Nocturnă

Lanţ de rob,
iubire-ncătuşată,
zbucium
de trupuri adunate
în licăriri de noapte.
Încorsetat în dor
frânt pe ţărmuri de vânt,
sunt jertfă pe altarul vieţii.
Înbălsămat de durere
spre roua dimineţii
mai sper...
jertfă în şoaptele clipelor ce mor
ca într-un dans de val
în zarea trecută.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă

Ce noapte, ce noapte şi mâine ce noapte
şi clopote toate cum bat înnoptate
şi slujbe-n biserici şi oameni pe coate
se roagă de moarte să plece departe

Şi cuie în mâini şi cuie în picioare,
ce jertfă pe cruce, ce spini fără floare,
ce jertfă jertfită, ce sânge se scurge
şi-o mamă cum plânge cu fruntea pe cruce

ce noapte, ce noapte şi mâine ce noapte
şi clopote toate cum bat înnoptate

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vina de a fi... (i)a(r)nă

Mai sunt umbre de iertare pentru plânsu'-atâtor Ane,
Într-un rost zidit din ape, şi furtuni de necuvinte?
Plâng mirările în basme, toate au purtat coroane,
Şi-au rămas captive-n lanţul tristelor deznodăminte.

Mai vor, oare, să se-nchine zeilor ce 'nnoadă sorţi
Şi-n speranţele deşarte, să aştepte echinocţii?...
Oarbă le e tânguirea, reci zăvoare pe la porţi,
Pruncii nenăscuţi sunt jertfă, litere-n altarul nopţii...

Mai zăresc în meşteşugul unor ucenici zidari,
Glăsuind în scorburi reci, promisiunile vieţii?
Crinul nu-şi apleacă fruntea printre ramuri de stejari,
Pleoapa grea îşi strânge roua pe arcada dimineţii.

Doar o Ană mai aşteaptă "nezidirea" lui Manole,
Pune visul într-o traistă cu-amăgiri, o stea polară...
Şi-şi anină peste umeri, în cadrane cu busole,
Vina de-a fi doar FEMEIE, o naivitate-amară...

poezie de Nicoleta Gordon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

jertfă

Adevărata jertfă înseamnă a-ţi iubi călăul.

definiţie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima e o jertfă pe altarul suferinţei.

citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animalele de jertfă vorbesc altfel decât spectatorii despre jertfă şi spiritul de jertfire, dar niciodată nu au fost lăsate să vorbească.

Friedrich Nietzsche în Ştiinta voioasă
Adăugat de FIlosofu'
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire: jertfă pe altarul unui Zeu abuziv.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e o jertfă care arde pe altarul existenţei.

aforism de David Boia (18 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată care iubeşte este toată o jertfă pe altarul dragostei.

citat celebru din romanul Elevul Dima dintr-a şaptea de Mihail Drumeş (1946)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu fiu

Vreau să-mi fie trupul jertfă necurmată
Să mă mistui, Doamne, pe altarul sfânt
N-o să am cuvinte azi şi niciodată
Să Te laud, Doamne şi să pot să-Ţi cânt.
Legănată-n braţe m-ai ţinut şi încă
Mă mai porţi cu Tine, Doamne, Sfântul meu
Mi-ai clădit o casă, m-ai zidit pe stâncă
Ca pe-o floare rară m-ai păzit mereu.

Tu eşti totul, Doamne, cine să mai fie
Dumnezeu în ceruri ori aicea jos,
Veşnicie pus-ai peste veşnicie
Şi mi-ai dăruit-o prin Isus Cristos.

Dacă pentru mine a murit El, Tată,
Pentru mine, boţul gângav de pământ
Cum să nu-Ţi fiu, Doamne, jertfă necurmată
Zi şi noapte-adusă pe altarul sfânt?...

poezie de Adriana Cristea (10 august 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul macilor

Azi macii mei răniţi de ploi
Simţind aproape asfinţitul,
Îngenunchiaţi, străini şi goi,
Aşteaptă resemnaţi sfârşitul.

Însângeraţi, fără speranţă,
Şi aplecaţi de crudul vânt,
Par răstigniţi, încă în viaţă
Şi-n rugăciune la pământ.

Ei ştiu c-au înflorit c-un rost,
Să fie jertfă frumuseţii
Dar viaţa lor prea scurt-a fost
La fel ca roua dimineţii.

Ne-asemănăm cumva cu ei,
Răniţi de vorbe şi de fapte,
Loviţi în suflet de lachei
Furiş, prin uşile din spate.

Dar dăinuim prin frumuseţe
Şi biruim prin bunătate;
Privind senin spre bătrâneţe,
Rămânem demni până la moarte.

poezie de Angelina Nădejde (8 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incandescentă refulare

Ca un ţipăt de durere te ascult, când mă atingi
Ca o lavă din străfunduri te adun, când vise stingi.
Şi te simt ca pe-o durere, ce îşi face loc spre cer
Când de-atâta dor, explozii, printre gemete, iar pier.

Roşu mă pictezi obraznic şi m-aştepţi la cotituri,
Să-mi aprinzi nedumerirea şi săruturi să îmi furi.
Şi cenuşă să rămână când fierbine mă-nveleşti!
Hai, mai cântă-mă în vise, şi trezeşte-mă-n poveşti!

Cu furie, drumul vieţii, ca un fluviu ţi-l croieşti
Pe un mal te-aştept cuminte, soarta să mi-o drămuieşti.
Şi de mână-n zorii vineţi de atâtâtea aşteptări
Să mă prinzi, să nu mă-ncumet, să mă sting în alte mări.

În incandescenţa asta, ce te fierbe ca în iad
Tu m-atragi ca pe-o ofrandă şi ca jertfă am să cad
Pe altarul nemuririi, unde noapte am să-ţi fiu,
Să-ţi răsar cândva în ceruri, să nu fie prea târziu!

Şi vulcan nestins, nebune, să mă ningi pe-un colţ de stea
Şi mă rog s-ajungi la mine... cu un strop din iarna ta.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni

Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt inimi, doruri, visuri, cânt.
Oamenii sunt nori, ploi, vânt şi durere,
într-un fel în Ceruri, altfel pe Pământ.

Oamenii culeg gânduri semănate,
pentru visteria sufletului lor.
Cu ele plătesc zilele-adunate...
Bani... strânşi pentru pleoape ce se-nchid când mor.

Copiii de ieri, sorii dimineţii,
ca îngeri sau demoni asfinţim, pe rând.
Toţi venim Lumini, dar în dansul vieţii,
ne stingem c-un zâmbet sau sfârşim urlând.

Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt nori, ploi, vânt şi durere...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altar şi jertfă

Se ridică aburi pe pământul
Scos din vremi, când porunci Cuvântul.
Căprioare sprintene se-avântă
Prin desişuri sure. Codrul cântă.
Universul are astăzi, parcă,
Altă-nfăţişare. Ca o arcă
Inima lui Abel, îndrăzneaţă,
Lin pluteşte-n mândra dimineaţă!

Pe altarul dragostei, în soare,
A adus, drept jertfă, trei mioare;
Vreascurile ard şi arde, spornic,
Sufletul ciobanului datornic.

Ochii lui frământă bobi de rouă.
Mâinile-s spre ceruri, amândouă.
Cum să-şi spurce mintea cu revolta,
Când — priveşte! — fumul e cât bolta?

"Caine, de-ai şti ce-i rugăciunea,
Ai goni, pe veci, amărăciunea!"
Şi-n genunchi smerindu-se şi-n coate:
— Te slăvesc, Stăpâne, pentru toate...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

jertfă

Jertfa

Ofrandă dată unui zeu
Când se-ncingea cu foc altarul,
Ce s-a păstrat din veac mereu,
Schimbându-şi doar destinatarul.

definiţie epigramatică de Mircea Trifu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria se scrie, azi, prin jertfă

Mii de suflete
La bordul unei nave
Pluteau frumos,
În armonie, în albastru cerului.
Comandantul fuge de responsabilităţi,
Se îmbracă în costumul de scafandru,
Izolându-se pe o insulă secretă.
De acolo, caută un unghi prin care-şi vede
,, Minunata" muncă declanşând
Scufundarea celor ce i-au fost aproape.
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Şi lacrimi de durere curg
Din sufletele mamelor vremii,
Uitând că dintr-o mamă-n lume
Ai venit şi tu...

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria se scrie, azi, prin jertfă

Mii de suflete
La bordul unei nave
Pluteau frumos,
În armonie, în albastru cerului.
Comandantul fuge de responsabilităţi,
Îmbracă costumul de scafandru,
Izolându-se pe o insulă secretă.
De acolo, caută un unghi prin care-şi vede
,, Minunata" muncă declanşând
Scufundarea celor ce i-au fost aproape.
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Şi lacrimi de durere curg
Din sufletele mamelor vremii,
Uitând că dintr-o mamă-n lume
Ai venit şi tu...

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muncă cu spor pentru vindecarea relelor putem însă face numai dacă, pe lângă altele, ne dăm seama de suferinţele din trecut şi de ce jertfă a fost nevoie pentru ca să ieşim din robie.

Victor Lazăr în Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1928)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise îngemănate

Un vânt uşor
al nopţii trecute
mi-a atins pleoapele
cu un sărut.
Şi un vis ce-l prinzi
doar în poveste
s-a unduit ca frunza
şi a căzut,
apoi m-a lăsat
în abisuri de vis
că mai sunt încă
nebuni ca şi mine
ce în noapte
se apucă de scris
gânduri,
despre tine minune.
Şti, visul meu?
Este visul tău,
să fim
din nou
ca o fiinţă,
două aripi
peste al vieţii hău,
să ne jurăm
din nou...
credinţă

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a lăsat ca din tine să curgă perle duhovniceşti nu pentru a le strânge în seiful personal, ci pentru a le aşeza pe altarul de jertfă ca toţi să se bucure de ele!

aforism de Florica Ficard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De înviere

Gemând pământul
jertfă de sânge
primeşte
şi suferă
pentru OMUL răstignit...
fără păcat
şi plin de libertate.
Maică zdrobită
scump fiu
plângând...
suflet în trup
de dureri
şi suferinţe
străpuns de lancea
păctului.
Golgotă de inimi
plâng
OMUL ce moare
păcat răscumpărând
în faţa Tălui-mormânt
drag
ce nu-i mormânt...
e LIBERTATE.
şi...
răsplată
pentru credinţă.

Sărbători fericite!

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!