Balanța
un echilibru strivește fiecare seară
vărsând balans în visele mângâietoare
cu mult regret m-am pus pe talerul din stânga
discret intrus în inocenta reurcare
de sus
vedeam cum zorii pe munții de bazalt
pentru întâia oară își desfăceau parura
stăteam deasupra apei ca duhul despre care
în ziua cea de-a șaptea ne învăța scriptura
damnat stelar
hoinar sub verzile portaluri
eu măsuram răcoarea pierdutului eden
balanța
implacabil
îmi cântărea durerea
și mult prea des destinul se înclina la semn
știuta cumpănire din pagina genezei
în orișicare clipă strivește un cuvânt
cu brațul ce-și încheie întrebător mișcarea
când talerul din dreapta coboară pe pământ
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.