Mă rog să te naști
Purtată de lanțuri în gând
Târâtă de nori pe pământ
Mințită-nșelată mereu
Mă rog să te naști Dumnezeu
Târâtă din lavre prin scrum
Departe pe săbii acum
Te scoală ridică-te-n glod
De carne de fiare de tot
Și dacă-ntr-o zi voi pleca
Departe de inima ta
De oase de lacrimi în scrum
Pe veci blestemat să-ți rămân
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Suflet bun, făcut scrum
Suflet bun, făcut scrum care ți-e soarta, acum?
Din ce parte, vântul bate să mi te ducă departe?
Suflet drag, răvășit dacă-ai ști, cât te-am iubit,
Cât am plâns când ți-a pierit umbra deasă-n asfințit!
,, Ce știi tu, îmi spuneai! Eu am strâns mucegai,
Boli, durere și mult plâns, lumea asta mi-a adus!,,
Suflet bun, făcut scrum care ți-e soarta, acum?
Din ce parte, vântul bate să mi te ducă departe?
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am să mă-ntorc în Ithaca
N-am să mă-ntorc în Ithaca,
Chipul mi-e mască de scrum,
Arsă e puntea suspinelor,
Cioburi de moarte rămân.
Grea e povara aceasta,
Stins mi-este brațul și-ateu,
Lung e carnajul simțirilor
Prin răscolirea de zeu.
Pașii se-mpiedică-n mare,
Calul troian amputat,
Frâul, șiragul, izvoarele,
Într-un festin vinovat.
Scurmă cu botul de carne
Noaptea, rahiticul cerb,
Scurmă hipnotice coarne
Răstălmăcire de verb.
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sens de scrum postum
Scad, adun, împart și dărâm
Clipele pe acest tărâm
Și rămâne incest de fum
Sufletului-n,.. amor de scrum.
Si ce-mi sunt acum acum?
Crematoriu arzând verdele..
Umbrind fad cu cenușele
Florile, filele-n sudulm
Sens de-a-mi fi un postum..
Scrum de tuș într-un volum
Sicriu pe rafturi-ngropat
Si apoi de fum respirat
De-oi fi de timp cenzurat
Sau neînțeles gând acuzat
Căutâd mercur de real
Prin fumuri de ideal
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai să plângi ușor
Într-o noapte ai să plângi ușor
Din orbita stinsă-a pietrelor
Poate-ar trebui acum și eu să tac
Cu privirea-ncremenită dinspre lac
Într-o noapte am să trec c-un plug
Peste nori din brazde-am să te strâng
N-ai să poți să te aduni de dor
Într-o noapte ai să plângi ușor
Într-o noapte-am să mă-ntorc prin scrum
Să mă-ngroape frunzele pe drum
Din găvane viața ta și-a mea
Doar în versul ăsta s-or îmbrățișa
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrum
Cu crez urmez același drum,
Cerneala mi-o prepar din scrum
Din scrumul clipelor ce-au ars
Și-n amintiri care-au rămas.
Cu ea înșir, rând după rând,
Ce izvorăsc din plin în gând
Despre ce-a fost, cum am trăit
Și despre tot ce mi-am dorit.
Și-n spuza vieții, ca să vezi,
Ard clipe coapte și mai verzi:
Mormanele de scrum se-aștern
Cuvinte-n scrisul cel etern.
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E mult mai greu
E mult mai greu acum s-asculți
decât să faci ce-ți place
dar vai cum plâng atât de mulți
ce nu mai pot desface.
Să-mi fie orișicât de greu
eu am s-ascult de Dumnezeu
căci cei ce râd de El acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu acum muncind
decât să te lași lenei
dar vai câți zac acum scrâșnind
în muncile gheenei.
Să-mi fie orișicât de greu
eu voi munci cu Dumnezeu
căci cei ce lenevesc acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu să urci în sus
decât s-alergi în vale
dar ce frumos e la Isus
iar fără El, ce jale...
Să-mi fie orișicât de greu
eu voi urca spre Dumnezeu
căci cei ce prea petrec acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet bun, făcut scrum
Suflet bun, făcut scrum,
Care-ți e soarta, acum?
Din ce parte vântul bate
Să mi te ducă departe?
Suflet drag, răvășit,
Dacă-ai ști cât te-am iubit,
Cât te-am plâns când ți-a pierit
Umbra deasă-n asfințit!
"Ce știi tu, îmi spuneai!
Eu am strâns mucegai,
Boli, durere și mult plâns
Lumea asta mi-a adus!"
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te simt
Cum vântul bate printre crengi,
și bate și prin mine,
cum albii fulgi de necuvânt
trec și prin cer, și piele,
te simt trecând acum pe-aici,
cu degetele grele.
Te naști din mine, zi de zi,
cătând prin nouri stele,
și cu-n surâs îmbietor
m-arunci înspre tăcere.
Cum să te uit? Cum să nu fug
din calea ta, ființă,
când gând din gând,
din ochi făr' de căință,
răsari ca să mă duci, cântând,
departe, cât mai mult,
peste pămînt și stele,
lăsând în urmă lacrimi și tăcere?
poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, lacrimă în vânt
Femeia a rupt fâșia neputinței,
A pus bucăți ca semne-n lungul drum,
A dospit lacrimi adânci în piept
Și s-a ascuns cu frunzele în scrum.
Bărbații toți i-au scuturat mânia
Și i-au zidit durerea în suspine,
Cerul a-ncolăcit pe loc minunea
Și i-a pus inima în miere de albine
De-atunci e floare dulce, meliferă,
În casă, în iubire pe pământ,
Când frunzele s-ascund în scrum,
Gândește-te la ea, e lacrimă în vânt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
SPERANTA
Nori de gânduri zbuciumate
Te caută în veșnică furtună,
Degetele-n șuvițele roșcate
Obosite se adună.
Trupurile se strâng încorsetate
Simțindu-se așa de bine împreună,
Rămânând așa, plutind departe
În ceruri senine fără lună.
Tu ai uitat iubita mea
Că am murit de mii de ori?
Dar mi-ai produs reînvierea
Prin ai iubirii dulci fiori.
Acum toate sunt așa departe
Dar revin mereu în amintire,
Vor deveni din nou realitate
Sub așa de blânda ta privire?
Fălticeni August 1964
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță nespusă sau... Daniel
Te vreau în poza de hublou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
Să-ți fiu etern, în zbor, erou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
Să-ți dau planajul de condor
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Picaj de ai, în loc să-ți mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...
Să-ți fiu cuvântul numai eu
Te vreau cu dor, te vreau mereu
Să-ți fiu culoare-n curcubeu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Veșnic iubitul de liceu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Să te iubesc și-apoi să mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...
Du-mă la ochi să-ți fiu o geană
Edith, Simona, Love, Ioană
Sau scrum din sufletu-ți rimel
De-amor... Scris, nume; "Daniel"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste...
De ne-am naște mereu din adânc de mormânt,
Fericiți să ne-ntoarcem amândoi pe pământ,
Să te naști iar femeie, să mă nasc iar bărbat,
Să-mi fii iar nebună să-ți fiu iarăși păcat...
Și să fug după tine și să râzi cum râdeai
Să-ți prind aripi, și-n vise tu să fii Lorelei
Să nu poți făr de mine, să-ți fiu unicul gând...
Iubindu-ne veșnic pe pământ renăscând.
Corneliu Subotnicu (23 martie 1996)
Adăugat de Corneliu Subotnicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unei schimbări
Nu voi rămâne-așa mereu,
Îndrăgostit cum sunt acum.
Va exista și-un rămas bun
Și nu e doar un gând ateu.
E un final în orice drum,
E o schimbare-n orice eu...
Nu voi rămâne-așa mereu,
Îndrăgostit cum sunt acum.
Direcția rezultă scrum,
Căci focu'-i elementul meu.
E-un crez pe care mi-l asum.
Îndrăgostit cum sunt acum,
Nu voi rămâne-așa mereu.
rondel de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, țin în palme...
1. Doamne, țin în palme
inima ce bate
mai adânc piroane
în sfânta Ta carne.
2. Și aud în noapte
cocoșul cum cântă
și eu fug departe
ca să nu mă simtă.
3. Vreau ca într-un vaier
să-ți cânt o cântare,
dar îți iau din aer
cu-a mea răsuflare.
4. Crucea să-Ți ajut,
să-Ți mai iau din chin,
s-o duc aș fi vrut,
dar de ea ma țin.
5. Doamne, țin in palme
inima ce bate
mai adânc piroane
în sfânta Ta carne.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bun găsit, singurătate!
Ne întâlnim din nou,
Pe aceste străzi întunecate.
Mi-ai rupt inima...
Dar nu m-ai dat pe spate.
Te voi învinge precum un erou.
Draga mea singurătate,
Te felicit, mi-ai făcut un bine!
Nu m-așteptam s-ajung așa departe,
Cu brațele legate, lângă tine.
Sufletul mă doare!
Dar zâmbesc, fără vreo remușcare,
Oricum lupta noastră a fost mereu. fără-ncetare.
Trebuia să știu ca n-ai răbdare
Și vii să-mi furi si ultima rază de soare!
De acum nu mai am nimic de pierdut!
De-abia acum încep să lupt serios...
Doar tu poți pierde!
Deja m-am batut cu tine și te-am învins..
Nu mai ai ce sa-mi iei, vei muri!
Zâmbete triste, afișez pe față.
Mi-e gândul scrum și mâna dreaptă arsă,
Mi-e inima cioplitul cub de gheață.
Singurătate, nu mai ai nici o speranță.
Ai pierdut lupta, la mustață.
Dar te salut! Arar, te văd un gând hoinar,
Învăluit în ceață...
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revenirea
După ce ai călătorit departe, foarte departe,
prin atâtea locuri de basm,
te vei întoarce pe pământul anilor tăi,
acum, întâmplare sau nu, ai venit
în anul acestui gând, în anul acestei toamne,
aplecat sub cerul dorințelor - de ce eu, nu știu?! -
asemeni mărului
cu ramurile încărcate de fructe,
aplecate până-n pământ,
pe pământul anilor tăi.
Nu știu încă cine ești,
prin ochii tai îți citesc povestea purtată
și rătăcită prin vieți,
cu sufletul simt ceea ce porți cu tine,
de departe, de foarte departe,
din edenul pierdut, din viață și suferință,
din zbuciumul și pribegiile tale, din moarte.
Sub mărul cu ramurile încărcate de fructe,
aplecate până-n pământ,
pe pământul anilor tăi,
îți ascult firesc, atât de firesc,
suferința,
iubirea și gândurile,
misterul vieții
pe acest drum de început...
Sub umbra binecuvântată a mărului,
tu și eu pe pământul acesta
al anilor făgăduinței!
Ceva ce nu există și nu putea să existe,
o melodie nedeslușită auzi,
auzi și cauți
- o știi sau nu o știi? -
un început,
un început de poveste
scrisă prin cuvintele inimilor noastre!
Undeva, o rădăcină ne ține,
știi doar că iubirea o simțim sau nu o simțim...
poezie de Irina Lucia Mihalca din Dincolo de luntrea visului (24 octombrie 2011)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cloaca
Ce-a mai rămas din tine, Poezie,
Târâtă prin tavernele obscure?
Sudori pe fruntea fină, străvezie,
Cât va putea ființa ta să-ndure?
Când versul tău numit e "alb", sau "liber"
De cei ce au ca slujbă sinecura,
E alb precum puroiul și impuber,
Cum sunt chiar cei ce te mânjesc cu gura!
Cât e de putredă înșiruirea
Cuvintelor, în biata voastră cloacă...
Să nu numiți "poem" neleguirea,
Căci nu-i "poem" cu voi să se complacă!
Metaforele stau împerecheate
La altă masă, undeva... departe!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Aș pleca departe, departe de mine,
Ca să uit de lupta asta grea cu sine...
Aș fugi departe, de mine, departe,
Dar oriunde ajung, din mine-i o parte
Ce mă ține-n jug, condamnat la moarte!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carmen Margean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea
Inima mea e un castel
Și te rog acum ceva:
Să nu pleci din el,
În lume, pe undeva...
Prin tine, inima mea
Respiră zi și noapte
N-o părăsi pe ea,
Nu te duce departe!
Inima mea e fericită
Când ești în preajma ei.
Se simte împlinită,
Iubirea să n-o iei.
Inima mea trăiește
Pentru-a ta, mereu bate
Și nimic nu îi lipsește
Când aude dulci șoapte.
Inima mea a prins culoare
Nu-ți găsește un defect,
A uitat de suparare
Ești mai mult ca perfect.
Inimile noastre, împreună
Pe veci, frumos s-au unit
Și-n această lume nebună,
Într-o zi... s-au întâlnit.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul Aiudului
Aiudule, Aiudule,
temniță cruntă,
fă-te, zăludule,
piatră măruntă.
Focul mănâce-te,
că nu te saturi.
Mereu vrei scâncete
și bei oftaturi.
Vântul destramă-te,
că nu-ți ajunge
- și-n marea-ți foamete -
mereu vrei sânge.
Apele facă-te
ape ca ele,
lacrimi din lacăte
plâns de zăbrele.
Grindina 'ndoaie-te,
spele-te ploaie,
lanțuri și geamăte
să ți le-nmoaie.
Aiudule, Aiudule,
fiară năucă,
face-te-ai, crudule,
scrum și nălucă.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!