
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e o taină

"Omul e o taină, viaţa lui e vis."
Vasile Alecsandri

Omul e o taină, viaţa lui e vis
Sufletelor blânde, cerul le-e deschis
Un străin e omul pe pământ trimis
Ce trăieşte atât cât îi e permis.

Blânzilor iertarea, Domnul le-a pRomani is
Fără nici o plată şi în mod gratis
Omul e o taină, viaţa lui un vis
Sufletelor blânde cerul le-e deschis.

Pus este în Carte, în mare zapis
În măreaţa Carte toate fapte scris
Pentru rău ori bine care s-a comis
Rezervat e iadul ori scump paradis
Omul e o taină, viaţa lui un vis.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Ioni, am fi jumate din câţi suntem...

''Ioni'' sunt o mulţime-n lume
Că-i John, sau Jean, Ivan, Ionel,
E cel mai la-ndemână nume-
Îl întâlneşti şi în rondel.

Când zici Ion, mai româneşte,
Răsare luna sus pe cer
Şi-n piept inima-ţi se măreşte
(Ştiţi, la femei, eu mă refer).

Are sonoritate mare-
Vocala ''o'' i-o dă, firesc.
Ca un ecou pentru fecioare,
Că ştiţi, Ionii, cum iubesc!

Şi de nu ştiţi, e balta mare
Şi peşti găsiţi, fără efort,
Că sunt Ioni între hotare
Şi mai găsiţi şi de import.

Acum, că-i zi de sărbătoare,
Să-i preamărim, să-i lăudăm
Şi fetelor, cu o urare
Inima să le-o bucurăm!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!