Apusul macilor
Azi macii mei răniți de ploi
Simțind aproape asfințitul,
Îngenunchiați, străini și goi,
Așteaptă resemnați sfârșitul.
Însângerați, fără speranță,
Și aplecați de crudul vânt,
Par răstigniți, încă în viață
Și-n rugăciune la pământ.
Ei știu c-au înflorit c-un rost,
Să fie jertfă frumuseții
Dar viața lor prea scurt-a fost
La fel ca roua dimineții.
Ne-asemănăm cumva cu ei,
Răniți de vorbe și de fapte,
Loviți în suflet de lachei
Furiș, prin ușile din spate.
Dar dăinuim prin frumusețe
Și biruim prin bunătate;
Privind senin spre bătrânețe,
Rămânem demni până la moarte.
poezie de Angelina Nădejde (8 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [
1 Costin Neagu [din public] a spus pe 1 octombrie 2017: |
| Foarte frumoasă! |