Cantos
Fără reverberații, mi-e cântul trist și sloi,
Nu mai am sentimentul de sfâșiere, pur,
Iubirea noastră, tragic, s-a subțiat sub ploi,
Tandrețea, fulger negru, s-a stins pe cerul sur
Plutim în anotimpul ce sângeră-n hârtie,
Desperechiați și tragici, familie de cocori,
Ce pieptul, pentru pui, cu ciocul și-l sfâșie,
Sfârșind în răstignirea de spin din sicomori.
Petalele în sonuri ce amintesc de moarte
S-or sfâșia în somnul topit în curcubeu
Și ziua-n ochiul nopții s-o săvârși, departe
De putred, scurs spre tine, străinul ochi al meu.
Iubito, alte aripi vor arde-n depărtarea
Nedespletirii-n drumuri, ce nu are revers,
Și valul disperării s-o prăbuși în marea
Înneguratei lacrimi, ce o strivesc în vers.
Și albatroși, sălbatic, vor ciuguli din mine
Ca dintr-o carne macră, ce m-a înveșmântat,
Și cântu-mi, ca o barcă, va naviga spre tine,
Spre țărmuri de iubire, pe care-ai eșuat
poezie de Ioan Jorz
Adăugat de Ioan Jorz

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tragedie
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Monolog
Sunt un gând sălbatic, născut din abis
și doar trecător din tine. Pământul și cerul
s-au amestecat în mine concubina lor s-au topit în mine.
Sunt un embrion obișnuit, închis într-o palidă, pieritoare carne;
Însă în lumina soarelui eu te încânt și te uimesc.
Sunt cea mai blândă, cea mai înțelegătoare dintre femei;
totuși mi-e dor de iarnă, de interminabila noapte neagră
care trasează frontierele inimii mele.
Când pleci, durerea mă face
să-mi scot inima pe gură
să te distrug prin iubire e interzis așa ceva?
Soarele răsare pentru toți ceilalți oameni,
dar numai spre tine se-îndreaptă tandrețea agresivă-a trupului meu.
Am farmecele mele.
Se-înalță un cor de voci.
Marea țipă-n sângele meu, dar cine-și amintește de mine?
Ce este viața?
poezie de Zhai Yongming, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre Soare, poezii despre voce, poezii despre viață, poezii despre sânge sau poezii despre prăpăstii

Te aștept să vii (răspuns la poezia Lilianei Trif)
Canioane strânse, -nlăcrămate pagini
Înspre depărtarea-n care ai apus,
Lasă gânduri stranii, spre tine să zboare....
Eu străin sunt încă și cu gândul dus.
Peste cerul putred, printre curcubee,
Risipiți, sunt sângeri și parfum de vis
Caută spre stele alte începuturi-
Țeluri fără noimă și de neatins...
Travestit în înger de sticlose lacrimi,
Peste pragul vieții treci cu îndrăzneală,
Nu îți stau în cale nici tăcerea nopții,
Nici iubirea, pură, ca o catedrală.
Incisivi, haotic, erodează taina
Și-ndrăzneala-aceea de-a ne fi iubit...
Fantezii bizare, calcă bănuiala
Că iubirea noastră, azi, ar fi murit.
Noi suntem destinul aripilor frânte,
Păsări fără aripi, ancorate-n cer...
Ne-am brodat lumina vieții cu tăcere
Și-am rămas acum, c-o inimă de fier.
Peste cerul putred, printre curcubee,
Unde căutarea urcă-n veșnicii,
În genunchi de sticlă, stau și-mi cer iertare
Și te-aștept iubito... Te aștept să vii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre gânduri, poezii despre aripi, poezii despre îngeri, poezii despre stele sau poezii despre religie

Te aștept să vii (răspuns la poezia Lilianei Trif)
Canioane strânse, -nlăcrimate pagini
Înspre depărtarea-n care ai apus,
Lasă gânduri stranii, spre tine să zboare....
Eu străin sunt încă și cu gândul dus.
Peste cerul putred, printre curcubee,
Risipiți, sunt sângeri și parfum de vis
Caută spre stele alte începuturi
Țeluri fără noimă și de neatins...
Travestit în înger de sticlose lacrimi,
Peste pragul vieții treci cu îndrăzneală,
Nu îți stau în cale nici tăcerea nopții,
Nici iubirea, pură, ca o catedrală.
Incisivi, haotic, erodează taina
Și-ndrăzneala-aceea de-a ne fi iubit...
Fantezii bizare, calcă bănuiala
Că iubirea noastră, azi, ar fi murit.
Noi suntem destinul aripilor frânte,
Păsări fără aripi, ancorate-n cer...
Ne-am brodat lumina vieții cu tăcere
Și-am rămas acum, c-o inimă de fier.
Peste cerul putred, printre curcubee,
Unde căutarea urcă-n veșnicii,
În genunchi de sticlă, stau și-mi cer iertare
Și te-aștept, iubito... Te aștept să vii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început

Dorurile mele
Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrățișarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.
Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieții,
Mi-e dor de stropii prinși în piedestaluri
Și de mireasma dulce a fâneții.
Când clipele aleargă-n răsărituri
Și pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine și pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.
Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.
Mi-e dor de tine, marea mea albastră,
Mi-e dor de vara vieții din privire,
Mi-e dor de tot ce-a fost în calea noastră,
Mi-e încă dor de-o clipă de iubire...
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre nisip, poezii despre fericire, poezii despre dor sau poezii despre albastru
Pulberi
De drumuri secționată
Cernută și dispersată
Căi multiple-mi trec prin vine
Și mă-mping forțat spre tine.
Drumuri strâmte, răsucite
Mi se-aprind tainic-de-orbite.
Cântec mesager spre lună
Plâns de lup crescut la stână
Ești tu, mic, încovoiat
Descărnat și re-ncarnat.
Drumuri răsucite-n mine
Drumuri mereu către tine
Toate au făcut un plan
Să dărâme ce mai am.
Templu-i lut, stins pe podea.
Acum, sunt polen de stea.
Sufletul tău, volbură
Mi-l ia-n vânt și-l mătură.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de Laura Radoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre muzică sau poezii despre creștere
Valuri de mare
Cum pot să scriu dragostea pe un petec de cer
și cerul să simtă și cerul să-mi spună, sper,
cum să scriu iubirea și să n-o pierd în eter,
să pot descoperii pașii spre al ei ungher.
Cum poate marea rosti cuvântul iubire
când valul mă-ntoarce iar într-o amintire
și tulburată se-agață c-o rătăcire
de stâncile care rămân în nesimțire.
Nisipul mă arde mocnind jar sub picioare
și stâncile se plâng devenind luptătoare
și pașii mei străbat faleza fară soare
și ce-a fost ieri, a fost o clipă-amăgitoare.
Încă mă simt și simt durerile alpine
și parcă mai ieri mă plimbam vesel cu tine,
acum cerul, marea, ar vrea să-mi facă bine
dar nisipul mă arde cu jarul din mine.
Nu mai sper ceva și speranța mi-e pe moarte
și aș vrea să merg fără tine mai departe,
aș vrea să zbor lângă pescărușul din zare
și lângă el să-mi găsesc liniștea din mare.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre trecut, poezii despre stânci, poezii despre picioare, poezii despre durere sau poezii despre cuvinte
Noi Doi
Bună frumoasă, îți amintești de mine?
Îmi amintesc privirile senine
Nu-ți amintești de șoaptele blajine?
Greșesc eu sau te gândești la mine?
Tu ești a mea în fiecare clipă
Fericirea în tine se-ntruchipă
Te voi purta mereu pe-a mea aripă
Cu tine pot visa și nu mi-e frică
Hai sa plutim ca altădat'
Cu stelele pe ceru-nseninat
Să rămanem sub cerul instelat
Să respirăm din vântul aromat
Bună frumoasă, iți amintești de mine?
Îmi amintesc atingerile line
Nu-ți amintești de serile divine?
Iubirea ta e vie-n mine
Iarăși plutim ca altădat'
Între noi doi nimic nu s-a schimbat
Pe țărmul ei, iubirea ne-a purtat
Pe malul ei, credință ne-am jurat
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre seară, poezii despre schimbare, poezii despre greșeli, poezii despre frumusețe sau poezii despre frică
Vis de-o noapte
M-a surprins în noapte, luna
lunecând spre poarta ta.
Îmi făcea cu-n ochi, nebuna
și spre tine mă-ndemna!
Îmi spunea, dintr-o privire
(și-nclinată sunt s-o cred,)
că m-așteaptă-a ta iubire.
Timp nu este, să mai pierd!
Și ascunsă-n pelerină,
de priviri mai indiscrete,
spre iubirea ta divină
vin, purtând luna în plete!
Mă ascund la pieptul tău,
viu popas și dor aprins
să mă legeni dragul meu,
vis de-o noapte, tandru vis!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ioana Voicilă Dobre despre timp, citate de Ioana Voicilă Dobre despre iubire, poezii despre păr, citate de Ioana Voicilă Dobre despre păr sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre noapte
În barca vieții mele
În barca vieții mele am navigat tare mult,
fie în zorii dimineții, fie în amurg.
Ale vieții valuri mereu m-au lovit,
am ieșit la țărmuri și am revenit.
Cu mine în barcă alături ai stat,
tu, tânără fată, viața mi-ai salvat.
Acuma fără tine în largul mării plutesc
și în furtuna care vine singur rătăcesc.
În barca vieții mele apa a intrat
și valurile mării rău m-au scufundat.
Stihiile nopții groaznic mă lovesc,
când bezna se așterne, eu mă prăpădesc.
Te rog mult, iubito, fii salvarea mea,
din ghearele morții să mă scapi aș vrea!
Din stele te coboară, de-acolo de sus
să mă scapi de Iele, cu voia lui Isus!
Ieșiți din furtună, spre far vom naviga,
vom învinge valuri și ajunși pe mal,
ne vom fi alături sub cerul de cristal.
poezie de Dumitru Delcă (7 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre bărci, poezii despre victorie, poezii despre tinerețe sau poezii despre moarte

Nemurire
Am răsărit în ramurile unui copac
trunchiul mi-e boltă
vieții.
Cerul se întoarce cu mine
iar jos, pământul mă atrage
spre tine, fierbinte.
Sus dinspre soare, cobor către tine.
Mă arde vremea, fericit că simt cum nu trece.
Viața mie îmi duce puterea
și simt înăuntrul tău regăsirea.
De aceea sunt fericit, că eu duc golul tău
ce te împlinește.
Simt tangajul valului, cum îmi duce firea
și mă prăbușește.
De acolo, de sus, spre-o lume pe dos
cu tine spre mine, să ne unim regăsirea
prin unul din doi.
Ochii îi cobor în irișii tăi
tremurând în ei găsesc, valul, înălțimea.
Astfel aflăm cum ne duce, pe amândoi
spre adâncul din noi, iubirea.
Punem împreună din noi, câte un pic,
apoi ne gustăm mușcătura buzei sărate
și împărțim, printre încleștatele mâini,
încet spre viitor, nemurirea.
poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viitor, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre crengi sau poezii despre copaci
Pe-o sprânceană apune soarele și iubirea ta
Oh. pe-o sprânceană apune soarele iernii
Și mă doare, mă doare depărtarea și greutatea lui,
greutatea ce-mi desface carnea de pe oase în rană
o rană ce măsoară cu razele Regelui toată distanța
ce se întinde intre noi doi.
Oh, mă soarbe tot jarul din aur ce se varsă în mare
Și mă înec odată cu el în țărmuri și valuri bătrâne,
mi-e sufletul ancoră și ancora o taină ținută
pe fundul mărilor unde Dumnezeu învață peștii să-noate
pentru a trece prin moarte victorioși.
Oh, vezi tu străine, ce mă ține pe mine? Tocmai absența ta.
Absența e fără păcat și fără putere în oasele mele de muritor,
ce caută lumina și mângâierea în tot ce mă răpește
în Minunatul ce mă răstignește pe cântul celor din adâncuri
unde se cântă și se dă slavă
Celui ce vindecă, iartă, stinge, spală, și coase cu fire de aur
orice rană, drumuri, doruri, gânduri, lacrimi,
sparte și înnodate în ochi, barbă, poală, ceasuri, și ani,
ce scurtează viața tuturor celor ce și-au pierdut iubitul(a)
asemeni pământului ce-și îngroapă singura și ultima floare
răsărită în pieptul lui din Iubire, și pentru Iubirea față de Creator.
poezie de Adelina Cojocaru (6 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sprâncene sau poezii despre pești

Numai prin cuvânt...
Mi-e huma blestemată și-osândit
Mi-e sângele sărat de dor prea mult,
Din mine lipsa ta m-a prigonit
Și nu mai pot tăcerea să-ți ascult.
Mă torc fuior în nopțile senine
Să-i fac din suflet disperării șal
Că n-are marea of, mai mult ca mine,
În valul ce-l doinește către mal!
Ș-atâta alb pulsează-n trupul meu
Că tot mai mult coboară spre pământ,
Deși în piept cresc aripi curcubeu
Mă-nalț la ceruri numai prin cuvânt.
Și mă-nrobesc plecărilor eterne
În rugăciuni citite-n mânăstiri
Când umbra ta dureri în mine cerne
Și-mi vine dor de blânde-ți rostiri.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre curcubeu

Rispitor în negru
Plouă risipitor de negru în albul zbor de păsări
Se mai zăresc ecouri
Vocea ta plouă
M-ai dezbrăcat în ploaie
Icoanele pereților și depărtarea umbrei dintr-o stea
Și muza iar ascultă cum se ridică norii la tine
Palme soare în zbor îmi zburdă miiei și primăvara minții a tot cioplit icoane
Și plouă în depărtarea apelor tăceri
Ascultă și privește pe geam afara noaptea cum spulberă
Amurgul se înțepenesc în frig doar mâinile de îngeri
Rămân ca o lumină în rugăciunea nopții când s-au trezit castanii îmbujorați de frig
La mine se oprește un ceas din cele șapte străluce
Și orbește lumina în aurul topit
Trezește-mă din murmur cu geana dă-mi de veste
Mă nasc puțin din ploaie de parc-aș fi murit în ochi tăi de ploi
Cireșul s-a topit și tu nu mă cunoști
Luminile sunt dense și pasărea mai ciripește pe crucea de pe schit.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre icoane
De ziua ta
Am rugat o stea in noapte
Sa lumineze aceste soapte,
Sa le trimita in zbor spre tine
Pe o raza de iubire.
De ziua ta ma-n chin spre cer
Cu lacrimi in ochi ii multumesc Lui Dumnezeu
Ca a trimsi pe pamant un inger
Care a alunecat pe o raza, in adancul sufletului meu.
E un inger fara aripi, dar totusi zboara
La mine in vis, in fiecare seara.
Il astept si in aceasta noapte de vara,
Sa ii soptesc aceasta poezioara...
Al saisprezecelea trandafir a inflorit
In noaptea in care ingerii mi-au vorbit
Este mai luminos ca niciodata,
La multi ani, sa fii cea mai fericita fata.
De ziua ta iti dau inima mea in dar
Sa vezi cum imaginile cu tine apar
Iti dau sufletul meu plin de iubire
Sa vezi acei ochi verzi, cat de mult conteaza pentru mine!
poezie de Manuel Gabriel Danca (3 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre verde sau poezii despre trandafiri

Târziu în noapte...
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară pașii, Iubirea mea, ușor, printre file de gând...
măsoară-ți în mine în tihnă, întinderi de suspine și dor...
așterne iubirea încet peste suflet-mi flămând...
acolo unde, în spatele stelelor nopții,
ca o blândă candelă aprinsă...
tu sălășluiești...
Cu șoapta inimii tale potolește-mi setea...
Și goală și tăcută fiind,
îmbracă-mă în tine... în tine... în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund în mine la umbra lor...
și-acolo să rămâi pentru veșnicie...
împletiți amândoi în aceeași tulpină...
ca un vrej fermecat de lumină sfântă ce urcă spre Cer...
Ia-mă de mânuță și poartă-mi lin pașii pe treptele spre înalt din Înaltul Iubirii...
acolo unde tu cu dor mereu m-aștepți...
să mă înveșmântezi în El,
cu cântări și psalmi de iubire,
prefăcând în Rai,
clipe de tăceri și nopți târzii de dor...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Doina Maria
Dintre miile de fețe cu ochi bleu, frumoși, rotunzi
Ochii tăi stau să mă-nghețe când spre mine ți-i afunzi
În adâncul lor văd marea cu albastrul ei senin
Ne-ndoielnic, e chemarea, spre iubire cu-al ei chin
Așa că spre tine vin ca la pieptu-mi să te-ascunzi!
Mi-am pus mintea la-ncercare iar din oceanul de vise
Am cules o poezie din cele ce n-au fost scrise
Rândurilor le-am da forme și am pus doar pentru tine
Inima și-un pic de suflet ca în vise să te-aline.
Alintat mă vreau și eu dar alintul nu prea vine.
acrostih de Dumitru Bădiță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean sau poezii despre Maria

Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine cum de-un strop de apă
Îi este dor celui ce-n van se-adapă,
Din oaza ce aproape că-i secată,
Din care-ar bea cu-o poftă ne-nfrânată.
Mi-e dor de tine cum mi-e dor de vântul,
Ce mi-a purtat spre tine-n taină cântul
Și care-n carnea ta simț chemarea,
Ce-o simte cerul când atinge zarea.
Mie dor de tine cum mi-e dor de focul
Ce-a ars toți spinii, ocrotind norocul,
O floare rară, ce le-a fost sortită,
Doar celor ce n-au inima-mpietrită.
poezie de Mihaela Banu (14 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă, poezii despre oaze, poezii despre noroc, poezii despre foc sau poezii despre flori
Iubita - în straie albastre
Iubito, chiar de tu nu ești cu mine,
Eu sunt și-n vis și-n lumea ta - cu tine.
Acolo unde, tu, îți îndrepți pasul,
Eu te urmez cu inima, cu glasul.
De ești acasă, sunt cu tine acasă
Și aș vrea să plec, dar ochii-ți nu mă lasă
Căci ochii tăi îmi țintuiesc privirea,
Atât de-aprins, încât, mă pierd cu firea.
Când ești plecată, dusă, prea departe,
Mi-e inima-nghețată, ca de moarte.
În noapte, te visez în straie-albastre
Cum zbori, cu mine-alături, printre astre.
Cătând, de zor, în galaxia vastă,
Să-aflăm pe unde-așteaptă steaua noastră
Să adăstăm pe ea în veșnicie
Doar noi s-o locuim, stând în pustie
Pe-un câmp albastru precum îți e straiul
Căci, pentru noi, acolo ar fi raiul.
Deasupra, alte stele, să păzească,
Iubirea noastră să nu lâncezească.
... Când mă trezesc, căzând, parcă-n abisuri
Și știu că ești și-n lumea mea și-n visuri
Mă sfâșie, așa, un dulce bine
De parcă-ai fi în mine eu în tine.
Și, beat de tine, țintuiesc tavanul
Și nu-mi mai pasă cum va trece anul
Căci tu îmi umpli zilele și ceasul
Și plin de bucurie-mi cântă glasul
Un cântec, ce n-a fost compus, vreodată,
De nimeni doar de inima-nfocată,
Ce bate, vajnic, pieptul să mi-l spargă -
Să fugă-n pieptul tău, în lumea largă
Acolo unde, tu, stând la fereastră,
Visezi, înveșmântată-n haină-albastră.
Privind copacii, încărcați de floare,
Cum râd la tine și cum râd la soare.
Când un suspin, ușor, din piept îți scapă
Din ochii tăi ochii-mi se adapă.
Dar setea lor de tine-n loc să treacă,
Mai aprig îi aprinde și îi seacă.
Iar gurii mele de nu-i stingi pojarul
O seacă repede și-adânc amarul.
Iubita mea-mbrăcată-n strai albastru
Tu ești pe cerul vieții mele astru.
Hai, lasă-ți gândurile ca să zboare
Spre mine și-amândoi, privind la soare
Să fim o pură, limpede privire,
Fără apus și fără amintire.
Și-n vis, să fim niște păsări măiastre
Zburând prin galaxie, printre astre...
Că-n lumea asta nu ne aflăm rostul
Așa că, hai, cu mine-n raiul nostru...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astre sau poezii despre zile

Cu pânzele-ntinse
Răzbind marea vieții, mereu în furtună,
Noi doi, ca o barcă ce-i dusă de vânt,
Vom trece de valuri mergând împreună,
Cu pânzele-ntinse, cu zel neînfrânt.
Iubito, la cârmă eu sta-voi de veghe,
Tu pânzele-ndreaptă, croind drum spre larg!
Amurgul trăirii și-o ultimă leghe,
Ne-or duce spre țărm, unde valuri se sparg.
Și păsări se-avântă, iubito, cu tine,
Pe pânzele-ntinse mai vesel cântând
Și peștii se zbenguie-n apele line,
Cu undele mării-n pereche dansând.
De-om pierde-n furtună busola, compasul,
Vei fi lângă mine când clipele gem.
Mai iute veni-va răgazul, popasul.
Cu tine alături, nicicând nu mă tem
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă
Timpul tot plânge după noi
lumina s-a șerpuit să iasă
prin gura peșterii, iubito
spre o nouă agonie
trimite câteva furci curcubeului
cântă prin vertebrele arborilor
scutură de candori și vise
trupul meu de smirnă și tâmâie
se trezește dimineața lângă mine
pe cartea ta de versuri, iubito
scrise de mine cu praf din stele
se prăvălesc tăcute pe podea
îmbrățișate, sonetele mele
dimineața- languroasă femeie-
aruncă spre mine catifelații nuri
cad secerat în prejma senzualei ei guri
este tragic de frumoasă
ca tine iubito și la fel dumnezeie
păstrează ascuns soarele
în rochia-i pictată de curcubee
se dezbracă de ea printre ploi
prin țipetele sângelui îți ia locul
doar timpul spânzurat, iubito
tot plânge după noi.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură