Viața nostră
Tatăl meu e înecat în timp.
Negura nopții se așterne, fără soare,
Ca un țol peste viața nostră.
Brațele mamei îmi aruncă apă și
Inima ei îmi umple farfuria cu
Întrebări, în loc de hrană.
Mănânc, apoi, sperând,
Adorm în ochii mamei.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
- poezii despre inimă
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.