Gândul

Fior pătruns de bruma tomnatică a firii –
sălbatică risipă de energii latente...
sămânţă încolţită în matricea gândirii –
o chipuire-a humii prin clipele ardente.

E gândul
o lumină
mai repede
sau foc nestatornic –
prin care se-arată
viaţa-n limba de ornic,
oglindă întoarsă
a florilor
şi-a pomului-pom,
prin el
se-mplineşte vecia
şi o m u l
plăpândul –
în om.

poezie de Dumitru Găleşanu din Emoţii în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a dezvălui un poem în matricea lui metafizică avem nevoie, cum altfel?, de întregul univers cultural care, transcendental, ne conţine.

aforism de Dumitru Găleşanu din Luminile omului: lirica filosofică (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De profundis

Chiar
dacă plouă afară,
în
tainicul
miez-al simţirii
cu soare
iubirea o ai înde-profund poleită...
în strai
de lumină,
etern
răbdătoare,
cum ruga de seară
prin fiinţa sleită:
Ave Maria,
străluminare!

poezie de Dumitru Găleşanu din Fugă spre roşu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ş-am mai văzut, la marginea târgului, şurile dărăpănate, pline de poloboace, unde ne j ucam d e - a a s c u n s u l, no a p t e a. Cu cât fior căutam prin colţuri negre, ş i cotrobăiam prin poloboacele răsunătoare şi cercetam, prin podurile în care se furişau dungi albe de lumină, pe tovarăşii ascunşi!

Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seninul florilor

Într-un fior al dimineţii zori,
M-a mângâiat o rază de lumină,
Visele s-au spulberat prin pori,
A mai ramas un licăr ce suspină...

Într-o fărâmă de privire,
S-a spart o şoaptă de iubire,
Sunt cioburi dintr-un iris răsărit,
Lumină a sufletului hărăzit...

Sorb seva lacrimilor primăveri,
Din roua ce inundă dimineţi,
Imi ţes credinţa firelor vieţi,
Croiesc seninul florilor de meri...

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remarcăm că atunci când am ajuns prin analiză la cunoaşterea ideilor latente, ele ne apar de cu totul altă natură decât conţinutul manifest al visului. Dar aceasta nu este decât o primă impresie, care se va risipi după examinare, căci constatăm în cele din urmă că întreg conţinutul visului se explică prin ideile latente, precum şi că majoritatea ideilor latente îşi au reprezentarea în conţinutul manifest.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin drumeţie, ca şi prin muzică, omul se modelează, se transformă, se şlefuieşte cu ajutorul emoţiilor ce le încearcă, se întăreşte prin asprimile ce le îndură, îşi îmbogăţeşte sufletul cu lumină şi frumuseţi nebănuite.

citat din Dumitru Almaş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.

Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.

Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.

Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.

Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.

Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caută, prin amintiri, trecutul

Incătuşate-n vremea destrămată,
Inchipuiri, prin care tu nu vezi,
Imi mai îndeamnă gândul, câteodată,
Sa pun un braţ pe care să te-aşezi.

Din ochi tăi, sclipiri să mă adie
Ca un ecou, din magicul zefir...
Mirific zbor, cu fulgi de păpădie.
Din părul tău, o toamnă, să respir.

Să desenez, pe gura ta, sărutul,
C-o altă-nchipuire să te-alint,
Prin nostalgii să caut începutul,
Cu clipele frumoase să mă mint.

Doar sufletul mai are azi, scânteia,
Unui copil, prea greu de părăsit.
Prin ochii lui mai adorăm femeia
Şi gândul ne mai poartă spre iubit.

Mă caută, prin amintiri, trecutul,
Ca un răsfăţ... în temere cuprins.
Un alt trecut îşi caută debutul
In părul meu, de-atâtea stele nins.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuziune

Am fuzionat cu tainele universului...
La început am pătruns prin efracţie
Prin zidul de nori fumurii,
Prin pelerina lor gri,
Căci ochii zugrăviţi cu lumină de nori
Mă agasau uneori.
Deci am descins să călătoresc
Într-un alt univers.
Am scormonit în tăcere
După coşul cu miere.
Când mi-am retras braţele, răni sângerânde
Purtau urme de vânt.
Alunecau înspre umeri
Nuferi răniţi de însingurare...
Căutau o salvare...
I-am lăsat să curgă liberi prin mine,
Prin ochii mei şi prin părul meu...
Eram un mic Prometeu,
Salvând lumina
Şi coborând-o pe pământul înlăcrimat.
Am pătruns în amonte de gând
Cu mai mult sârg.
Ochiul s-a înfrăţit cu zenitul...
Am apucat cu braţele
Circumferinţa ochiului meu.
Am scuturat peste lume
Valul mării de cer,
Cu nisipuri şi spume,
Cu perle şi alge, cu acelaşi mister...
Iar de sus, din acel alt univers sfârtecat,
Din coşul cu miere,
Picura prin seninul lăptos
Prefacere şi lumină...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeno cuantic

Versul meu?
– un fel de apă vie,
o transcendere-a fiinţei dinspre filosofie.

În logica binară a existenţei,
asumându-şi inerent spectacolul imanenţei,
pe calea undelor gravitaţionale – arhetípale
ia formă de conuri de lumină dureros de reale,
însă – din miezul conceptelor simple, atemporale,
având ştiinţa acută a (s-)ensului
cu propria fiinţă urcând
pe scara infinită
a universului,
ca un gest
ritualic –
versul meu
dezlimitează învolt
mirajul obiectiv al cuvântului –
întruchipări în spaţiu şi timp ale gândului,
astfel încât faţă-n faţă cu viaţa, dedalic,
prin efectul Zeno cuantic valorizând piatra ce curge,
el tot apă vie rămâne în matricea limbii române.

Versul meu?
– un fel de apă vie,
o transcendere-a fiinţei dinspre filosofie.

poezie de Dumitru Găleşanu din Tratat pentru nemurire (13 septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu da gândirii luxul de a fi exprimată prin cuvinte, acestea vor sfârşi prin a o sufoca ori prin a o nimici.

aforism celebru de Pitagora din Legile morale şi politice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formele care te înconjoară sunt rezultatul unei frecvenţe. Dacă schimbi frecvenţa, schimbi rezultatul. Fiecare formă, indiferent de nivelul său, are o vibraţie proprie prin care îşi construieşte călătoria prin Ansamblul Existenţial. Ca idee, pentru a construi o imagine de ansamblu, putem spune că iubirea vibrează înalt şi repede, în timp ce frica vibrează jos şi încet. Prin rezonanţă, atunci când trăieşti iubirea, atragi acele energii care se află pe aceeaşi frecvenţă cu ceea ce trăieşti tu - iubirea. La fel şi în cazul fricii. Când experimentezi frica, în realitatea ta vor pătrunde alte experienţe şi circumstanţe care îţi vor provoca tocmai vibraţiile prin care tu le-ai atras, pentru că vibraţia prin care atragi, este vibraţia pe care o atragi.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scurg prin propria-mi clepsidră...

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi nu ştiu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua şansă.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.

E legea scrisă în celulă,
Manualul vieţii pe Pământ,
Deasupra noastră-i o pendulă,
Ce se opreşte când şi când...

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea pătrunde-n noi
Şi ne face oameni noi
Prin care se-arată apoi
Celor ce trec prin nevoi.

catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevar si lumina

Privirea şi gândul
năluce aleargă
prin spaţii şi-n timp,
cândva,
doar de zei vizitate,
şi-ades încărcate
cu patimi, cu doruri…

Privirea-mi senină
absoarbe lumină
şi gândul străbate
milenii şi fapte,
mă plimbă prin noapte
cu paşi de lumină
şi zboruri de taină,
cu buze flămânde
şi trupul arzând de dorinţă,
cu vise ce-aleargă spre tine
cerşind,
doar adevăr şi lumină!

poezie de Cernea Rodica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem spaţial

Existent prin prestanţă
Prin partiţie şi stăruinţă
Peste tot şi pretutindeni
Şi unde evidenţa-l poartă
În stare multiplă de anticipare
De previziune sau prognoză
Fugar nestatornic de renume
Dintr-o ipostază în alta stare
Cu salturi în situaţii ardente
În locuri şi ipostaze tainice
Continuu sau intermitent
Cognoscibil sau exoteric
Idilic nativ sau idealizat
Practic realist sau destoinic
Interpătruns cu sine însuşi
Tălmăcit din proprie intuiţie
Adesea neprietenos şi dur
Poate distant sau nepăsător
Prin roiuri de stele şi galaxii
Până dincolo de gânduri
De înţelegere sau învoială
Cât îl permite imaginaţia
Cât îl duce fantezia proprie
Sau aparentă sau infinită
Concomitent în expectativă
Înţesat ideatic cu îngeri
În compania nemărginirii.

poezie de David Boia (5 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa de fiecare zi

... Şi în neştire, se petrec de toate
În ţara asta, plină de absurd...
Zvon de moarte-n poarta ţării bate –
La toate cele, Cerul parcă-i surd.

Doar veşti năprasnice se-aud din zare
Şi-n fiece ungher e-un gând murdar...
De parcă relele din lumea mare,
În ţara asta şi-au făcut cuibar.

Pe străzi, prin cârciumi, prin sordide pieţe,
Doar feţe împietrite întâlneşti...
Şi -aştepţi ca toată firea să îngheţe
De încrâncenarea firii omeneşti.

Sălbatică şi dură e natura
În ţara aceasta, parcă dintr-o dat'...
Şi-njurături azvârle toată gura –
Şi toată ţara, pare-se, a căpiat.

Nici pruncii nu mai poartă-n ochi seninul,
De parc-ar şti ce răi sunt cei mai mari;
De parcă de la piept sug doar veninul
Şi răului-i sunt tineri emisari.

Pe dos sunt toate, lumea e întoarsă
Pe dos – în veacul ce se-arată strâmb...
De bunătate, firea pare stoarsă
Şi doar năprasne poartă în carâmb.

Şi-aşa, în neştire, se petrec de toate
În ţara asta, plină de absurd;
Ne mor speranţe-abia înfiripate –
La toate-acestea – Cerul pare surd...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii ne­gative, care nasc suferinţa.

citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii negative, care nasc suferinţă.

citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi ce-ntârzie zborul

Privirea ta prin lacrimi întârzie zborul,
Ploile traversează clipele şi dorul,
Pasărea ascunsă în roua de lumină
Umezeşte-un strigăt ce fierbe în surdină.

Pregătesc un cântec ce miroase-a vis,
Uşa se cuvine să aibă rost deschis
Spre strada ce îngână paşii ce se-ntorc
La sânul amintirii prin care se mai coc.

Blestemul de inscripţii devine epitaf,
Moartea încolţeşte-n castroane cu pilaf,
Seminţe slăbănoage îşi pun schelet de crengi,
Un trunchi născut din umbre sprijină moşnegi.

A împietrit amarul în ochii care plâng,
Părinţii pun numeric crucile în crâng,
Noi mergem prin sudoare cu gândul monolog,
Mi-i teamă că în ceruri şi Domnul e olog!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!