Fratelui de peste Prut

Aş vrea să-mi fie sărbătoare,
O zi la care ne-am gândit,
Iubite frate-al meu rănit,
De dincolo de râul mare!

E Prutul rana ce ne doare
De-un veac şi încă ne mai dor
Străbunii ce-au murit cu dor
Să vadă România Mare!

În piept ne bate, încă, tare
Aceeaşi inimă de daci,
Şi cum să tac şi cum să taci,
Când strigă-n noi Ştefan Cel Mare?

O limbă-avem, în care scris-a
Luceafărul, pe cerul sorţii,
Că-n veci vom fi deasupra morţii,
Uniţi, din Nistru pân' la Tisa

Şi pân' la Dunăre şi Mare,
Că însuşi Dumnezeu doreşte
Să fim poporul ce-nfloreşte
Grădina Maicii Lui sub soare.

E timpul, frate-al meu rănit,
Să intri-n casa părintească;
Te-aştept cu dragoste frăţească
Şi-uniţi vom fi de neclintit!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul centenarului

Va fi iar o sărbătoare,
Cu parăzi, cuvinte mari
Spuse-n vânt de demnitari,
C-a trecut un veac în care,

Făceau România Mare
Doar eroii legendari.
Va fi iar o sărbătoare,
Cu parăzi, cuvinte mari.

Ţara-i ruptă, dar nu-i doare
Pe ai noştri demnitari;
Va mai trece-un veac, se pare
Când din nou, cu-alţi panglicari

Va fi iar o sărbătoare...

rondel de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Decembrie 1918

În anul nouă sute optsprezece
A fost mare sărbătoare
Ce-au visat-o toţi străbunii
Şi pe care o re-vor românii:
Să fie iar ROMÂNIA MARE!

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiască Unirea!

~ TRĂIASCĂ UNIREA! ~

De câteva decenii, omagiem unirea,
Această zi e mare, ca ziua unui sfânt
Să nu lăsăm duşmanii să tulbure trăirea
Românilor din gând!
.
Nu se destramă ţara, când este unitate,
Nu suferă poporul, când este înfrăţit,
Este precum o stâncă, când valul în ea bate
De neclintit!
.
Cu sufletul deschis şi dorul greu, povară,
Cu inima aprinsă, precum un mare foc,
Să ne unim cu toţii, români plecaţi afară
În fiecare loc!
.
Poporul e stăpân, când nu e rob tăcerii,
Să ne-amintim de Horia, de Cloşca şi Crişan,
Când s-au jertfit pe dânşii, în lacrima durerii,
Durerii de ţăran!
.
Cu tricoloruʼ-n mâini, nu ne vom da uitării,
Cu dragoste frăţească, cum poţi să fii străin?
Prinzându-ne de mâini, să stăm de strajă ţării,
Uniţi să fim!
.
Priviţi, măi, fraţi români, spre negrele morminte
Cum crucile se-nalţă, mai tare decât noi,
Acolo e onoarea, zidită-n oseminte....
A bravilor eroi!
.
Albastrul este cerul şi galbenul e glia
Iar roşul e tributul, ce l-am plătit mereu,
Trăiască unitatea! Trăiască România!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

poezie de Vasile Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca şi tine, vreau să zbor dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde şi-oraşe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.

poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândria de a fi român

Încă din copilărie
îmi doream, când voi fi mare,
să port şi eu cu mândrie
tricolor la cingătoare.

Să fiu mândru că-s român
în ţara plină de soare.
Aici m-am născut român,
cu Carpaţi, Dunăre, mare.

Pe munţi vreau să fiu stăpân.
Pe câmpie, pe izvoare.
Să unesc tot ce-i român.
Să fac România Mare.

Din bătrâni am învăţat
să-mi iubesc neamul şi glia.
Libertate, ei mi-au dat,
să trăiesc în România.

Pentru mine, România
e unicul aşezământ.
Aici, onoarea, mândria
împodobesc acest pământ.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare [Beyond the sea]

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Şi pe-aceeaşi cale vor fugi în zare
Gânduri şi dorinţe, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veşnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aş zbura ca tine dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, feţe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.

poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

România dodoloaţă

La 1877,
România a ieşit din noapte.
A învins oastea păgână
Şi-a rămas pe veci stăpână,
Pe-ntreaga glie română.

Grija singură îşi poartă.
Numai depinde de Poartă.
A împlinit un ideal
La Alba Iulia-n Ardeal.

Munteanul şi moldoveanul
Şi-au dat mâna cu Ardealul.
Azi, în şcoli, copiii-nvaţă
România dodoloaţă.

România noastră Mare,
De la Dunăre la mare.
Cu Dobrogea, Bucovina,
Din Tisa la Ucraina.

Pe toată glia străbună
E viţa noastră, română.
În veci de veci să dăinuiască,
Să nu se mai risipească!

poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisuse, frate-al meu în răstignire

(Biblia spune că azi, la Ierusalim, Iisus i-a biciuit pe cei care făcuseră din Casa Tatălui Său peşteră de tâlhari!)

Iisuse, frate-al meu în răstignire,
Ce-ai biciuit tâlharii-n templul sfânt,
Mai vino, să aduci o mântuire
Bisericii pierdute pe pământ,

În care ochiul dracului adună
Averea pentru iudele ce-ţi vând
Şi chipul şi-a Ta Cruce împreună
Cu închinări ce-ţi pun la Cruce când,

Îmi este drumul vieţii la răscruce
Şi, disperat, nu ştiu unde mă duc
Şi-nsingurat în drumul meu, la Cruce
M-agăţ de-un braţ al ei, tot singur cuc,

În tine mi-e speranţa când şi clerici
Sunt diavoli care poartă patrafir,
Mai vino, Doamne, astăzi, prin biserici
Şi toarnă întreg Ceru-ntr-un potir,

Să beau şi eu şi popi, fără de plată
Şi diavolii să crape rând pe rând,
Că dragostea de Tine,-adevărată,
Nu poţi s-o cumperi sau s-o vinzi nicicând!

poezie de Pavel Lică din Trepte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România există, fiindcă eu o iubesc

România există şi e locul
unde eu am primit dreptul la viaţă!
E locul unde eu pot să mă încred în tine
să mă fac iubită de tine şi să te iubesc!
Rămânia eşti tu, iubitule,
când mă chemi, fiindcă ai nevoie de mine,
când mă aperi şi mă strângi la piept!
România eşti tu, prieten drag
şi tu, semen al meu,
care nu-mi dai voie să greşesc,
fiindcă îţi pasă de mine dar totuşi,
mă accepţi aşa cum sunt, fiindcă mă iubeşti!
România eşti tu, necunoscutule
pe care nu te-am văzut încă dar,
eşti în inma mea şi, ştiu sigur,
că şi eu contez pentru tine!
România eşti tu, pruncuţule frumos,
de-aici, de la sânul meu cald,
ocrotitor şi bun,
căci surâsul şi gânguritul tău
îmi definesc existenţa,
nădejdea continuităţii
şi voinţa divină!
România sunt eu, când mă îmbrac în ea
ca-n strai de sărbătoare şi o port
dincolo de mare şi dincolo de hotar:
în inimă, în gând şi pe buze!

Fiindcă o iubesc, România există!

poezie de Iulia Mirancea (3 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ciuda credinţelor populare, căsătoria nu este o legătură care constrânge, ci una care lasă liber. Un partener îi doreşte celuilalt cea mai mare fericire, exact în acelaşi mod în care doreşte cea mai mare fericire pentru sine însuşi. Îl iubeşte pe celălalt partener, aşa cum se iubeşte pe sine însuşi, cu o dragoste egală.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Şi iarăşi e târziu şi te aştept
Sub mărul înflorit - a câta oară...?
Îmi ticăie iubirea-ncet în piept,
Că toată-a mea fiinţă te adoară.

Atâtea stele au mai răsărit
Să-mi lumineze noaptea înc-o dată...
Luceafărul o clipă a zâmbit,
Zărindu-mi fruntea în visări scăldată.

Îşi ninge mărul floarea liniştit
Pe creştetul ce-mi odihneai în poală...
Eu te aştept ca Sfinxu-ncremenit,
Să-mpodobim iubirea-n strai de gală.

Te-aştept să-mi dai iar fructul otrăvit,
Ca Eva, lui Adam, în Rai, odată,
Cu dragoste fierbinte îndulcit
De dorul ce mi-a ars fiinţa toată.

Te-aştept oftând uşor şi e târziu
Sub mărul înflorit a sărbătoare,
Ca Sfinxul împietrit, dar încă viu,
Să-mi dăruieşti iubire ce nu doare.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (21 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisuse, frate-al meu în răstignire

Iisuse, frate-al meu în răstignire,
Ce-ai biciuit tâlharii-n templul sfânt,
Mai vino, să aduci o mântuire
Bisericii pierdute pe pământ,

În care ochiul dracului adună
Averea pentru iudele ce-ţi vând
Şi chipul şi-a Ta Cruce împreună
Cu închinări ce-ţi pun la Cruce când,

Îmi este drumul vieţii la răscruce
Şi, disperat, nu ştiu unde mă duc
Şi-nsingurat în drumul meu, la Cruce
M-agăţ de-un braţ al ei, tot singur cuc,

În tine mi-e speranţa când şi clerici
Sunt diavoli care poartă patrafir,
Mai vino, Doamne, astăzi, prin biserici
Şi toarnă întreg Ceru-ntr-un potir,

Să beau şi eu şi popi, fără de plată
Şi diavolii să crape rând pe rând,
Că dragostea de Tine,-adevărată,
Nu poţi s-o cumperi sau s-o vinzi nicicând!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Eminescu

Două frunze de arţar,
Ca pe-o lespede de-altar,
S-au culcat pe al tău mormânt,
Omul nostru cel mai sfânt.

Pe Coşbuc şi Caragiale,
Doi vecini de-ai dumitale,
Dumnezeu îi ocroteşte,
C-au simţit doar româneşte.

Nichita în două clipe,
S-a'mbrăcat în necuvinte
Şi'mpreună ei păzesc
Cuvântul cel românesc.

Iară tu, Mărite Doamne,
Scrie-ţi versul ce ne doare,
Despre ţara ce nu moare,
Despre România Mare.

Ce se'ntinde pară-mi-sa
De la Nistru pân' la Tisa
Şi din nord până la mare,
Românie, ţară floare.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan cel Mare şi Sfânt - 500

Destinul crud lovi sinistru:
Cetăţile, al ţării scut,
Ce le-ai durat cândva la Nistru
Azi le cinstim, dar de la Prut!

epigramă de Cornelius Enescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce doresc românului

În România,
Grădina Maicii Domnului,
îi doresc românului
viaţă fericită, plină
de belşug şi de lumină!
Românului îi mai doresc
pace-n plaiul românesc.
Visele să nu se stingă,
florile să nu mai plângă.
Soarele mereu răsară
în frumoasa noastră ţară.
Să fluture drapelu-n zare
peste România Mare.
În veci de veci să dăinuiască
România strămoşească!

poezie de Dumitru Delcă (2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La greci

am plecat la mare toţi,
tata, mama, fraţi, nepoţi
şi-am mai luat într-o maşină
o cumnată şi-o vecină
încă zece verişori
Si-am plecat la mare-n zori

zdup în mare la grămadă
unul caută sub apă
pe cel mic luat de-un val,
ce s-avântă către mal
în şezlonguri aşezaţi.
toată ceata la poveşti
ai uitat şi unde eşti
a da... la greci!

seara la o masă mare,
pe-o terasa oarecare
unul vrea cafea cu lapte,
altul vrea platouri late
toate fructele de mare
şi salate orientale
şi când ziua se încheie
ne-nşirăm pe o alee
care ajunge întâi la kart.
cerul e debusolat!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străbunii n-au dormit...!

Românu-i deşteptat din zori,
Şi zorii-i sunt prieteni daci...
Îndemnul deşteptării îmi dă fiori,
De parcă am fii de veacuri prostănaci!

Mai bine iar să dăm mână cu mână,
Cum am făcut de-atâtea multe ori...
Iar naţia de daci, acum română
Să ne-o cinstim pe veci în trei culori!

Roşu-i jertfa seculară sub pământ,
Spicul galben, este dincolo de Prut...
Albastru-i cerul nostru drag şi sfânt,
Sub care ne- am trezit şi ne- a durut!

Cum poţi să-mi spui să mă deştept!?
În somn au murit străbunii mei?
Ei n-au dormit şi nu mai este drept,
Să-ţi cânţi prin imn, masonice idei...

poezie de Emilian Oniciuc (23 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grigore Vieru

De ceva vreme,
Grigore Vieru
scanează cerul.
Trimite îngerii
în Valea plângerii.
Peste Prut să facă
podul de flori,
între ţări surori.
Românii să-i unească
în glia strămoşească.
Fraţi de ţară şi de neam,
să stăpânească acelaş ram.
Prutul să nu-i mai despartă
nici astăzi şi niciodată.
Să facă România Mare
cu Dunăre, Carpaţi şi mare.

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA MOARTEA FRATELUI MEU, IULIAN

Din lut făcuţi suntem şi-n lut plecăm,
Dar tot din lut, mereu la Cer visăm;
De ce suntem de Cer mereu străini,
De ce, de-aici, noi nu plecăm divini?

S-a spus că noi de Cer suntem iertaţi,
Că-n cruce-i suntem lui Iisus toţi fraţi;
S-a spus că Înviere-i într-o zi,
Dar când va fi-nviere, când va fi?

Azi sufletul îmi este sfâşiat,
Că azi un frate-i este morţii dat,
De vechiul Iuda-atât de nemilos
Ce l-a vândut şi pe Iisus Hristos!

Tu, frate-al meu, plecat de pe pământ,
Vei fi în ceruri, cu Iisus, un sfânt,
Că-i eşti prin Cruce, frate viu, mereu,
Soldat al ţării şi-al lui Dumnezeu!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani... România Mare...

Să creşti mare şi frumoasă
Ţara mea, ce ai fost aleasă
Să înfrunţi multă durere
Toate aste se vor piere
Căci noi ne-am unit
Şi o horă am pornit
Să jucăm cu mic cu mare
Dincolo de hotare
Se vorbeşte româneşte
Se iubeşte româneşte
Şi pe toţi, o iubire ne uneşte
Dau de veste
România ne uneşte..

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!