Echilibru precar

Între învăţăturile trecutului şi năzuinţele ce ne străbat,
Pendulăm "de ce"-ul pe hotarul dintre vorbă şi faptă;
Cu fiecare clipă, reinventăm meseria de acrobat,
Încercând să ţinem cumpăna vieţii cât mai dreaptă.

Căutând insistent fragilul echilibru de stare,
Regretul ne jefuieşte de tăcerea din cuvânt
Cu braţul ce-şi încheie întrebător a sa mişcare
Când unul din talere se-nclină spre pământ.

Cumpănirea perfectă fiind în sine dureros de revelatoare,
Nu există nicio bucurie în această lume, pe alocuri, derapată
Fără o pondere mai mică sau mai mare de supărare
Pentru a o echilibra, în bună parte, pe o scară predestinată.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din necesitate de echilibru

Aruncat de univers pe pământ,
înger şi demon,
niciodată-n stare pură,
între golul în care se pierdeau privirile
şi privirile care se pierdeau în gol,
între sentiment şi raţiune,
între plictiseală şi dorinţă,
între nesaţiul viziunii lăuntrice
şi neajunsurile realităţii,
între,, a face" şi,, a spune",

conştient că orice extremă este insuportabilă
şi profanează ideea de echilibru,
în această echivalenţă de vid,
între golul inimii şi golul lumii,
încercai schimbul între dăruire şi primire
pentru a nu cădea în extreme.

Cu zările pe umăr
şi vântul de căpăstru,
pe creste înspumate de val,
între trecut şi viitor,
viaţa – vajnic acrobat pe firul întins al naturii –
se agaţă de prezent.

Pe cumpăna sorţii,
pe taleru-i subţire,
un grăunte mai mult
şi s-a hotărât mişcarea.

În sunetul imens al tăcerii,
paşi lăsând urme pe nouri –
adânci firide fără fund.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa

un echilibru striveşte fiecare seară
vărsând balans în visele mângâietoare
cu mult regret m-am pus pe talerul din stânga
discret intrus în inocenta reurcare

de sus
vedeam cum zorii pe munţii de bazalt
pentru întâia oară îşi desfăceau parura
stăteam deasupra apei ca duhul despre care
în ziua cea de-a şaptea ne învăţa scriptura

damnat stelar
hoinar sub verzile portaluri
eu măsuram răcoarea pierdutului eden
balanţa
implacabil
îmi cântărea durerea
şi mult prea des destinul se înclina la semn

ştiuta cumpănire din pagina genezei
în orişicare clipă striveşte un cuvânt
cu braţul ce-şi încheie întrebător mişcarea
când talerul din dreapta coboară pe pământ

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru precar

Pendulăm între ochiul lui Dumnezeu
şi ochiul dracului
într-un echilibru precar
pe distanţa dintre vorbă şi faptă,
adormim prohodiţi de cucuvele,
ne deşteptăm la un geam cu gratii,
socotim pentru câţi paşi ne ajung banii
să ne rămână oricum
şi pentru lemnul din groapă,
şi căutăm să prindem ultimul tren
în căutarea timpului pierdut.

poezie de Vasile Ghinea din Echilibru precar (1998)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Întâiului Decembrie

E-acea zi preasfântă care există
Încununând năzuinţele românilor,
Când cu lacrimi de iubire-n batistă,
Cântă ţara sub povara amintirilor.

Suflarea originarilor încă-i tristă
După un secol de la-reîntregirea lor,
Deşi această zi preasfântă există
Încununând năzuinţele românilor.

Îşi plânge de milă Basarabia colonistă
Sângerând-amarnic de dorul fraţilor,
În timp ce patria-mumă,, coexistă"
Dezbinată-n două sub acelaşi tricolor
În astă zi preasfântă care există.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa tăcerii

Linişte profundă şi sonoră
îmbrăcând, inundând
forme perfecte.
Tăcere protejând forme,
forme adâncind tăcerea,
un echilibru precar
şi vibrant.
Timpul fiind doar insinuat,
sugestie trecătoare
asemeni naturii lui.
Frumuseţe, gen
valori fără sens
dizolvate în dinamismul static
al formelor, revărsate
peste marginea imaginaţiei,
dincolo de sacru.
Perfecţiunea formelor
nu poate fi decât simplă
şi profund cuvântătoare,
până la lacrimi,
dureros revelatoare în sine.
Un loc al pâinii,
dumnezeiască şi îndestulătoare.

poezie de Marius Gîrniţă
Adăugat de Marius Gîrniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnică-i doar schimbarea

Suntem corăbii ispitite pe valurile vieţii furioase,
Răsfăţate cu dragoste de larg şi cu-nsingurare,
Ale căror aripi învergate se prăbuşesc fastidioase
Atunci când destinul dă comanda de-acostare.

Suntem granule de siliciu pe nisipuri mişcătoare,
Ce zâmbesc, în toiul nopţii, când le-atinge luna;
Într-o clipă-şi arată molcomirea lor strălucitoare
Şi-apoi dispar în bezna veşniciei pentru totdeauna.

Suntem doar fragile trestii gânditoare, vibrând
Într-un spaţiu convenţional, sub fiecare boare;
Nicio umbră sau frunză din trupul lor plăpând,
Cu celelalte surate, nu obiectivează asemănare.

Când stelele crugului nu vor mai scăpăra
În ochii cu care-aprindeam cândva universul,
Cu multă greutate, mai putea-vom apăra,
În această existenţă, mândria şi interesul.

Când năzuinţele nu mai au aripi şi cer pentru zbor,
Rămâne-va sufletul din noi să-şi descheie cămaşa
Cu mâna altui adevăr absolut, constelat şi izbăvitor
Pe care îngerii-l vor stimula din interior cu cravaşa.

Fremătăm înspăimântaţi printre bucurii şi dureri,
Căutând motive să ne prejmuim cu dorinţe cărarea;
Pentru nimeni, mâine nu mai poate fi ce-a fost ieri,
Omniprezentă şi veşnică, fiind doar schimbarea.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că atunci când întâlneşti dragostea vieţii tale, timpul se opreşte. Şi este adevărat. Această stare este o risipire a subiectivităţii ce nu poate fi stăpânită de timp, anotimpurile se schimbă din necesitatea de a visa ce n-ai îndrăznit să visezi cu ochi deschişi. Fuga dintr-o infinitate internă este inevitabilă, căutând să fii permanent în încordarea interioară a celuilalt. Te împlineşti dureros, dar mai frumos decât tot ceea ce există în lume, în momentul când ţi-ai oferit propria viaţa pentru a fi trăită de celălalt.

Camelia Opriţa în Cred că dragostea adevărată creează un armistiţiu cu moartea
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există...

Nu există-n lume viaţă, există doar existenţe,
cu târguieli ca la piaţă poţi obţine noi licenţe!

Nu e-n lume bun prieten, există doar profitor,
face sluj şi sare sprinten până te lasă cu dor!

E o mare amăgire să crezi că banul rezistă,
îl cheltui cu bună ştire, altă cale nu există!

Nu există fericire cât să dărui şi-ţi doreşti,
primeşti doar despăgubire atât cât să te-amăgeşti!

Nu există nici iubire, este doar un moft păgân,
trece timpul în neştire, umilit ajungi bătrân!

Nu există nici amanţi, sunt doar nişte-ndrăgostiţi,
ei galanţi, focoşi, culanţi, ele pure şi cuminţi!

Nu există vreo povară care nu provoacă sila,
flămânzim, răbdăm ocară, însă Dumnezeu cu mila!

Fără soare sau lumină nu există nicio umbră,
întunericu-i de vină, pavăza rămâne sumbră!

Nu există neplăcerea, stresul, frica, amorţirea,
e păguboasă tăcerea atunci când te pierzi cu firea!

Când vreodată mă răzbun, încercând, pot să dau greş,
risc să mor trăind nebun, alb ca floarea de cireş!

Nu există misticism, cum tradiţia ne-o spune,
orbecăim cu cinism ca să creăm vreo minune!

Există în lume sfetnic să-ţi arate calea dreaptă:
Dumnezeu Atotputernic, voinţa Lui înţeleaptă!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această incredibilă combinaţie între mintea infinită şi tăcută, pe de o parte, şi mintea individuală, dinamică şi activă, pe de altă parte, reprezintă acel echilibru între tăcere şi mişcare care poate crea tot ceea ce vă doriţi.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am nicio altă credinţă mai puternică decât aceea că facem cu toţii parte dintr-un uriaş întreg, că nu există nicio graniţă reală între lumile noastre interioare, că putem şti totul unul despre celălalt, chiar dacă suntem diferiţi, că marea noastră iluzie este separaţia dintre Eu şi Tu, dintre bătrân şi copil, dintre gândire şi emoţie, dintre sentiment şi raţiune, dintre bărbat şi femeie.

Ilinca Bernea în Semnul Lunii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştii să preţuieşti miracolul vieţii, fiecare experienţă spirituală a trăirii, fiecare clipă de iubire şi recunoştinţă te fac cu adevărat fericit.

aforism de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi arse

e toamnă, se scurge tăcerea în scorburi
şi timpul coboară agale pe pleoape
mă scurg în suspin căutând eterna iubire
visam o lume de taină în cuvânt nenăscut
să aşez în orbitele goale lumina divină
sunt mugur în pământ îngheţat
mi-e nelinişte sângele şi boală e timpul
sunt val răsfirat în alt val pe tărâm ireal
trubadur rătăcit într-o tragică soartă
în poartă plânge durerea şi cântul
dar ce este cântul fără un ideal
ceasornicul bate aproape, tot mai aproape
apoi mă desparte pe mine de noapte, se pierde între şoapte
tăcerea mă înfioară şi nu-i prima oară
sunt inimă de lut cioplită în piatră
cuvintele se scurg, miros de crin
pe unde trec atunci când vin
pleoapele plâng în frângeri de şoapte
păşesc spre izvoare căutând zadarnic o mare
tăcerea a rămas agăţată de buze flămânde
curg lungi ploi peste suflete goale
mi-e somnul prelung între ape
susură visul rămas departe-departe
mă rotesc în spirale căutând zadarnic un cer
mi-e aripa arsă de raza crudă de soare
se scurge ceara în palme, mă arde, mă doare
cad Doamne, rănit, la picioarele Tale

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile vieţii

Pentru fiecare spin vin să-ţi dau un trandafir!
Pentru fiecare rană o să ning din cer, o mană!

Pentru fiecare clipă, de visare, din cuvânt,
Mă înclin pân la pământ şi mă-nalţ pe o aripă.

Pentru fiecare vis, pe-o undă de dor, trimis
Dăruiesc speranţa mea. Tu să-mi dai inima ta!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când părăsim această lume, amintirile şi năzuinţele noastre nu se pierd, ci devin amintirile şi năzuinţele celor care vin să ne ia locul.

Carlos Ruiz Zafon în Jocul îngerului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dualitate

Alături de linia dreaptă
am desenat o linie curbă,
fără să mă gândesc deocamdată
la nicio deosebire de sex.
Mai târziu,
când mi-am complectat
bagajul de cunoştiinţe,
fiind confruntat cu alte forme
şi planuri geometrice,
am înţeles sensul ascuns
al mişcărilor tactice,
dualitatea devorantă
dintre linia dreaptă
şi linia curbă,
dintre cuvântul rostit
şi cel desenat,
în lupta acerbă, continuă
pentru dreptul la coexistenţă.

poezie clasică de Vasile Dobrian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea este vibraţia dragostei în sufletul oamenilor, această dragoste ce poate să se amplifice printr-un exerciţiu susţinut. Pacea este calea înţelegerii, a încrederii, calea unei prietenii sincere între popoare, este condiţia fericirii pe pământ. Viaţa poate să înflorească atunci când există o pace durabilă. Trebuie să luptăm pentru menţinerea păcii pe Planeta albastră, pentru a oferi tinerei generaţii şansa de a-şi trăi viaţa în plenitudinea tinereţii, de a-şi afirma personalitatea, de a-şi dărui întregul lor potenţial fizic şi intelectual pentru progresul umanităţii, pentru bunăstarea societăţii. Pentru orice stare conflictuală trebuie găsite una sau mai multe soluţii pacifiste şi de fiecare dată când există, trebuie folosită calea tratativelor, pentru a le rezolva. Pacea favorizează dezvoltarea armonioasă a tinerei generaţii, cea care poate să găsească o cale eficace a unei comunicări favorabile între oameni. Idealul păcii este viaţa prosperă, căci astfel banii nu mai sunt dirijaţi pentru a produce moarte, distrugere, mizerie, ci pentru a face să înflorească floarea vieţii. Pacea oferă energia creatoare care poate construi o lume, pacea aduce fericirea, acea fericire care vine să îmbogăţească viaţa noastră, această fericire atât de dorită pe pământ. Pacea este şansa unei munci care poate înnobila omul, care determină progresul tehnic şi cultural. Pacea este înţelegerea, armonia dintre oameni, viaţă fericită pe pământ, fără atrocităţile războiului.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfectă este însă prietenia dintre oamenii cu nobleţe spirituală, adică cei ale căror afinităţi izvorăsc din virtute. În acelaşi fel îşi doresc ei binele unul altuia: ca oameni de virtute;şi oameni de virtute ei sunt în însăşi esenţa lor. Iar a dori binele prietenului pentru prietenul însuşi înseamnă a fi prieten în sensul cel mai înalt (pentru că o astfel de prietenie se datorează structurii interioare a celor ce o resimt şi nu unei stări accidentale). Prietenia lor durează atât timp cât dau dovadă de virtute, iar virtutea este durabilă. Şi fiecare dintre ei este bun atât în mod absolut, cât şi în raport cu prietenul său, căci, oamenii cu nobleţe spirituală sunt nobili în sens absolut şi în acelaşi timp utili unii altora. E de la sine înţeles că asemenea prietenii sunt rare, oamenii de acest fel fiind puţini. Această formă de prietenie este deci perfectă atât prin durata sa, cât şi prin celelalte trăsături, şi în toate privinţele fiecare primeşte şi oferă celuilalt acelaşi lucru sau ceva asemănător, aşa cum trebuie să fie între prieteni.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viaţa fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuinţa viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzaţie dureroasă?
Urcă şi coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferinţa acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii lor, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut lumea aşa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărşită – copilăria ca un privilegiu al vieţii, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viaţa cosmică de dinainte şi un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără raţiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aştept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni şi am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbşirea lor între frământări şi obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificaţia timpului şi mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viaţa fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinaţie albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi n-am mai simţit pământul sub picioare: eram melancolie, speranţă, zbor, nevinovăţie, transparenţă, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-şi fantezia într-o inocenţă totală, ce fericit poate fi îngerul în conştiinţa lui: aşa simte şi el zborul dincolo de orice imaginaţie odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aş fi ştiut toate astea dacă n-aş fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un loc în noi unde nu este boală, durere, singurătate, supărare, depresie, frică sau îmbătrânire, ci numai pace, dragoste şi bucurie. În acest loc al nelimitării este posibil să împlinim toate lucrurile. Acesta este eternul sine lăuntric. Adevărată bucurie a vieţii vine când puteţi trăi în acest loc tot timpul.

citat din Sri Vasudeva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare parte dintre noi nu trăim o transformare cataclismică uriaşă. Nu, pentru cea mai mare pane dintre noi schimbarea apare ca un proces evolutiv de schimbări aproape imperceptibile. Pur şi simplu continuăm sa ne înghiontim în direcţia bună, formând unul sau două obiceiuri mai bune ici, colo, până ce, în cele din urmă, realizăm că ne-am învârtit în cerc o mare parte din viaţă.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!