Moartea bătrânului marinar

L-am îngropat pe-un deal bătut de vânt,
Dar sufletul i-a evadat de-acolo şi-a fugit pe mare.
Ştiu, pentru c-am auzit, cuvânt cu cuvânt,
Ce mi-a spus duhul lui, mării pereche iubitoare:

Nu-mi puneţi la cap cruce de piatră,
Căci nu-mi fac pat acolo – şi nici vatră.
Nu-mi puneţi pe mormânt statui, nici flori în glastre,
Căci nu-s aici, eu sunt departe-n briza mărilor albastre.

Nu plângeţi şi nu jeliţi pentru mine nici o clipă
Pentru că eu alerg ferice-acum, pe-a valului aripă.

poezie de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie

Nu-mi căutaţi în timpuri rădăcini
Şi nici vre-un rang să-mi aşezaţi povară,
Căci nu-mi cunosc nici rude, nici vecini,
Eu m-am născut aici a doua oară.

Doar el, cuvântul, îmi cunoaşte mersul,
Vorbeşte-i blând şi-ascultă-l cu răbdare;
Povestea mea o ştie numai versul,
E-atât de mic şi totuşi mult prea mare.

Mi-am rătăcit destinul în cuvinte
Şi le-am întors cuvânt după cuvânt;
Îmi răscolesc aducerile-aminte,
Dar n-am să ştiu vreodată cine sunt.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru colegi

Colegii mei iubiţi, vă dau un sfat,
Apoi gândesc că-i cazul să v-ascult...
Nu vă gândiţi că am să cad la pat
Cât fi-voi o "fecioară" de temut.

Nu-mi completaţi poeme pe cearşaf!
Voi, neîndemânatici şi cuminţi...
Cu pana mea eu vă voi face praf,
Căci nu accept nici vorbe, nici arginţi...

Nici cu umorul nu mă înţepaţi,
Căci vă voi descalifica cu scorul!
Vă rog, amici, în seamă să luaţi
Că ştiu să dau cam tare cu piciorul!

Nu-mi trebuie nici euro, nici lei,
Destul că-s o tigroaică ignorantă
Şi ştiţi, nu vreau nici lanţuri, nici cercei,
Nici de maşini de lux nu-s obsedată...

Voi luaţi-mă, vă rog, aşa cum sunt,
Femeie simplă, umbră trecătoare
Şi dac-ar fi să plec de pe pământ,
Aş vrea să-mi staţi cu toţii la picioare.

Şi metamorfozându-mă-n cuvânt,
O literă să fiu, la fiecare,
Să scormonesc în orişicare gând,
Mi-aş mai dori... Dar gândul meu vă doare...

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pare rău

Nu-mi pare rău pentru surâsul mut, ascuns într-o fărâmă de regret
Nici pentru raza ce sărută iar apusul şi-mi prinde amintirea ta în piept
Nu-mi pare rău pentru seninul proaspăt, cusut pe goliciunea caldă
Nici pentru visul aninat de-o geană ce şi-a oprit vâltoarea să mă vadă.
Nu-mi pare rău pentru trecutul veşted, răpus de freamăt, dor şi exaltare
Nici pentru răsărit de gând tăcut, la margine de ţarm şi gust de mare
Nu-mi pare rău pentru cuvinte îmi stă şi-acum pe buze umbra lor
Nici rugăciunea ta nu le dezminte. M-au stins uşor...
Nu-mi pare rău pentru dezamăgiri, fiori şi îndoieli împachetate
Nici pentru înţelesul din priviri. Le fac uitate.
Nu-mi pare rau pentru iubire, ne-a înălţat până la porti de Rai.
Ne-a sărutat adâncurile oarbe şi cerul la o margine de Mai.
Nu-mi pare rău pentru ispite ori pentru setea neoprită de extaz
Nici pentru lungi îmbrăţişări pierdute-n taine. Mi-au fost doar bucurie şi răgaz.
Azi plec să-mi caut libertatea, să-mi vindec sufletul de noi.
Când n-am să-ţi pot înapoia iubirea vei regreta tu pentru amândoi..

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

Să nu mă plângeţi de m-oi duce,
Nici flori nu-mi puneţi pe mormânt!
Lăsaţi înscrisul de pe cruce,
Să spună ultimul cuvânt,

De tihnă-n lumea de pe urmă,
Din dosul tainicei pieiri,
În care veţi veni, în turmă,
Urmând porunca cruntei firi,

Căci suntem toţi sărmane umbre,

Pe pânza vremii fără şir,
Jucând comedioare sumbre,
Şi rătăcind în crunt delir,

Visându-ne titani dihai,
Ce însăşi lumea o dărâmă,
Dar moartea ne arată, vai,
Că suntem jalnică fărâmă,

Meniţi din clipa zămislirii,
Să ne topim sub glia grea!
Ce-i pasă de-un "nimic" zidirii?
Ce-i pasă cerului de-o stea?

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil nove

Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,
De ce să te mai oboseşti zadarnic,
În orele nopţii de toamnă târzii,
Adormi în pace. Să nu-mi scrii.

Totu-i vechi. Doar din supreme reverii
Adună-ţi amintiri cu gândul harnic,
Căci ştiu precis, n-o să revii
Rugându-te; nici să nu-mi scrii.

Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii
Un gând mă-nconjură amarnic
De te-aş chema ştiu: n-o să vii.
De aceea e mai bine să nu-mi scrii.

Nu studia nimic. Catrene parodii
Nici versul epigramelor zburdalnic
Totul ce reiese din atâtea poezii
Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-mi puneţi la mormânt cruce. In cel mai rău caz, o şurubelnită tip cruce, ca să-mi pot deschide sicriul.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi puneţi o piatră pe mormânt, voi ieşi în curând.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Editorul

Astăzi pentru o clipă m-am îndoit de mine,
De valoarea mea artistică
Dar am înţeles că vina nu-mi aparţine
Este vina unui editor ce se-mbracă în straie de clerici
Şi poate spune ce vrea oricui
Căci mai nou e promovat la televiziune
Deci cu stupoare am căutat isbn-ul cărţii mele de debut
S-o pot reedita
Dar surpriza a fost şi mai mare că nu exista nici autorul, nici titlu, nici editura... la Biblioteca Naţionala Română
Într-un cuvânt am murit înainte să exist...
Aşa că voi reedita, scuze voi edita o nouă carte
Pentru a renaşte din propria cenuşă
Şi a mă mândri cu opera mea de debut, stângace dar sinceră
Morala e: Astfel fac unii averi pe spatele proştilor ca noi...
Că nu sunt singura
Mă rog, cine se simte să mă contacteze în privat cu explicaţii Ca sa nu le cer eu prin plângeri.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mult nu mai ştiu ce se petrece în lume, nici în Rusia, nici aici. Uite, am străbătut Dresda şi nu-mi amintesc cum arată Dresda. Ştii şi dumneata ce mă absoarbe. Întrucât n-am nici o speranţă şi în ochii dumitale sunt un zero, ţi-o spun deschis: pretutindeni nu te văd decât pe dumneata, de rest nu-mi pasă. De ce şi cum te iubesc, nu ştiu.

Dostoievski în Jucătorul (1867)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune-acum, nu-i nevoie de cuvinte

Nu-mi spune-acum, nu-i nevoie de cuvinte,
Ce melodii, ce descântece vrăjitoarea-îngână
În ultima otavă verde, moale de septembre
Sau sub petice de flori albite, cu faţa spână,
Pentru că eu şi ea ne cunoaştem bine,
Îi ştiu cărările, farmecele pe care e stăpână.

Pe-aşternuturi roşcate, lângă ape indolente,
Pinul lasă, indiferent, să-i cadă conul;
Din tufişuri zgribulite cucul strigă-n zadar pe nimeni,
Căci acolo nu-i nimeni căruia să-i strice somnul.
Şi-ultimele flori de clocoţel ademenesc în toamnă
Inimi care flirtează resemnate cu-abandonul.

............................................................

Naturii ignorante, lipsite de inimă şi sentiment,
Nu-i va păsa, nici nu va şti
Paşii cărui străin îi vor descoperi păşunea
Călcând pe iarba ei doar pentru a o părăsi,
Nici nu va-întreba în roua dimineţii
Dacă-s ai mei sau nu – nici nu-şi va aminti.

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

(am văzut oameni, cărora si amintirea li s-a şters de sub soare şi totuşi eu am avut puterea să scriu)

Am rămas datoare cu o vorbă spusă
Dacă mor deseară, să nu-mi puneţi cruce
Să m-aşeze bine, lângă a mea măicuţă,
Flori de busuioc şi cetini de brad
Să-mi puneţi pe frunte, să mă-mbălsămaţi
Să miros pădure şi să mă lăsaţi
Păsărele multe să m-aline-n van.

Nu vreau să mă plângeţi, că v-am fost povară,
Doar din când în când aşa
către seară,
S-aprindeţi lumina să faceţi căldură
C-am trăit în frig şi în bezna goală.
Dacă-mi ve-ţi deschide, cărţile, nu-mi pasă,
Nu v-au fost pe plac, m-aţi luat în şagă,
De vor fi şi alţii ce le vor citii,
Vor vedea iubirea ce m-a chinuit.

Unii vor bârfi multe despre mine
De mă vor iubi atunci e de bine,
Sau mă vor uita printre alte nume,
Ca o floare stearsă dintr-o altă lume
Lasă-mă durere, vreau să-ţi povestesc
Până-mi vine timpul, vreau să mai petrec!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles

Azi, iar am înţeles că pentru tine
Sunt doar o umbră caldă pe pământ
Ce face, uneori, să-ţi fie bine,
Căci inima-ţi nu mi-e aşezământ.

Mă luneci, iar, în ere glaciare,
Mă-ndemni să caut sensuri în cuvânt ;
Din viaţă-mi clipe-atât de trecătoare
Le scuturi în de-a valma în mormânt,

Dar toate se îngroapă-mperecheate
Cu cele ce ţi-au fost şi încă sânt
Clipite ce îţi ard nejudecate
De tot ce ai promis - doar vorbe-n vânt.

Nu fie nici o piatră funerară
Şi nici fiori de jale în vreun cânt,
Căci, făr-a vieţui i-a fost să moară
Iubirii celei goale în veşmânt!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erată criptă

De voi muri...
Să mă lăsaţi corbilor
Să mă ducă deasupra norilor,
Sângele să-mi fie sevă florilor.

Nu vreau mormânt
Să aruncaţi flori pe mine...
Mai bine le dăruiţi pentru iubire
Şi pe mine mă găsiţi în cuvânt...

Îngropat într-un sicriu de carte
Într-un vers bântuit
De lupta mea cu neagra moarte
Ce-o aşteptăm inert

În lumea de sticlă...
Prin care trecem în pripă,
Şi de timp făceam risipă
Fierbându-ne în smoală...

Şi să nu plângeţi, să zâmbiţi
De mă urâţi sau mă iubiţi...
De acolo de unde sunt
Am să întorc în anotimp de cuvânt...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi aflu pace...

Nu-mi aflu pace, n-am cu ce lupta;
Mă tem şi sper şi ard şi sunt de gheaţă;
Mai sus de cer vreau, zac în ţărna grea;
Nimic nu am şi-o lume strâng în braţă.

De Amor sunt întemniţat aşa;
Juvăţul nu-mi slăbeşte nici mă-nhaţă;
Nici nu-s ucis, nici lanţul nu mi-l ia;
Nici mort nu vrea să fiu şi nici în viaţă.

Văd fără ochi şi fără limbă glăsui;
Mi-e sete de sfârşit şi caut milă;
Urât îmi sunt şi spre iubire năzui.

M-alin cu dorul meu şi râd în plânsu-mi.
De moarte şi de viaţă mi-este silă.
Prin tine, Doamnă, astfel sunt eu însumi.

poezie de Francesco Petrarca din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fără răspuns

Fiinţă blândă, şi-atât de frumoasă,
Ce suflete noi naşte pe pământ,
Fără de Ea, nu vreau nici pat, nici masă,
Căci viaţa-i chin, iar doru-i vânt.
Cu vorba Ei ce-a dulce ca un soare,
Ea inima-mi încălzeşte-n piept.
De-i tristă, totul crunt mă doare,
Iar sufletul îmi e deşert.

În viaţă îmi eşti o alinare,
Un dor, o muză, un respect.
Cu Tine-aş vrea să zbor spre soare,
Să cânt, să plâng şi-apoi să plec.
Căci nu-mi răspunzi la sentimente,
Iar dragostea mea, e doar un vis.
Nu-mi fă nicicând, o, dragă, complimente,
Că nu mă vreai, de mult ai zis.

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reforma la români

Cum e viaţa, dragul meu?
Pe-un amic l-am întrebat.
Mi-a spus: - Ca-n mausoleu:
Nici tu viu, nici îngropat.

epigramă de Vasile Plăcintă din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează,
Că-i mai sunt dragă să nu-mi spui...
O, nu! Ce nemilos el viaţa mi-o scurtează,
Deşi cuţitul tremură în mâna lui.

Ba roabă-i sunt, ba mă îneacă plânsul,
Mă supăr sau îmi fac inimă rea, -
De mai trăiesc... sunt vie pentru dânsul,
Dar viaţa asta! Ce amară-i ea!

Ce scrupulos, zgârcit îmi vămuie văzduhul
Nici cu un duşman nu-i aşa de crud...
Ah, mai zvâcneşte încă slab în mine duhul,
Dar viaţa n-o mai simt, n-o mai aud.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev, traducere de Igor Creţu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea, nu te iubesc pentru mine, nici pentru tine, nici pentru amândoi împreună, nu te iubesc fiindcă sângele m-ar îndemna să te iubesc, te iubesc fiindcă nu eşti a mea, fiindcă te afli de partea cealaltă, acolo unde mă inviţi să sar şi eu nu pot face saltul, fiindcă în străfundurile posesiunii nu eşti în mine, nu te cuprind, nu trec dincolo de trupul tău, de râsul tău, există ceasuri când mă munceşte gândul că tu mă iubeşti, mă chinuieşte iubirea ta care nu-mi serveşte drept pod, căci un pod nu se susţine dintr-o singură parte.

citat clasic din romanul Şotron de Julio Cortazar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă

Nu-mi pasă că nu ştiu unde eşti,
Căci de voi vrea, prin noaptea de mătase,
Te-oi căuta prin versuri şi poveşti,
Şi te-oi găsi prin amintiri frumoase.

Nu-mi pasă că tu eşti departe,
Căci eu ca-ntr-un căuş de palmă,
În inimă te port mereu, deoparte,
Deşi ispitele necontenit dau valmă.

Nu-mi pasă că nu sunt lângă tine,
Căci eu te văd când închid ochii strâns,
Şi nimeni n-o să afle despre mine,
De câte ori de dorul tău am plâns.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să-mi fie....

de ce îmi este dor de tine
când poate să nu-mi fie dor
de ce nu-mi este dor de mine
când vreau să plec de aci, să mor,
de ce nu-mi este dor de o altă
fiinţă pe care nici că am iubit
să fie chiar o cealaltă
cu care în vis eu am trăit,
lăsaţi-mă mai bine în pace
căci vreau să mor, să plec de aici
să nu mai dau de vreo rapace
cu ochii mici, de licurici,
să-mi faceţi sus, un cuib de paie
aproape de cerul cu nori
să vină doar cele bălaie
să ne iubim din noapte-n zori,
şi eu să vă privesc de sus
să n-am cuvinte pentru voi
decât să vă mai fiu supus
mai bine dorm între strigoi.

poezie de Stejărel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!