Acuarelă

În pădurea de cristal
Ca un alb decor de teatru,
Stau copacii vertical
(Trei plus douăzeci şi patru).

Înger trist de abanos,
Înger mic
S-a trezit cu faţa-n jos
Într-un cuib de borangic.
Un luceafăr ideal,
Verde i s-a prins pe gene,
Ca un fulg de papagal
Din păduri braziliene.
Iar căpşunii de pe jos
Îi trimit în nări mireazmă
De tămâie şi aghiazmă,
Pruncului de abanos.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea tonului

Înger?
Înger...
Nu, nu e bine!
Va să zică, de la început!
Înger?
Nu, nu e bine înger!
Va să zică, adică nu culoare
nu auz, nu miros, nu.
Nu, nu sânt bune!
Înger?
Nu, nu e bine înger!
Să luăm trei nume frumoase
Trei nume frumoase şi atât.
Va să zică trei.
Bineînţeles Voichiţa
După Voichiţa ce merge?
Înger?
Nu, nu e bine înger.
Raluca merge după Voichiţa.
Va să zică mai întâi Voichiţa
după Voichiţa, Raluca,
şi după aceea înger.
Înger?
Nu, nu e bine înger.
Altceva, alt nume!
Doamne, ce merge după Voichiţa şi Raluca?
A, Andra,
B, Beatrice,
C, of Doamne,
Nu, nu, nu merge!
Ba da, am găsit!
Chira.
Şi dacă am găsit Voichiţa, Raluca, Chira
după aceea, bineînţeles înger.
Nu, nu merge înger!
Nu se loveşte.
Altceva, altceva, altceva, altceva...
De fapt nici să te naşti nu e ceva nou
şi nici să mori nu e ceva nou.
Nu, nu e bine.
A scris-o înainte Serghei Esenin...
Altceva, altceva, altceva...
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată.
Nu, nu, nu e bine!
E exclamarea lui Mihai Enimescu.
Nu, nu...
A fi sau a nu fi
aceasta-i întrebarea
Bineînţeles că aceasta-i întrebarea!
Absolut bineînţeles că aceasta e întrebarea.
Mă şi mir că a mai fost pusă.
Cred că am găsit ceva, însă.
Tristeţea mea aude nenăscuţii câini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră.
Nu, nu e bun.
E vechi, e vechi...
Deci, înger...
Nu, nu e bun înger!
Deci înger?
Nu, nu, nu e bun.
Deci înger?
Nu.
Deci înger?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celor patru raţe

Zburau odată patru raţe
Fantastice, într-un decor
Cu patru plopi ca nişte braţe
Ce se-nălţau în calea lor

Şi cum pluteau aşa uşor
Parc-ar fi vrut să le înhaţe
Zburau o dată patru raţe
Fantastice, într-un decor

Şi când mă prinde visător
O nostalgie de becaţe
Revăd acelaşi vechi decor
Cu patru plopi ca nişte braţe
Spre care zboară patru raţe...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatică de sărbătoare sau doina României Mari

Puţin albastru de Moldova
şi-un înger doar de Voroneţ
şi-iarba-n verde zică slova
căci avem nevoie de poeţi

Un înger doar de Voroneţ
să-ntindă cerul pe pământ
fiţi fericiţi dacă mai vreţi
tăcerea izbucneşte-n cânt

Şi-ntinde cerul pe pământ
şi-iarba-n verde zică slova
la Dumnezeu să stau la rând
pentru albastru de Moldova

Şi-un înger doar de Voroneţ
românilor o doină să puteţi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...

În parc fantomele apar...

Şi frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Şi pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...

În parc ninsoarea cade rar...

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cosmic

Un fulg nehotărât
de nea, rătăcitor şi rece,
hazardul l-a adus
pe pleoapa mea închisă
şi s-a prelins printre gene
ca o lacrimă de înger
din cer trimisă.

M-a trezit
din somnambulismul
meu tulburându-mă
din visul, în care se facea
că Eu sunt unicul
stăpân şi cârmuitor
al norilor,
că eu sunt solomonarul
tuturor timpurilor,
trecute, prezente şi viitoare.

Fulgul de nea, m-a adus
prin prospeţimea lui cosmică
în realitate,
amintindu-mi că mi-e sete
de viaţă.

poezie de Ioan Friciu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul politicianului ideal

Sunt politicianul ideal,
Având ca scop să fiu justiţiar.
Nu îmi ţin banii-n bănci, sau la sertar,
Trei lefuri dau bugetului local.

Stau, uneori, în faţă c-un pahar,
Gândind să nu mă-ntind la caşcaval.
Sunt politicianul ideal,
Având ca scop să fiu justiţiar.

Nu iau în calcul vreun dosar penal,
Că înainte fost-am bugetar
Şi dup-o viaţă încă-s vertical.
Dacă mă vreţi din nou parlamentar,
Sunt politicianul ideal,
Având ca scop să fiu justiţiar.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abanos albastru de Baleare

Incognito mergeam în Baleare,
Păream un prinţ la mare depărtare,
Un menechin în plină disperare,
Implozie ce nu are căutare.
Aceste clipe, risipite în ispite,
Viaţa-i vulgară, vorba ta – amară,
Spuneai, dă-i dracului, uită-i pe vârcolaci,
Apoi cădeam, râzând, îmi spuneai – Taci,
Din două respiraţii cristaline,
Redeveneam copii, călini, căline,
Călugăr-prinţ plecat în Baleare,
Un abanos albastru, mările amare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

fulg

Fulg. Un înger alb plutind în ger.

definiţie aforistică de David Boia (14 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O şoaptă de înger

Cutreieram Pădurea Verde
şi mă simţeam ca-n Paradis,
pe braţe mă purta
aroma cetinii de vis,
dulci miresme într-o suflare,
fiinţa mi-o inundă!
O şoaptă de înger,
un vuiet fermecat,
în paşi de vals,
înalt şi suav
îmi mângâie pieptul
şi-aprinde licăr sfânt,
se-ntinde lin spre coapse,
întregul vis,credinţă-cânt
plutesc!
Un zâmbet luminos
pătrunde printre ramuri,
mă-alintă,
respir pământ,
ascult în şoapte ,
plânsul crengilor plăpânde
iar, din seninul cerului
cânt sfânt!
Deodată râs şi lacrimă încerc,
aşteaptă-mă...
Pădure Verde!

poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prag de iarnă

Stă un nor gata să plângă
Sprijinit cu mâna stângă
Pe un vârf de plop uscat,
Ce de frunze-i devastat.

Decor trist... versul îl schimb,
Mi-aleg Soarele drept nimb,
Cu azurul prins în gene,
Iarba verde pân-la glezne.

Am uitat... afară-i toamnă...
Frigul în urechi îmi toarnă,
Nostalgii... paşii-s pierduţi
Şi zăpezi vin dinspre munţi.

Visez lângă şemineu...
Aşteptând ca zarul meu,
Norocos, să mi-te-aducă,
Pe o margine de luncă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea-şi numără copacii

S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-şi numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...

Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micşorează
Şi cântăreţii, trişti, îi pier.

Când cerul lacrima îşi varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ştearsă,
Copacii prind a lăcrima.

Pădurea-şi numără copacii
Făcându-şi loc în umbra lor,
Iar cântăreţilor, buimacii,
Le dă mult spaţiu pentru zbor.

Ne mor copacii sub securea
Inconştienţilor avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poţi să cari

Din bogăţia lumii, verde,
Şi-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, şi noi, nu vezi?

poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de înger...

Privirea ta îmi colorează dimineaţa,
într-un parfum de mărgăritare
pure ca lacrimile unui înger
căzute pe umerii goi...

poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te bucuri

Se cern din cer roiuri de fluturi
Zăpada-ţi trece peste glezne
Te-aş întreba de ce te bucuri
Trecând prin albele troiene?

Ninge cu puf de păpădie
Suflat din cer de copii îngeri
Şi vântul obrazu-ţi mângâie
Te-aş întreba de ce te bucuri?

Pământul poartă albe straie
Copacii se gândesc la muguri
Eu stau la focul din odaie
Şi mă întreb de ce te bucuri?

De ce ce porţi roşu mă întreb
În albul ăsta nelumesc
Prezenţa ta întreag-o sorb
De ce te bucuri, e firesc?

Că te doresc, ai să mă ierţi?
De te sărut ai să mă cerţi?
De-aş dispărea ai să m-aştepţi,
În nopţi târzii, în dimineţi?

Mă furişez să te ating
Pe pielea-ti fina de mătase
Plutind în aer ca un fulg
De ce eşti dură şi nu-ţi pasă?

Ai părul negru abanos
Cascadă-ţi curge peste umeri
Eşti iernii omagiu pios
De ce te bucuri, te rog spune-mi???

poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de înger

trecem
conturând gânduri pe aripile timpului
apoi vom poposi
păsări călătoare, într-un cuib
rânduit între faldurile cerului
uneori aşteptăm drumul să schimbe timpul
opriri provizorii
privind încrucişarea cuvintelor
casa mea
e firesc aproape de cer
închid un gând între aripi de înger
e o linişte oarbă
în pulsul necontrolat al materiei
la sfârşit poposim
în strâmtorile universului
cu sufletul sfâşiat de întrebări

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger şi Demon

"Un înger este soacra mea!" -
Îmi spune un amic bonom.
"Posibil, zic - dar nici a mea
... nu-i om!"

epigramă de Viorel Frîncu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristete

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Oameni reci, inchisi in case,
Stau plangand acest greu an,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sub gigantii de otel,
Cate-un trecator stingher,
Insotit de-un biet catel,
Dardaie cuprins de ger,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Feţe-ntunecoase, oameni
parca scosi dintr-un roman,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sunt lipsiti de-mbratisari,
Si de-o strangere de mana,
Nu se mai aud cantari,
Iar tristetea e stapana,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Norii gri domnesc pe boltă,
Parca totul e in van,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Inimile-s inghetate,
Sufletele gem de dor,
Lacrimi mari cad cadentate,
Cand pe rand oamenii mor,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

poezie de Marius Alexandru (6 februarie 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea visând în alb

Pădurea
e contopită
în iarnă
şi lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-şi braţele
în covorul alb.

Nu încercaţi
să o treziţi,
pădurea pleacă,
dar nu piere.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde locuieşte dorul

Cerasella, acestea nu-s glume:
hai să ieşim afară din lume:
şoldul tău de abanos
nu ştiu altul mai frumos!

amândoi să ne luăm zborul
unde odihneşte dorul,
să ne ducem viaţa prin străini
şi arzând, să răspândim lumini!

rămurică, rămurea
păsărică, păsărea
amândoi alăturea
un luceafăr şi o stea!

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi trimit un înger...

Azi mă gândesc.
Dacă aş fi un pictor,
Aş picta o casă în nori,
Un cer înstelat
Pe care să le împart cu tine.
Dacă aş fi un poet,
Te voi recita în versuri.
Dacă aş fi un muzician,
Tu ai fi muzica versurilor mele.
Dacă aş fi un înger,
Ţe-aş face numai bine
Pentru a vedea zile minunate,
Pline de muzică,
poezie şi dragoste.

poezie de Eugenia Calancea (26 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Înviere, Pădurea şi-a pus maramă din borangic verde cu dantele de galbene ciuboţele şi cercei de rândunele...

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!