Întâia ninsoare
Ești întâia mea ninsoare
Ce mă ninge în tăcere,
Nu e viscol, vifor mare,
E-alinare, mângâiere.
Neaua ce-o așterni în cale
De tristeți m-a-ndepărtat,
În zăpada fină, moale,
Crește liniștea în strat.
Lin s-așază pe-al meu creștet
Fulgii calzi plini de speranță
Și-mi aduc în dulce umblet
Tihnă, pace, siguranță.
Geruri, viscole-n vâltoare,
Vor veni în iarna grea,
Cu ninsori, blânde, ușoare,
Tu, să ningi, iubita mea!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.