Pe noptieră-o carte
Pe noptieră, lângă geam,
Își dă ultima suflare
O carte, unde găseam
Negrul în splendoare.
Și privind spre geamul rece,
Își pune ultima dorință,
Înainte ca să plece
Pe-o zi să fie o ființă.
Să poată păși pe stele,
Cum pe rândurile-i scris,
Să simtă cât sunt de grele
Visele de neatins.
Să vadă cu ochii ei,
Răsărit și-apus de soare,
Fiindcă-n ea, sunt doar idei,
Întorci foaia și dispare...
Vrea să simtă adierea
Vântului de primăvară,
Vrea să simtă ce-i iubirea,
Dacă-i dulce, sau amară.
Vrea să vadă universul viu,
Dincolo de ultima copertă,
Și să-și umple geniul pustiu,
De-o iubire imperfectă.
poezie de Mihaela Rusu (12 martie 2016)
Adăugat de Jannete
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihaela Rusu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.