La mormântul lui Eminescu
Două frunze de arțar,
Ca pe-o lespede de-altar,
S-au culcat pe al tău mormânt,
Omul nostru cel mai sfânt.
Pe Coșbuc și Caragiale,
Doi vecini de-ai dumitale,
Dumnezeu îi ocrotește,
C-au simțit doar românește.
Nichita în două clipe,
S-a'mbrăcat în necuvinte
Și'mpreună ei păzesc
Cuvântul cel românesc.
Iară tu, Mărite Doamne,
Scrie-ți versul ce ne doare,
Despre țara ce nu moare,
Despre România Mare.
Ce se'ntinde pară-mi-sa
De la Nistru pân' la Tisa
Și din nord până la mare,
Românie, țară floare.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre versuri
- poezii despre vecini
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre protecție
- poezii despre poezie
- poezii despre ocrotire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.