Femeia, lacrimă în vânt
Femeia a rupt fâșia neputinței,
A pus bucăți ca semne-n lungul drum,
A dospit lacrimi adânci în piept
Și s-a ascuns cu frunzele în scrum.
Bărbații toți i-au scuturat mânia
Și i-au zidit durerea în suspine,
Cerul a-ncolăcit pe loc minunea
Și i-a pus inima în miere de albine
De-atunci e floare dulce, meliferă,
În casă, în iubire pe pământ,
Când frunzele s-ascund în scrum,
Gândește-te la ea, e lacrimă în vânt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
1 ??? [din public] a spus pe 1 noiembrie 2016: |
| "Femeia, lacrima in vant"- O comparatie lipsita de sens. |