Minciuna

"A minţi e un viciu blestemat."
Montaigne

Minciuna-i viciu blestemat
De moarte-marele păcat -
Una de ajuns de exprimat
Şi pentru o viaţă eşti pătat.

Făr' caracter e mincinos
Când spune vorbele pe dos
Ce este-n suflet, este scos
Minciuna-l face vicios.

Uşor este-a muta o floare
Nu însă a repara onoare
Spui o minciună-faci scrisoare -
Prin ea, poate, un altul moare.

Tatăl minciunii voi îl ştiţi
Făcând minciuna, socotiţi
Ciopliţi, clădiţi şi înfloriţi
Casa care s-o moşteniţi.

Nu-i frumuseţe aici sub cer
Când omu-i fără caracter
Robit e acela - nu liber -
Lucrează pentru Lucifer.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

(cugetare versificată)
"Ce capodoperă este omul
... Frumuseţea lumii!"
Shakespeare

Dă-ţi seama omule ce eşti,
Ca visul unei umbre pământeşti.
Ca pâinea caldă omul este
Dacă e bun şi locul îl sfinţeşte.

Ca o vioară-n lume omu-i dat
Şi merge când e încordat.
Când coardele viorii i-au căzut
Rămâne ca vioara-lemn tăcut. -

Şi ca un ghem de aţă omu-i dat,
Un ghem sunt clipele aici de stat
Ghem încâlcit ce trebuie descurcat,
Şi nu toţi să-l desfacă au apucat.

Şi-i dat mult lumea a nu privi;
Privind-o mult, n-o poate suferi
Şi omu-i bun atât cât e sărac
În bogăţii altfel oameni se fac.

Doreşti să şti caracterul în el pus,
Pune-l să stea un rang mai sus,
Şi vei vedea ce ascunde-n trup,
Căci deseori om pentru om e lup.

Pomul după roade îl cunoşti
Oameni după fapte buni sau proşti
Metalul după sunet poţi a şti
Şi omul când începe a vorbi.

El înfloreşte ca floarea în câmpie,
Sfârşitul zilelor însă nu-şi ştie
Zilele lui ca iarba-şi au tăiat,
Pe urmă oricare ai fi-tot eşti uitat. -

Cu ce se poate om să se mândrească
Atunci când viaţa este ca o iască?
Un trecător nu se poate mândrii cu avere,
Omul se poate; viaţa e trudă şi durere.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conducător este acela care...

Conducător este acela care
în luptă nu a cedat.
Cel care a sădit o floare
când biruinţă a aflat.
Conducător este acela care
a stat de strajă neclintit.
Ţării a adus onoare,
când pe duşmani i-a biruit.
Conducător este acela care
neobosit a căutat,
Soluţii pentru salvare,
când poporul a oftat.
Acela ce-şi iubeşte neamul.
Acela e conducător
dacă apără izvorul, ramul
şi-al patriei întins ogor.
Acela ce sfidează moartea
şi viaţa tuturor o preţuieşte.
Cel ce grija ţării poartă noaptea,
conducător se numeşte.
Acela ce duce-n lume
faima ţării, nu a sa.
Aceluia îi spui pe nume
conducător în ţara ta.
Acela care a unit Carpaţii
cu ţărmul însorit al mării,
Acela poate fi numit
conducător în fruntea ţării.
Numai cinste şi onoare
aceluia ce poate face,
Din nou România Mare,
neamul să trăiască-n pace.
Cel care într-adevăr e om,
acela poate fi conducător.
Acela poate sta pe tron
şi e iubit de-al său popor.
Doar cel care vindecă rana
poporului greu umilit,
Să poarte în veci coroana
de conducător iubit.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul mamei

"O mamă bună preţuieşte cât o sută de profesori."
Herbart

Când eram copil la tata
Aşa mic şi mai gingaş
Tânăr când eram la mama
Aşa ca un copilaş

Ea mă învăţa ce este bine,
deseori sfaturi îmi da:
"Păstrează-mi învăţătura
Nicidecum n-o lepăda.

Păzeşte a mele spuse
Pentru fericit a fi
În inimă să-ţi rămână
Ele viaţa-ţi vor lungi.

Dobândeşte înţelepciune,
Priceperea este-n ea
Nu uita cuvântul care
Îl va spune gura mea.

Nu te-abate-n altă parte
Ce-ţi spune mama să şti
Iubeşte înţelepciunea
Fiule, te-o ocroti".

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit acela care...

Fericit acela care
El te poate lăuda
Pe care-L alegi Tu Doamne
Spre a sta în curtea Ta.
Fericit a cărui haine
Ele de Domnu-s spălate
Are drept la pomul vieţii
Poate intre în cetate.

Fericit de acela care
Păcat are acoperit
Pe care-l numeşti Tu Doamne
Spre a fi neprihănit.

Fericit, Doamne, de acela
Ce-şi pune tăria-n Tine
Care rău nu săvârşeşte
Şi el face numai bine.

Fericit acel ce-n Tine
El îşi pune a sa soartă
Care zilnic poposeşte
În a Ta măreaţă poartă.

Cel ce pragul îl păzeşte
După el este flămând
Cel ce poartă a sa minte
Şi la Tine al său gând.

Fericit cine găseşte
În Domnul înţelepciune
Despre Domnul povesteşte
Şi la toată lumea spune.

Fericit de cel sărac
Că el se va îmbogăţi
Fiul Celui Preaînalt
La sfârşit se va numi.

Fericit de acela care
Îngrijeşte de sărac
Şi îi dă ca ajutor
A sa pungă, al său sac.

Domnul boala îi păzeşte
Durerea i-o uşurează
Îl păzeşte-n a sa viaţă
Şi de el Domnul veghează.

Fericit de acela blând
Că va moşteni pământul
De acela ce-i creştin
Şi el seamănă Cuvântul.

De cel împăciuitor
Căci el Fiu Ţi s-o numi
Fericit de acela care
El la nuntă-Ţi va veni.

Fericit de omul care
Umple tolba cu săgeţi
Şi a cărui curte Doamne
Este plină de băieţi.

Ferice de acea gură
În care minciună nu-i
Fericit este poporul
Care este a Domnului..

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.

replică din Sfânta Evanghelie după Ioan, Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva necredinţei iudeilor. - 8:42-47, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru în natură

"Oare din porunca ta se înalţă vulturul,
Şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?"
Iov 39:27

Echilibru în natură
El se face cu măsură
E prin ştiinţă menţinut,
Ori altfel este făcut?
Iată o muscă, exemplu dat
Cum este voi aţi visat?
Da, vă muşcă mai când plouă
Pe sezon dă sute ouă.
Într-o săptămână-i mare
Să depună ouă în stare
Progresie dacă ştiţi
Ce se întâmplă socotiţi.
Număr nu vă pot rosti
Câte-n an s-ar înmulţi
Însă o muscă cred că ar da
De lumea ar invada
Făr' păianjeni, păsărele
Care au "grijă" de ele
Într-un an ar fi un strat
Nu vă spun exagerat
Treizeci metri ar fi pe an
Dacă n-ar avea duşman
Însă după cum vedeţi
Grija muştei n-o aveţi
De păianjen e reglat
De păsări ce ţi-au cântat
Rândunica cred că nu ştii
Prinde două mii pe zi
O pereche şoareci iară
Dau un milion pe vară
Făr' duşmani şi făr' vânare
Socotiţi ce-ar fi în stare.
Totuşi nu se întâmplă aşa
E o forţă a regla
Şi echilibru e de ani
Nu cu bani americani
Nu doar cu ştiinţa umană
Doar cu ea am fi-n capcană.
Alt exemplu de cuviinţă
Nereglat încă de ştiinţă
Cromozomii se combină
Ei dau sexul la lumină
Mulţi vor în astă privinţă
Să-şi impună ei voinţă
Vreau băiat spune un tată
Însă aude că e fată
Echilibru se menţine
Cam juma, jumate vine
Făr' control e dragul meu?
Sau e o forţă -Dumnezeu-?

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare bogăţie

"Cea mai mare bogăţie
Dintre lucrurile date
Este aceea s-aibe omul
O deplină sănătate."
FTA

Când ochiul tău priveşte-n zare
La pomii ce în floare au dat
Şi poţi vedea aşa splendoare
Tu eşti bogat, foarte bogat.

Când gura ta dă fredonare
La ce-i măreţ şi luminat
Mult mai măreţ de cât vioare
Ce lucru vrei mai minunat?

Când glas de păsărele cântă
Un cânt măreţ şi iubitor
S-auzi cum ele binecuvântă
Ce vrei tu mai înălţător?

Când poţi cu mâna a bea apă
Cu ea să duci bucata-n gură
Chiar de e pâine doar şi ceapă
Eşti bucuros peste măsură?

Când încă o zi plină cu soare
S-o vezi în voie eşti lăsat
Şi altul tânăr, acesta moare
Ce zici, eşti binecuvântat?

Când ai pe lume sănătate
S-o ai în corpul tău din plin
Mai poţi trăi în răutate
Şi murdări darul divin?

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dărnicia

Cine udă va fi udat primeşte ce el a dat"
Proverbe 11:25

De felul cum dăruieşti
Aşa preţuit tu eşti
Darnicul el are harul
De-a fi mai de preţ ca darul.

Cel ce dă la cel lipsit
Pentru el a dăruit
Săracul de îl ajuţi
Creatorul împrumuţi.

Dar în nevoie grăbit
Dublu este socotit
Fără părere de rău
Să dai din avutul tău.

Nu uita de dărnicie
Dar fără lauda-ţi fie
Ca şi nori fără plouat
Cel ce dă cu lăudat.

Aşa-i om neînţelept
El se laudă nedrept
Cel ce dă cu largă mână
Ajunge şi să-i rămână.

Omul însă ce-i bogat
Duce lipsă neîncetat
El o duce de zgârcit
Şi să ştiţi că-i pedepsit.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de caracter, la români, nu este acela care este consecvent cu el însuşi, ci acela care n-a ieşit din cuvântul grupului, adică acela care a urmat totdeauna sunetul clopotul turmei. De consecvenţa cu sine însuşi a grupului cine se întreabă? Nu este vorba cum sună clopotul, ci dacă sună; a sunat, ai fost prezent, şi eşti român, atunci eşti om de caracter.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

"Viaţa-i darul unic
Scurt şi trecător
Dar cu care-ţi cumperi
Veşnic viitor."
Traian Dorz

Fiinţa-i singura avere
Ce-o are omul pe pământ
Deci nu-ţi dispreţuii viaţa
Căci moartea vine ca un vânt.

Viaţa ea descrie curbe
Zigzaguri în nenumărat
Cât e viaţa? Niciodată,
Omul nu este informat.

Sunt sfinte lucrurile vieţii
Ori care ar fi, pe orice feţe
Zidită este-n întregime
Şi învelită-n frumuseţe.

O lupta-i viaţa deci te luptă
Deci nu îţi da răgaz tu ţie
Căci scopul nostru de-a trăi
Sensul vieţi-i bucurie.

Să şti şi a trăii este o arta
Frumoasă între arte
Viaţa pentru fiecare fiinţă
Are ceva ce împarte.

Noi nu trăim cum vrem
Ci cum putem
Şi viaţa nu numai pentru noi
E dată s-o avem.

Cu nimeni nu o compara
Viţa căci ca a ta ea nu-i
Trăieşte deci viaţa
Şi lasă-i trăirea orişicui.

Când pleci, când pleci din viaţă
Când moartea te apucă
Mulţumeşte-i gazdei
Şi pregăteşte-te de ducă.

Cine nu preţuieşte viaţa
N-o merită nicicând
Te bucură tu astăzi
Căci trecem rând pe rând.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce eşti pentru mine

(dedicaţie pentru Vica Iovan)

Vezi?! Poate pentru unii eşti o floare,
Dar pentru mine eşti şi cer şi câmp,
Mă umpli cu lumini strălucitoare
În sufletu-ţi, când poposesc şi plâng.

Când eşti un "X" pentru acei din juru-ţi
Ce nu te-au cunoscut cu-adevărat,
Eşti pentru mine dragostea divină
Şi lumea ei cea fără de păcat.

Acum, când universu-ţi aparţine,
Vica, nu pot decât să-ţi mulţumesc.
De-aceea tu eşti totul pentru mine,
De-aceea, ca pe-un înger te privesc.

Ţi-aş oferi din timpul meu puţin,
M-aş face pute între zi şi noapte...
Tu eşti paharul de lumină plin
Şi-mi eşti clipă de clipă, mai aproape.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Iata ca iti scriu acum o ultima scrisoare
Dar nu am sa iti spun cum poate vrei: esti ca oricare
Astazi stim ca iubirea moare

Totul e scrum fara foc
Pentru tine, pentru mine
Nu-i loc
Pentru mine, pentru tine
In joc.

Si nu e loc de pus acum vreo intrebare
Si nu o sa ies cum poate crezi la drumul mare
Sa mai strig ca iubirea moare
Totu-i scrum fara foc pentru tine, pentru mine
Nu-i loc
Pentru tine, pentru mine
In joc.

Si am sa iti mai spun acum in ultima scrisoare
Despre sarut si despre cer si de iertare
Chiar de stim ca iubirea moare
Totu-i scrum fara foc pentru tine, pentru mine
Nu-i loc
Pentru mine, pentru tine
In joc.

cântec interpretat de Vasile Şeicaru, muzica de Vasile Şeicaru, versuri de Vasile Şeicaru
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credincioşilor

"Voi sunteţi copii" (Romani 8:14)

Credincioşii chiar şi vii
Sunt ai Domnului copii
Au primit prin Sfânta vrere
Un Duh nou de înfiere.

"Voi sunteţi sfinţi" (Romani 1:7)

Cei chemaţi poate nu ştiţi
Voi Îi sunteţi preaiubiţi
Chemaţi, voi ca sfinţi să fiţi
Har şi pace să primiţi.

"Voi sunteţi mlădiţe" (Ioan 15:1)

Eu sunt Viţa, vi s-a spus
Chiar de Domnul nost' Isus
Voi mlădiţe-n roade pline
N-aveţi roade? Nu e bine
O mlădiţă curăţită
Pentru roadă-I pregătită
Fără de roadă şi-având pată
O mlădiţă e tăiată
Tatăl Sfânt la a Lui vrere
Face mlădiţei tăiere.

"Voi sunteţi lumină" (Filipeni 2:14)

Curăţiţi fiţi, fără vină
Fiţi pe lume o lumină
Puşi în lumea rea voi ştiţi
Printre ea să străluciţi
Cetate pe munte fiţi (Matei 5:14)
De unde să străluciţi.

"Voi sunteţi sare" (Matei 5:13)

Sarea bună şi curată
E atunci când e sărată
Făr' puterea de-a săra
Sarea se va lepăda
Când nimic bun nu mai are
E vreun rost pentru păstrare?
Va fi sigur lepădată
În picioare a fi călcată.

"Voi sunteţi epistole" (2 Corinteni 3:2)

Epistole ce nu înşeală
Nu scrise doar cu cerneală
Nu scrise-n table de piatră
Ci cu Duh-Arvună dată.

"Voi sunteţi preoţi" (Apocalipsa 1:6)

Sunteţi preoţi pe lume fraţi
Ca şi preoţii să lucraţi
Cuvântul de nu răspândiţi
Puteţi voi preoţi să fiţi?!...

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoriilor mele metafizice nu le-am atribuit niciodată alt caracter decât acela de încercări, perspective, anticipaţii, viziuni mistice - în nici un caz caracter de dogme. Am ambiţia de a fi cel mai liber dintre adepţii acestor teorii.

Lucian Blaga în Aforisme (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunătatea

"Fii bun, dar fereşte-te să nu creadă lumea că poţi fi numai bun."
Nicolae Iorga

Cel bun el în orice dă-ţi
Copleşit e în bunătăţi
Fă oricând la toţi dreptate
Poartă-te cu bunătate.

Bunătatea nu-i cu silă
Îndurare e şi milă
Omu-n bunătate dus
Este vesel şi dispus.

Eşti bun, când eşti blând
Numai binele făcând
Inima-n bunătate plină
Este roadă de lumină.

Bunătatea cu adevărat
Înseninează pe întunecat
Uşurează ce greu este
Pe trist ea-l înveseleşte.

Superioritate se arată
Doar când ai tu bunătate
Gestul tău de bunătate
Face rele a fi schimbate.

Chiar şi răul văzând bine
El se va schimba pe sine
Răii noroc pot avea
Nu însă mult o să stea.

Doar cei buni sunt fericiţi
Şi de roade-s năpădiţi
Ca un pom e bunul dat
Ca un pom cu rod bogat.

Fii bun faţă de oricine
Alţii să fie cu tine
Sufletul nobil oricând
Este bun şi este blând.

Cel mai bun de vrei a fi
Asta trebuie a dovedii
Să te bucuri să înalţi
Binele la ceilalţi.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taxă pentru tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

Copilăria Doamne e un viciu
şi-a fi tânăr e-un păcat
din cerneală hai ia-ţi biciul
fii cuvântule bărbat

A fi tânăr nu-i păcat
ironia nu-i o crimă
azi politichia la palat
pe bărbaţii mari i-animă

Ignoranţa e o crimă
din cerneală îmi iau biciul
şi vă mai trântesc o rimă
însăşi viaţa e un viciu

Şi-a fi om e un păcat
Doamne vai de neiertat

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (16 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui recunoscut pentru sinceritatea sa îi este crezută şi minciuna, pe când cel mincinos nu e crezut nici când spune adevărul.

proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiţi voi oare că omenirea mai poate trăi fără ştiinţă, fără pâine, numai fără frumuseţe nu poate, pentru că atunci n-ar avea ce face omul pe lumea aceasta! Însăşi ştiinţa nu va putea dăinui un singur minut fără frumuseţe!

Stepan Trofimovici în Demonii
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie poate fi frumoasă prin caracter, un bărbat este sigur urât prin caracter.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt cel mai bogat

"Numai bogăţia spiritului este adevărata bogăţie; celelalte bunuri pricinuiesc mai mult nenorocire." (Lucianus)

Eu sunt cel mai bogat pe lume
Când sunt întreg şi sănătos
Când port în mine un nou nume
Când am iubire, sunt milos.

Când pentru altul nu fac glume
Când de dreptate sunt setos
Eu sunt cel mai bogat pe lume
Când sunt întreg şi sănătos.

Când nu iubesc a răutăţii spume
Eu sunt un vas ce-i valoros
Comoara neevaluată-n lume
Urmaşul demn a lui Hristos.
Eu sunt cel mai bogat din lume.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!