Comori
Vrăjită sunt de tot ce ești
Ai echilibru si măsură
Si-n stol de gânduri pun povești
Să-ti fiu o floare de răsură
Ai păr albit ce-n vânt se pierde
Si pasul tău e tot mai rar
Dar eu ascult glasul ce spune
Cuvinte ca din sfânt altar
In rafturi cărți ai așezat
Dar praful nu s-a pus pe ele
Tu ai citit si ai aflat
Că slovele-s comori nu iele.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Floarea roză de răsură
cochetez cu gândul tandru
că-s o floare de răsură
îngrădită de ghimpi aspri
lângă rugii verzi de mură!
bâzâită de-o albină
ce nectar vrea să îmi fure
mângâiată de un soare
lângă margini de pădure!
cu petale roze... fragezi
văd tot cerul ca-i albastru
și mă tem de o furtună
care-mi pare un dezastru!
însă... soare strălucește
vine apoi și blânda lună
cineva sus mă iubește..
floare roză de răsură!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă parșiv
Plouă parșiv
Cu gânduri destrămate
Si coji verzi de nucă
O pâclă deasă
Fură orice speranță
De lumină
Ascult glasul ploii,
Ascult glasul inimii
Sacadat
Nu vei veni...
Plouă parșiv.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Febrile gânduri
Rămâi cum ești, rămân cum sunt
Dar niciodată impreună.
Destramă noaptea vechi povești
Și in tăceri raze de lună.
Nu pot nici să mă răzvrătesc
Ar insemna cu mine insămi
In doua tabere s-așez
Febrile gânduri....
Rămâi cum ești, rămân cum sunt
E-atâta liniște in casă
Iar ghiocei iviți in zori
Privirea-n jos o lasă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prag
Dacă mai am timp ca să îți scriu?
E greu ca să-ți răspund acum
M-așteaptă pomii in gradină
Ramuri uscate să adun
M-asteaptă țigla de pe casă
Să o așez iar liniar
A luat-o vântul intr-o noapte
Si pică ploaia in tavan
M-asteaptă trandafirul galben
Să-i pun rachită să-l inalț
M-asteaptă si portretul mamei
Să-l șterg de praful așezat
M-asteaptă poarta ruginită
Si ramuri verzi de liliac
Nu pot ca să-ti mai scriu iubită
Nu pot să trec al vremii prag.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arderea timpului
ți-am citit poemul
nu pot să cred....
are doar sclipirea
unui meteorit
departe de arderea
profundă, solară
aș putea spune
a doua moarte a brazilor
tu ce crezi despre tine?
.......................................
-eu?
eu sunt lumina de o clipă
care se pierde în întuneric
dar pentru clipa cât am ars
sunt fericită!
în final
totul devine cenușă
scrisă sau nescrisă
în arderea neiertătoare
a timpului....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
Am un stil inconfundabil in a scrie poezie
Se perindă-n față oameni si o tonă de hârtie
In final țes o poveste despre ieri si despre azi
Despre norii prinși de cerul in albastru de topaz.
Pasul meu coboară munții si străbate lunca verde
Pasul meu trece pârâul, călcând pietre după pietre
Pasul meu nu-i șovăielnic nici când frigul mă cuprinde
Mă-ncălzesc cu vers fierbinte din o mie de cuvinte.
Port cu mine scris in sânge, gânduri care imi sunt dragi
România e Ardealul cu pădurile de fagi
România e Danubiu, delta si Moldova toată
România este marea, România mi-este vatră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai ști
De-ai ști, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Și mi-ai spune un cuvânt.
Vorba fie rea sau bună,
Am vorbi-o împreună,
M-ai vedea, eu te-aș privi,
Vorbele s-ar înmulți.
Tu mi-ai spune una mie,
Eu ți-aș spune multe ție
Făr-de rost și chibzuire,
Însă toate de iubire.
Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Că mi-i dor atât de mult
Glasul tău să-l mai ascult.
poezie clasică de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria
Sa fii vesnic frumoasa, buna si blanda... MARIA!!
Sa nu iti ascunzi gândul cu glasul... ci sa fii autentică și sinceră...
Să-ti clădesti copiii și sa impletesti în ei Cerul!
Să-ți zidești, să-ti întregești și să-ti sfințești barbatul, aproapele... iubindu-l... cu iubire sfanta...
Sa infloresti Biserica...!!!
Să-ti faci casa sa straluceasca...!!!
Si nu uita... esti atat cât te dăruiești... Ești atât cât asezi pe altarul iubirii...!
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare
Nu e e floare cu petale
Să fie fără culoare
Fără un parfum discret
Și-un surâs suav cochet
Nu e floare pe-nserat
Să nu vrea un sărutat
Sau măcar o mângâiere
De la vânt în adiere
Nu e floare, nu e zi
Fără a se împlini
O iubire-n primăvară
Cu un vers din călimară.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
O, inimă de mamă!
Frumoasă cale
Ești cântecul de dor
Și cel de jale,
Ești soarele dimineții, ești amurg
În glasul tău duios
Amintiri se scurg.
Azi te privesc, iubită mamă,
Iar chipul tău brăzdat de anii vieții
Sunt un contur al tinereții.
Mă regăsesc copilul de-altădată
În inimă la tine câteodată.
Doresc atât de mult să-ti spun
Sunt fericită și mi-e bine-acum.
Când tu ești, mamă, lângă mine
Ești un izvor curat și sfânt
Ființa cea mai dragă pe pământ.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar ceresc
Răsare soarele în munți,
Pădurea este dezbrăcată,
Topită e zăpada toată
Și timpul trece fără punți.
Puțin sarcastic, inuman,
Adună zile după zile
Poate cu nor, poate senine,
Spre infinit liman...
Aștept o rază călătoare,
Să-nvie primăvara azi
Din răsturnată stea să cazi,
În mână cu o floare!
Vreau să-mi șoptești că nu-i păcat
Dacă din ceruri te-am cerut,
Din drumul tău necunoscut,
Și-n gând te-am așezat...
Renaști în firele de iarbă,
În flori și nufărul pe lac
În ochii mei care te plac
Și-n ploaia caldă....
Cu glasul tău cel îngeresc,
În suflet bucurie-mi pui,
Eu nu voi spune nimănui.
Ești darul meu ceresc....!
poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spinul
mi-am prins inima în spin
și mă doare și suspin
doar zăpada e de vină
l-a ascuns sub o vitrină
n-am știut să mă feresc
nu știu să negociez
las o lacrimă să cadă
martoră pe balustradă
unde-am lunecat pe gheață
într-o zi de dimineață
spinul meu hai și vorbește
spune ceva și-mi zâmbește
fă-mi din zi un sfânt altar
și din noapte numai jar
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea verde
poezie și culoare
zorii zilei îmi deschid
înspre dimineți cu soare..
soare cald în răsărit.
a trecut și o furtună
parcă ieri... sau mai demult
azi din raze-mi fac cunună
glasul mierlei îl ascult.
glasuri mii... frunza e crudă
se agită-un pițigoi
ghioceii ies din umbră
fără pijama.. și goi!
viorelele timide
își lasă privirea-n jos
toporașii cu albine
se privesc în ochi duios!
ce frumoasă ești pădure
la o margine de sat
ochii mei te creionează
azi pe-o pagină de chat.
ești tablou... ești simfonie
ești arpegiu... ești culoare..
nu...... tu ești natură vie
și nu ai asemănare!!!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lup de mare
Știi că ai puțin umor...
Tot privindu-mă de zor
Eu fiind o visătoare
Si tu incă lup de mare
Si așa intr-o grădină
Lângă-o floare de sulfină
Mi-ai șoptit că mă iubești
Ca pe-o zână din povești
Fac ochi mari si zâmbet larg
Tu incerci să treci un prag
Râde luna-n candelabru
-Nu-l crede.... caută altu
Dar eu tac privesc in jur
N-o sa caut... clipă fur
El vorbește, eu ascult
Timpul meu e la trecut
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destăinuire
Să nu te miri, nu-s cea de ieri
Din noaptea lungă de tăceri
Eu m-am desprins, nu vreau să mint
Uitat-am chipul tău vrăjit
Un soare-n lac s-a scufundat
Si luna-n noapte l-a urmat
Un cer albastru infinit
De mine s-a indrăgostit
Ce vis frumos, azi lumea toată
E primavara-ntruchipată
Iar țurțurii de gheață reci
I-am risipit pe vechi poteci
In amintiri nu imi mai ești
Te-am scos din file de povești
Plutești pe val purtat de vânt
Nu-mi ești iubire, nu-mi ești gând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba noastră
Limba noastră cea română -
Rai mergând cu noi de mână,
Munți și ape, și pământuri,
Calde zări din patru vânturi.
Și pustiu, și oază vie,
Suflet de român ce-nvie
Patria ce-n veci nu moare -
Cânt de paseri călătoare.
Iarbă grasă ce foșnește
Limba ce ne îngerește,
Crucea moșului străbun -
Ritmul inimii de-alun.
Voci de pene și condeie
Înmuiate-n curcubeie -
Foc ce scânteie ades
Glasul lumii cel ales.
Glasul dulce-al mamei mele
Îngânând povești cu Iele
Și cu zmei înaripați -
Basmul cu trei împărați.
Doina cea duios născută
Peste suflete crescută
Și-așternută gaj pieirii -
Haină albă mântuirii.
Limba cea cu turle multe
Clopote de vânt s-asculte,
Peste ceru-n rugăciune -
Lumină și-nchinăciune.
Voievozi în catedrale -
Domnului cu osanale -
Ridicând pe-acest pământ
Nemurirea din cuvânt.
Limba noastră cea română -
Rai mergând cu noi de mână,
Limba noastră cea română -
Maică nouă, maică bună!
poezie de Gheorghe A. Stroia (26 august 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Este târziu
Aș vrea să vii,
Sună banal, este târziu
Si drumul ar fi in zadar
Nimic
Nu s-ar schimba
Si totuși vreau să vii
O clipă a privi
Ochii căprui, părul albit
De ani....
Iar mâna ta
Să poată dezgheța
Obrazul meu
Oglinda timpului trecut
N-am mii de fețe
Dar știi si tu
Că nu se poate
A merge mai departe
Nu am putea trăda
Niciunul din noi doi
Ce soarta hotărât-a
Pentru noi.
Este târziu....
Mi-e greu să-ti scriu
Dar vreau să vii.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
Ți-aș spune cât de dragă-mi ești,
Că-n ochii tăi ființa mea se pierde,
Te-aș și-ntreba de ce roșești,
Când vorba-mi caută să te dezmierde?
Parcă nu pot, dar de-ndrăznesc
Cuvântu-mi vreau să-ți cadă omenește!
C-așa frumoasă te găsesc,
Cu sfiiciunea ce te oglindește!
Să pot, aș vrea, a-ți spune cum
Din ochi îți curge-a soarelui lumină,
Și cum splendoarea lor acum
Destinul meu aș vrea să îmi devină.
Ți-aș spune cum că glasul tău
Îmi pare-un cântec ce înduioșează.
Când te ascult îmi pare, zău
Un înger parcă cerul intonează.
Și vreau să pot și îndrăznesc,
Vorbindu-ți cald de dragoste și vervă,
De glasul tău cel îngeresc
Și ochii tăi de-o dragoste acerbă.
Și-aș vrea acum să-ți mulțumesc
Că ești ceea ce ești întru vederea-mi,
Faptură-n ce mă regăsesc
Un înger ce mi-a înțeles durerea-mi.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (11 martie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești acolo, Doamne?...
Ești acolo, Doamne, mă auzi,
Ești cu mine Domnul meu acum
Crengile se sparg și arbori uzi
S-au pornit să bântuie pe drum.
Ești acolo, Doamne, mă asculți?...
Mi-a rămas pe buze un cuvânt
Ti l-aș duce, pașii mi-s desculți
Ti l-aș spune, mă lovesc de vânt.
Ești acolo, Doamne, mă privești? -
Sub o floare m-am ascuns să plâng
Și mă duc cu zânele-n povești
Că mi-e ploaie și zăpadă-n crâng.
Ești acolo, Doamne, mă visezi?-
Am ajuns la stelele de sus
Și Te văd pe Tine, Tu mă vezi?...
Sunt la Tine, Doamne, sunt sau nu-s?...
poezie de Adriana Cristea (11 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâna
Stătea pe scaun nemișcată
Părea din marmură sculptată
Un zâmbet vag acoperea
Tot ce in mintea ei gândea
Un trup subțire delicat
In alb mătasă-nfășurat
Doi ochi ce nu clipeau deloc
Șopteau că timpul stă pe loc
Părea o zână ce-a venit
Iar eu rămân incremenit
Nu pot să cred azi in povești
-Frumoaso... spune cine ești
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!