Nihil nove

Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,
De ce să te mai oboseşti zadarnic,
În orele nopţii de toamnă târzii,
Adormi în pace. Să nu-mi scrii.

Totu-i vechi. Doar din supreme reverii
Adună-ţi amintiri cu gândul harnic,
Căci ştiu precis, n-o să revii
Rugându-te; nici să nu-mi scrii.

Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii
Un gând mă-nconjură amarnic
De te-aş chema ştiu: n-o să vii.
De aceea e mai bine să nu-mi scrii.

Nu studia nimic. Catrene parodii
Nici versul epigramelor zburdalnic
Totul ce reiese din atâtea poezii
Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu-mi scrii?

Aş vrea să ştiu, de ce nu-mi scrii?
Am greşit eu, cu ceva, oare?
Am văzut în comportarea ta,
Un mare semn de întrebare.

Atât de mult am şteptat,
Să-mi spui, că ţi-este foarte bine.
Oare, de gripă ai scăpat?
Că nu mai ştiu nimic de tine...

Aş vrea acum, tu să îmi spui
Cuvinte dulci, de alinare.
Să-ţi văd ochii, ca doi tăciuni,
Să-mi spui o vorbă mare.

Cândva, ce fericit erai!
Mă-nbrăţişai, mă mângâiai,
Azi, ai apucat pe-alt drum!
Ce tristă sunt acum...

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (3 ianuarie 1997)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicie

Să nu mă cauţi azi, nici mâine.
Să nu mă chemi, să nu îmi scrii.
Să nu-mi păstrezi nici vin, nici pâine,
Să nu m-aştepţi în nopţi târzii!

Să nu mă cerţi dacă, vreodată,
Ai să mă vezi prin lumea mare!
Rămâi tu, omul meu din Lună,
Iar eu, lumina ta din Soare!

Şi între noi, tot Universul
Misterios şi infinit,
S-asculte cântecul şi versul
Iubirii care ne-a unit!

Să nu mă cauţi azi, nici mâine,
Să nu mă strigi de-ţi va fi dor
Şi-n fiecare rugăciune
Să nu mă laşi, nicicând, să mor!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să scrii frumos despre iubire

Să scrii frumos despre iubire,
În versul toamnei dor să pui,
Posibilul argint din fire
Să îţi imaginezi că nu-i.

Trec deznădejdile nomade
Şi Cupidon e expirat,
Cuvintele din cânt sunt fade
Nici n-au rămas, nici n-au plecat.

Volumul dorului redus
Pe undeva, la jumătate
E-aproximat şi doar dedus
Din poezii cu margini plate.

Deşi sunt lucruri alandala
Şi toate s-au întors pe dos,
Să întreţii cumva spoiala,
Despre iubiri să scrii frumos.

Să pui imaginile-n carte,
Ce dacă e o născocire?
Ce dacă visele sunt sparte?
Să scrii frumos despre iubire!

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui începător

Îmi placi din ce în ce mai mult,
de azi n-o să-mi mai fii povară,
capeţi în vorbe un tumult
ce sper c-ar fi ultima oară!

Cuvintele m-au pus pe jar,
şi mă prăstăvălesc de viu,
îmi faci din viaţă un calvar,
nici nu-l mai vreau, nici nu-l mai ştiu.

Tu ai talent, dar n-ai habar,
ce duci în spate... nici nu ştii!
Îţi risipeşti al vieţii dar
în loc să scrii doar poezii.

Că eşti blagoslovit cu har,
deşi scrii pure fantezii,
uşor treci patimii hotar,
închipuind fantome mii.

Felicitări şi la mai... mare!
s-o ţii aşa, dar ţine-o... tare!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci?

Asta-i farmecul din toate,
Să nu ştii despre ce scrii,
Obosit la miez de noapte,
Minunate poezii.

Scrii făr să găseşti motive,
Scrii la orice sentiment,
Şi din visele-ţi fictive
Scoti un vers inteligent.

Dacă scrii spre perfecţiune,
Ingnorînd ceea ce simţi,
Poţi minţi o naţiune,
Dar pe tine nu te minţi.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ce te-ai bazat?

Esti mic băiete, mult prea mic,
Eşti alt pitic, în alt ibric,
Eşti piuliţa de la cric,
Tu nu scrii domnule nimic,
Eşti aburul din alambic
Şi nici măcar nu ai buric!

Aşa mi-ai spus atunci în toamnă,
Pe ce te-ai bazat scumpă doamnă?
Ce-ai vrut să-mi spui şi ce înseamnă,
Ce te frământă şi îndeamnă?

Să-mi spui doar pe ce te bazezi,
Eu am nevoie de dovezi,
Să nu-mi pui pe pereţi cai verzi,
Şi-n divagaţii să te pierzi!

Concret, mă nene, asta-i treaba!
La scris tu te-ai cam luat cu graba
Şi orice-ai scrie, scrii degeaba,
Ai fi mai vrednic la strâns iarba!

Nu zău, tu pe ce te-ai bazat?
Că n-avem freză de frezat?
Şi nici aspect civilizat,
Cu intelect organizat?
Când criticii m-au aşezat,
Pe-un eşafod improvizat!

Eu un pitic, aşa stilat?
Sunt un titan încovoiat!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubită Milena, atât de nestăpânit, atât de azvârlit încolo şi încoace pe o mare, care doar din răutate nu mă înghite! În ultima vreme te-am rugat să nu-mi mai scrii zilnic, eram sincer, mi-era frică de scrisori; când odată nu sosea nici una, eram mai liniştit; când vedeam una pe masă, trebuia să-mi adun toate puterile şi nu-mi mai ajungeau nici de departe – şi astăzi aş fi fost nefericit dacă n-ar fi sosit ilustratele astea. Mulţumesc.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scrii şi nu gândeşti bine decât ceea ce n-ai nici un interes personal să gândeşti sau să scrii.

citat din Andre Gide
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scrii şi nu gândeşti bine decât ceea ce n-ai niciun interes personal să gândeşti sau să scrii. Nu-mi scriu Memoriile ca să mă apăr. N-am de ce mă apăra, pentru că nu sunt acuzat. Le scriu înainte de a fi acuzat. Le scriu pentru a fi acuzat.

citat din Andre Gide
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bine să nu ştii nici să citeşti, nici să scrii, decât să nu poţi face nimic altceva.

citat din William Hazlitt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi aflu pace...

Nu-mi aflu pace, n-am cu ce lupta;
Mă tem şi sper şi ard şi sunt de gheaţă;
Mai sus de cer vreau, zac în ţărna grea;
Nimic nu am şi-o lume strâng în braţă.

De Amor sunt întemniţat aşa;
Juvăţul nu-mi slăbeşte nici mă-nhaţă;
Nici nu-s ucis, nici lanţul nu mi-l ia;
Nici mort nu vrea să fiu şi nici în viaţă.

Văd fără ochi şi fără limbă glăsui;
Mi-e sete de sfârşit şi caut milă;
Urât îmi sunt şi spre iubire năzui.

M-alin cu dorul meu şi râd în plânsu-mi.
De moarte şi de viaţă mi-este silă.
Prin tine, Doamnă, astfel sunt eu însumi.

poezie de Francesco Petrarca din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găseşte-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi...

Vorbeşte-mi mai mult de eternitate
Pe patul de spital cu ziduri reci, crăpate.
Nu-mi înşira cuvinte nici rugăciuni pioase
Când moartea-mi muşcă pământul de pe oase.

Nu-mi scrijeli în piatră icoane luminoase,
Nici jurăminte seci nici îngeri de mătase.
Curând se face noapte în schitul de zăpadă,
Iar zeii mei de fildeş în veacuri or să cadă.

Nu voi să ştiu nimic de rana ce mă doare
Pe patul de spital cu ziduri reci şi goale,
De calendarul ce mâine nu mi-e de folos,
De versul cel amarnic la vremea care a fost.

Găseşte-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi,
Nu vreau nici liturghii nici ode după datini.
Cu ultimul amurg semnează-mi cerul nopţii,
Închină-mă cu tine, duios refren al morţii.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Poezii Demodate, 2014
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem la rece

.. să scrii poezie cam cum
ai umple ai umple cârnaţi
–
cu bruma de carne ce ţi-a fost dată
spre paşnică etalare (?!)
–
proteinele de consum din strigare
fac versul mai si(n)gur
–
ochii fac gura mai mare
(înghit şi oscioarele călătoare)
–
să scrii poezie... să scrii...
să gustaţi...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am vorbit nimic despre dragoste; n-am întrebat-o nici pe ea şi nici mie însumi nu-mi puneam întrebarea dacă mă iubeşte. Mi-era de ajuns că o iubeam eu. Şi mă temeam să nu-mi sfarme ceva fericirea.

Lev Tolstoi în După bal
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi scrii cu dor

să-mi scrii
câte-un sonet
-arar-
când ţipă aripa în zbor
să-mi scrii cu dor
pe la chindie
când uită să mai zboare
vertical
argint de ciocârlie
să-mi scrii:,, iubire''
petalele de lotuşi galbeni
îmi invadează cerul
să-mi mângâi soarele
şi să-l trimiţi la mine
respir nemărginire.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CERSETOR

Mă uit la tine,
Lung şi şters,
Tu ştii ce e cu mine,
După nesigurul
Meu mers,
Cerşesc în stradă,
Că n-am casă
Cu ogradă,
Nici nu-mi pasă.
Am costumul
De nuntaş,
A unui domn
De la oraş.
Altceva?
Nu am nimic,
Nici nu dreg,
Dar nici nu stric.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu însă, de vreme ce nici nu ştiu, nici nu-mi închipui. Se pare, deci, că sunt mai înţelept, şi anume tocmai prin acest lucru mărunt, prin faptul că dacă nu ştiu ceva, măcar nu-mi închipui că ştiu.

Platon în Apărarea lui Socrate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Santa Fe

... inima caută-n piept
singură nu ştie ce
scrii pe facebook să te- aştept
de prin SUA, Santa Fe
când ai plecat nu mai ştiu
când vei veni tot nu ştiu
poate degeaba îţi scriu
poate nu crezi că sunt viu
frunzele cad la pământ
cerul e şes plumburiu
scrii să te cred pe cuvânt
scrii că mă crezi că-ncă-s viu
inima caută-n piept
singură nu ştie ce
scrii pe Facebook să te-aştept
viu undeva-n Santa Fe...

poezie de Iurie Osoianu (13 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mult nu mai ştiu ce se petrece în lume, nici în Rusia, nici aici. Uite, am străbătut Dresda şi nu-mi amintesc cum arată Dresda. Ştii şi dumneata ce mă absoarbe. Întrucât n-am nici o speranţă şi în ochii dumitale sunt un zero, ţi-o spun deschis: pretutindeni nu te văd decât pe dumneata, de rest nu-mi pasă. De ce şi cum te iubesc, nu ştiu.

Dostoievski în Jucătorul (1867)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie

Nu-mi căutaţi în timpuri rădăcini
Şi nici vre-un rang să-mi aşezaţi povară,
Căci nu-mi cunosc nici rude, nici vecini,
Eu m-am născut aici a doua oară.

Doar el, cuvântul, îmi cunoaşte mersul,
Vorbeşte-i blând şi-ascultă-l cu răbdare;
Povestea mea o ştie numai versul,
E-atât de mic şi totuşi mult prea mare.

Mi-am rătăcit destinul în cuvinte
Şi le-am întors cuvânt după cuvânt;
Îmi răscolesc aducerile-aminte,
Dar n-am să ştiu vreodată cine sunt.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!