Cu pânzele-ntinse
Răzbind marea vieții, mereu în furtună,
Noi doi, ca o barcă ce-i dusă de vânt,
Vom trece de valuri mergând împreună,
Cu pânzele-ntinse, cu zel neînfrânt.
Iubito, la cârmă eu sta-voi de veghe,
Tu pânzele-ndreaptă, croind drum spre larg!
Amurgul trăirii și-o ultimă leghe,
Ne-or duce spre țărm, unde valuri se sparg.
Și păsări se-avântă, iubito, cu tine,
Pe pânzele-ntinse mai vesel cântând
Și peștii se zbenguie-n apele line,
Cu undele mării-n pereche dansând.
De-om pierde-n furtună busola, compasul,
Vei fi lângă mine când clipele gem.
Mai iute veni-va răgazul, popasul.
Cu tine alături, nicicând nu mă tem
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre păsări
- poezii despre pești
- poezii despre iubire
- poezii despre bărci
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.