Fratelui de peste Prut
Aș vrea să-mi fie sărbătoare,
O zi la care ne-am gândit,
Iubite frate-al meu rănit,
De dincolo de râul mare!
E Prutul rana ce ne doare
De-un veac și încă ne mai dor
Străbunii ce-au murit cu dor
Să vadă România Mare!
În piept ne bate, încă, tare
Aceeași inimă de daci,
Și cum să tac și cum să taci,
Când strigă-n noi Ștefan Cel Mare?
O limbă-avem, în care scris-a
Luceafărul, pe cerul sorții,
Că-n veci vom fi deasupra morții,
Uniți, din Nistru pân' la Tisa
Și pân' la Dunăre și Mare,
Că însuși Dumnezeu dorește
Să fim poporul ce-nflorește
Grădina Maicii Lui sub soare.
E timpul, frate-al meu rănit,
Să intri-n casa părintească;
Te-aștept cu dragoste frățească
Și-uniți vom fi de neclintit!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Pavel Lică. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.