Poem spaţial

Existent prin prestanţă
Prin partiţie şi stăruinţă
Peste tot şi pretutindeni
Şi unde evidenţa-l poartă
În stare multiplă de anticipare
De previziune sau prognoză
Fugar nestatornic de renume
Dintr-o ipostază în alta stare
Cu salturi în situaţii ardente
În locuri şi ipostaze tainice
Continuu sau intermitent
Cognoscibil sau exoteric
Idilic nativ sau idealizat
Practic realist sau destoinic
Interpătruns cu sine însuşi
Tălmăcit din proprie intuiţie
Adesea neprietenos şi dur
Poate distant sau nepăsător
Prin roiuri de stele şi galaxii
Până dincolo de gânduri
De înţelegere sau învoială
Cât îl permite imaginaţia
Cât îl duce fantezia proprie
Sau aparentă sau infinită
Concomitent în expectativă
Înţesat ideatic cu îngeri
În compania nemărginirii.

poezie de David Boia (5 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria corzilor

Naivi noi de pretutindeni
Escamotând măşti hilare
Ludici noi de peste tot
Parafrazând cântări
Acei care am fost
În stare să tranşăm destinul
Acei care suntem
În stare să ne răstălmăcim
Fără stare pe meleagul uitării
Acei care eram sortiţi
Pe trecere interzisă
Acei care ne găsim
Excluşi din edenul timpuriu
De la Adam încoace
Căutători ipotetici de modele
Ne transpunem idilic
La coarda sensibilă
Din universuri paralele
În universuri alternate
Spre universuri infime
Vibrând instantaneu
Prin teoria corzilor.

poezie de David Boia (10 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem idilic

Imaginea
Iubitei
Chip angelic
Frescă
Zveltă
Străfulgerând
Repere
În stare
Năvalnică
În straie
De urgentă
Cu foşnet
Ardent
Fremătând
Dor năvalnic
Din gând
Străbătând
În suflet
Pe traseu
Afectiv
Itinerar
Înnobilat
Ideatic
La poarta
Pasiunilor
În vogă.

poezie de David Boia (26 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai caut

Mai caut cu patos
În mine eternul
Tot mai insistent
Pe teme eterogene
Tot mai concludent
Urmând trasee lirice
Provoc deliberat
Situaţii delirante
Până la răscruci de stihuri
Pe drumuri intuitive
Alături de inspiraţie
În conjunctură de idei
Spre înălţimi emergente
Prin spatii endemice
Până departe în galaxii
Să nu se spună cumva
Mai caută şi pe dincolo.

poezie de David Boia (27 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi experienţa altora se poate însuşi, dar numai prin proprie experienţă.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtări

Sunt unele depărtări
în stare duplicitară
altele în stare emoţională
existenţe determinante
în spaţiul eternităţii
iniţial ele duc cât colo
în spaţii intergalactice
pe urmă mult mai încolo
încât cresc exponenţial
şi se extind accelerat
aidoma universului
enigmatic privit
prin telescoape performante
de ultimă generaţie
culminând metaforic
cu depărtarea dintre noi
în stare de imponderabilitate
care nu se mai termină
aşa coexistă în forme relative
absolut misterioase
străjuite de îngeri inocenţi.

poezie de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex nihilo

Fenomen transcendental
Ipotetic sau metafizic
Insolit peste măsură
Cu aspect exhaustiv
Mai înainte de timp
De materie şi spaţiu
Atunci când infinitul
Din proprie iniţiativă
Pe un trend intensiv
S-a comprimat enorm
În propriul sistem
Asimptotic în structură
Devenind singularitate
Dincolo de simţiri
Departe de percepţii
Anevoios de tradus
Şi mai greu de definit
Simptomatic de neînţeles
Născând prin explozie
Posibil cu har divin
Acest univers bizar
Un mit arhiplin enigme
Nimicul era eterul
Eterul era eternul
Eternul era divinul
Cu energie infinită
Nesfârşit în devenire
Cu siguranţă reversibil.

poezie de David Boia (6 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi, pe om îl fascinează stabilitatea descoperirii sale: de fiecare dată când creează aceleaşi condiţii îi e dată aceeaşi trăire. Mediul său, bine cunoscut lui, nestatornic, nu-i înlesneşte asemenea trăiri. A înţeles cât de efemeră este lume sa înconjurătoare şi tot ce se poate afla în ea. Chiar şi tonul care vibrează constant este efemer. El întruchipează însă, de-a lungul dăinuirii sale, o identitate neîntreruptă, care revine continuu – cumva este mereu acolo. Prin această descoperire se naşte o nouă bucurie, care nu este altceva decât trăirea de sine însuşi. Se produce o egalizare, la nivel emoţional, cu fenomenul sunetului dezvăluit. Pentru că până şi în omul în sine – acest chip atât de asemnănător imaginii divine – există ceva ce este constant. Acea forţă propriu-zisă ce se înnoieşte şi se pune în mişcare pe sine, cea care îl lasă să zăbovească în continuare asupra descoperirii sale, este noua stare de bine. Iar aşa ceva nu s-a mai întâlnit până acum.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poduri emotive

Peste provocări şi manii
Peste obsesii şi ostentaţii
Să stabilim intrinsec
Degrabă şi afectiv
Poduri de comunicare
Între persoane şi oameni
Între fiinţe şi făpturi
În domeniul practic
În mod realist şi destoinic
Pe traseul conştiinţei
Relaţii pure şi imaculate
Ca între sisteme simpatice
Şi cele parasimpatice
Să făurim poduri durabile
Peste obstacole şi sincope
Peste prăpăstii şi hăuri
Între suflete şi suflete.

poezie de David Boia (21 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatonări

Dintr-o stare prezumtivă
Am adunat aspiraţii cu biciul
Dar au murmurat în serie
Şi au vociferat în şiruri
Apoi au rămas în formă incertă
Numai cu duhul clemenţei
Voi mai accesa desăvârşiri
Şi voi invoca providenţa
Sau mai bine cu vorba bună
Mai ales prin fante de lumină
Simbolurile acum joacă feste
Permanent în sensuri multiple
Dacă aş putea să le stabilizez
În prezent ar deveni o invenţie
O inovaţie tocmai de elogiat
Tatonând continuu pe contur
Se deviază de pe axa tăcerilor
Şi se intră în domeniul acţiuni
Reuşitele ar putea fi dispuse
Printre semne ortografice
Survin din situaţii propice
Sau pot să deţină ghilimele.

poezie de David Boia (9 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe surse

Au fost vorbe ancestrale
Dar şi vorbe labirint
Unele îmbrăcate-n zale
Dar de existenţa lor
Se ştie numai succint
Mai sunt vorbele confuze
Şi cele vorbe ce mint
Iarăşi evidenţa lor
Cine poate să-o refuze
C-a scăpat de sub control
Când vorbele deochiate
Vin cu exaltare-n cor
Astea-s toate complicate
Astea şi mai tare dor
Purtând cu sine mesaje
Prin spaţiul exoteric
Răscolind clipe haine
Rătăcind peste pasaje
Performează de la sine
În alt univers himeric.

poezie de David Boia (10 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Event

Căutam eventul
În stare de veghe
Prin praf de stele
Cu tentă aurie
Unde mai persistă
Lumini definitorii
În spaţii euforice
Printre rânduri
De poeme astrale
Cu fiecare emancipare
Devin mai aproape
De competenţa vie
A cetelor îngereşti.
Numai aş se poate
Accesa potirul
Sfântului Graal
Şi accede simultan
În pole position.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi nu sunt dintre cei care, lustruiţi pe dinafară, având apartenenţă de virtute numai pentru că dispun de caleaşcă proprie? Mulţi au caleaşcă proprie... Dar prin ce anume mijloace...

Dostoievski în Idiotul (1868)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa unui ideal

Ideal pelegrin destoinic
Emisar din conştiinţă
Interpretul firi umane
Virtual dar cognitiv
Forţă potenţială de soi
Forţă cinetică la bază
În ipostaze pururi nobile
Când cu viteză infinită
Şi cu trăire fără margini
Vibraţie de natură sacră
Poartă ce duce în veşnicie
În lumi noi fără hotare
La o putere absolută
Inspirând creaţii proprii
Deschizând ferestre la cer
Platonic sau speculativ
Spirit eminamente firesc
Depăşind lumina lumii
Cuget animator în gest
Traducând ideile în fapte
Potenţial viu cu vocaţie.

poezie de David Boia (25 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel, gândul pătrunde în mintea umană, acolo unde va fi conştientizat. "Am o idee!" - de fapt, această afirmaţie se traduce prin "Un gând a venit la mine!". Legea atracţiei, explicată într-un mod foarte derizoriu, spune că atragem ceea ce gândim. Parţial adevărat. Însă, înainte de a se ajunge la a atrage prin gând, are loc procesul de atragere a gândurilor în sine. E adevărat: omul atrage gândurile care vibrează pe aceeaşi frecvenţă cu el! De ce? Simplu: pentru că gândurile sunt entităţi energetice, cu vibraţie proprie, care au doar o singură destinaţie: mintea prin care se pot manifesta. Vibraţia proprie a omului îi permite gândului să pătrundă în mintea sa, unde va fi conştientizat. Odată ce gândul a fost conştientizat, primeşte spontan un plus de energie şi se transformă în concept. Acesta este următorul nivel de evoluţie al gândului. Când omul conştientizează un gând, de fapt acel gând tocmai a fost atras şi a pătruns în mintea sa. Bula solitară (gândul) a simţit chemarea celor dragi (mintea aflată pe aceeaşi frecvenţă), după care s-a integrat în hora celor care au chemat-o (conştientizarea gândului de către mintea care l-a atras), iar în acest fel, vibraţia sa proprie a devenit parte din vibraţia minţii în care s-a integrat, fără a-şi pierde sinele fals.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panoramă

Privit coerent pe monitoare
Prezentul pare un răboj complex
Presărat cu abţineri codificate,
Zburător rebel prin galaxii,
În paloare a anilor tereştri
Se vede preponderent dezbinare
Care creşte exponenţial,
Se văd şi expresiile imparţiale
Majoritare în spectru cognoscibil,
Fiindcă armonii certe sunt puţine
Starea de spirit poate sucomba
Preponderent în sincope stranii
Între ghilimele şi paranteze,
Dincolo de orizontul obtuz
Sunt totuşi anii de lumină,
Voinţa ne îndreaptă spre acolo,
Oricât ar fi de îndepărtaţi
Să nu ratăm întâlnirea cu ei.

poezie de David Boia (13 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acorduri

Iubirea ca o floare de colţ
îmi zâmbea enigmatică
mai tandră decât empatia
o imagine afectivă
de sus de pe bolta transparentă
prin care se vedea eternul
se desluşea infinitul
plus viitorul nepătruns
în stare să redea
fericire cosmopolită
convertită monumental
într-o extensie benefică
străjuită de îngeri
peste orizontul cunoaşterii.

poezie de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem persistent

Viziunea-i trece de praguri
Depăşind bariere şi limite
Limbajul lui ofertă vitală
Valabil în cazuri multiple
Călător în timp şi spaţiu
Poem ce revelă eternul
Cu tendinţe expansioniste
Cu faţa luminată de voinţă
Până la instanţele supreme
Când poate deveni periplu
Actual în variantă veşnică
De durată oricât de infinită
Prin orizonturi cu extensii
Şi fraze cu sensuri infinite
Se duce mult peste veacuri
În tumultul mai multor ere
Pildă plastică pentru urmaşi
Simbol pentru cei ce vin
Trăind mai multe realităţi
Din secvenţe proverbiale
Cu aură energetică forte
După chipul autorului său
Cu sarcină simbolică forte
Escaladând starea de rutină
Şi asta în mod concomitent.

poezie de David Boia (7 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vreme cât trecem prin viaţă, lăsăm urme prin locuri unde au crescut flori, dar şi prin locuri unde au curs lacrimi.

Dumitru Delcă (9 august 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii universului

În proză sau în vers
Despre univers
Pot zice că-i pervers
Alte ori invers

Câte stele muribunde
În galaxii rotunde
Peste tot şi peste unde
Universul le ascunde

Multiplică taine
Ascunse sub haine
Bizare sau faine

Apoi din loc în loc
Fără echivoc
Se nasc stele de foc

Din ample ecuaţii
Formează constelaţii
Peste generaţii

Din constelaţii mii
Formează galaxii
Cu alură de copii.

poezie de David Boia (8 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul se întinde până unde ne duce imaginaţia.

aforism de David Boia (15 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!