Sărutul tău divin...
- Tu viața mea timid ai "fecundat-o"!
"Cu-atomii" ce-ți înnobilează "chipul".
- Și fericirea pradă mi-ai lăsat-o!
Lacrimii mele ce-ți udă nisipul.
Prin corpul tău chiar rătăcesc "fiori",
Ca pomul invadat de "clorofilă".
- Suntem ai vieții noastre autori!
Ce-ncearcă să o scrie pe o filă!
- Asediat de gândul că exiști!
Am-luat o hotărâre, dar în pripă.
"- Tu ca iubirea noastră să o riști!"
Va trebui ca să nu-i faci risipă.
"- Plouă în inimi, buzele-s "murdare"!
De la sărutul tău cândva divin.
- Și să nu crezi că-ți fac vreo întrebare!
Când ele îmi vor fi dulce festin.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Plouă în inimi cu lacrimi de omăt
Printre globuri roșii-argintii
Se întrezărește chipul tău ce-mi dă fiori
Și-mi făurește mii de lacrimi,
Șir al valurilor
Neguri limpezi redeschide
Te risipești în acei atomi ce fecundează viața
Sub zâmbetul suav al unui copil, ce ne deschide căile
Spre cunoașterea acelui munte încărunțit.
Din geamul asediat de flori și clorofilă
Plouă în inimi cu lacrimi de omăt
Te sărut pe buze, prin magice steluțe
La ceas târziu în noapte
Te strig întâia oara să nu mă pierzi sub soare
În jocul nesecat de cuvinte,
Îndrăgostiți pe veci sub mantia cu mir din mine
Pe drumul virtuții, iubirii, adevărului și vieții
La ceas târziu în noapte te ridic de sub saltul uriașului,
Risipit de valuri.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clorofilă
Mi-aș scrie viața pe o filă
A unei frunze încă verzi
Cu sângele-mi drept clorofilă
Curgând printre nervuri grămezi
Mi-aș scrie viața pe-o petală
Firavă, crudă, de boboc
Și-a amintirilor cerneală
Va scrijeli din loc în loc
Mi-aș scrie viața pe-o aripă
De fluture grăbit în zbor
Țesând apoi clipă de clipă
Povestea mea de muritor
Mi-aș scrie viața într-o boare
De dimineață caldă, dulce
Când totu-n jur e numai soare
Când anii par a nu se duce
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să fiu singur, neîmplinit...
Aș vrea să definesc eu infinitul,
Să stau pe gânduri, să simt că exist.
Ca să-ți evit iubirea, nedoritul,
- Dar pentru asta-i musai să rezist!
Te simt o boare... ce o rătăcesc,
M-așez tăcut să mă auzi în gând.
Ca să-ți răpesc din vise, să iubesc,
Acel ceva ce este nu l-am cunoscut.
Mă tem de tine, deci și să trăiesc,
De-aceea-mi iau ca paznic roi de stele.
- Voi încerca timid să mă păzesc!
Atunci când ne-ncetat îmi faci bezele.
Las ziua să-mi citească cartea vieții,
În timp ce eu m-ascund în infinit.
Ca roua, care-o furi a dimineții,
Să mă găsească singur, neîmplinit.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nisipul faptelor
Orice punct negru pe pomul vieții
se mărește, ucigând bineții
faptele ce-ți sunt absorbite
ca un vortex plin de termite
măcinând copaci răsădiți
celor in cale ce erau prăbușiti
ce-ți vor fi crud acele omizi
doritoare în nisip să te scufunzi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea nu-i doar floare
Iubirea nu-i doar floare de mușcată
Pe care-o pui la geam ca să se vadă,
Să știe lumea cât de mândru ești
Că ai ajuns și tu ca să iubești.
Iubirea nu-i coroană, nici blazon,
Și nici măcar un lucru de bonton,
Iubirea nu-i trofeul că iubești
Și nici un film pe care-l tot privești,
Și nu-i nici marfă generos dosită,
Ce duce omul sigur în ispită.
Dar, uneori, iubirea-i un secret,
Pe care-nveți să îl trăiești discret
Când este pasiune și ocară,
Ce-ți face viața aspră și amară,
O iei așa cum e și cum ți-apare,
Ca floarea care crește prin ponoare.
Iubirea nu-i un antidot la ură,
Nici adorarea celui ce te fură,
De-ar fi așa, am tot fura cu toții
Și-am pune-n poarta vieții noastre hoții.
Iubirea nu-i nici floare altruistă,
Pe care o ții la altul în batistă,
Ca fericirea lui să fie soare,
Iar viața ta coșmarul care doare.
Iubirea nu-i nimic și-i tot ce este,
Un mod de-a fi, o magică poveste,
Este-un copac ce crește din pământ
Chiar dacă frunza lui se risipește-n vânt...
Dar asta o-înțelegi foarte târziu
Când viața ta a devenit pustiu,
Pustiu de gând, de șanse și de lume,
Pe care-l iei ca drog de-nțelepciune.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentiment ispititor...
- Te crezi ispita mea? - Nu am cuvinte!
Căci m-ai rănit definitiv, șovin.
- În inimă dar și în simțăminte!
Iar suflet mi-ai făcut... "Loc de festin"!
De eu sunt "leneș" mă revigorează,
- Să vezi că nu iubesc "pe interes"!
Fii mai "deștept" și mi te concentrează,
- Să fii "actorul" meu în univers!
- Redefinești chiar "graniță a minții"!
Și-ți irosești "talentul" pe prostii.
"- Cum că i-ai ștepezit iubirii dinții!"
- Și cum ai reușit nici tu nu știi!
- Visezi demult această "scenă-n doi"!
Când îmi săruți chiar umbra și mă doare
"- Ce e șocant? E faptul c-amnâdoi!"
Ne reproșăm mereu cu o-ntrebare.
"- Ce mi-a intrat demult la inimioară?!",
- Nu am curaj ca să ți-o definesc!
E sentimentul care mă-nfioară!
Și după care lesne mă topesc.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu sunt vânt atunci când mă săruți...
Sărutul tău pe buze ne-a unit,
- Și punte el făcut-a între noi!
Plăcerea lui, demult m-a răscolit,
Și asta s-a văzut în amândoi.
Întâi tu mi l-ai dat stingher, umil,
- Apoi cu forța ta năucitoare!
Văzând că ai găsit "pământ" fertil,
- Și o iubire ce-i nemuritoare!
Eu îmi cer scuze. N-am vrut să te doară!
"- De te-am rănit, te rog, ca să mă ierți!"
Dar de te-am sărutat așa-ntr-o doară,
Să vezi cum faci și tu să nu mă cerți.
- Haide primește! Fii al meu destin!
"Povara" vie, într-o lume moartă,
- Sau hrana mea și morților festin!
Când lumea ta se va surpa vreodată.
Eu nu sunt vânt atunci când mă săruți,
- Și nici vreo adiere infernală!
Un gest făcut, unindu-ne în punți,
- Într-o iubire mare, colosală!
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uităm copiii! ...
Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Cu inima un zbucium și gândul zbor înfrânt,
Ce n-au văzut izbânda, dar gustul de înfrângeri
În labirintul vieții, adesea s-a răsfrânt!
Să nu uităm copiii cu inimi întristate,
Ce-au înfruntat tot greul pe umerii lor goi!
Ei vor repere-n viață și căi adevărate
Și stă-n puterea noastră să prindă bun altoi.
Să nu uităm copiii cu doruri ne-mplinite,
Să-i scoatem din nedreptul, potrivnicul destin!
Treziți din amorțirea de vise ofilite,
Cu toții să se-nfrupte din al vieții festin.
Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Ce-i poartă pe cei dragi lor, în inimi și în minți!
Ce rătăcesc aiurea prin văi de dor și plângeri,
Cu gândul că nu fost-au uitați de-ai lor parinți...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ți sunt? Ce-ți cer?
Ce-ți sunt? -Iubită
Ce-mi ești? -Ursită
Ce-ți cer? -Iubire
Ce-mi dai? -Cârtire
Ce-ți sunt? -Nu știu
Ce-mi ești? -Pustiu
Ce-ți cer? -Mici daruri
Ce-mi dai? -Amaruri
Ce-ți sunt? -O coastă
Ce-mi ești? -Năpastă
Ce-ți cer? -Plăcere
Ce-mi dai? -Durere
Ce-ți sunt? -Izvorul
Ce-mi ești? -Ulciorul
Ce-ți cer? -Blândețe
Ce-mi dai? -Tristețe
Ce-ți sunt? -Femeie
Ce-mi ești? -Scânteie
Ce-ți cer? -Sărutul
Ce-mi dai? -Născutul
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riscul
Nu încerca să faci mai mult decât poți, riști să reușești.
Nu încerca să-ți trăiești viața, riști să te bucuri de ea.
Nu încerca să riști, riști să câștigi.
Nu te încrede să crezi numai în tine, riști să nu mai crezi în nimic.
Nu iubi, riști să te îndrăgostești.
Gravitație implacabilă, ireversibilă,
Unul cade, altul este împins
Cu patul armei, fumează ultima țigară,
Ca pe un poem, în rotocoale simetrice,
Un cariu cu antene circulă prin oraș,
Străpunge pereții inconsecvenței noastre,
Falsii pereți, dușumele din foi de Biblie,
Mă identific cu ultimul om,
Fericiți cei săraci cu duhul,
Mă-nscriu voluntar.
Râsul, o explozie nucleară,
Gravitez în jurul poemelor încă nescrise,
Paralele cu mine însumi.
poezie de Boris Marian Mehr (13 ianuarie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.* * *
Și vinul ca un frate ți se închină ție
Ey, cârciumarule bătrân, îți place vinul ție?
De când te-a văzut Îngerul, iubirea nu-i păcat
Mult bine ar trebui să ți se facă ție.
Dorurile nescrise nu-mi răspund întrebării
Dacă răspunsul îl ai de ce-ți mai trebuie ție?
Greșelile nu atârnă în ziua judecății
Strigătele mele multe chinuri ți-au dat ție?
Ey, lume împietrită, nu-mi mai asculți durerea
Aș putea să te mișc cu un "Ah!" strigat ție.
Ey, gönül! Lângă giuvaerul sabiei lui cad
Să nu crezi că iubita îți va da apă ție.
Fuzulî! Frumusețea tristă ți-a umbrit chipul
Nici soarele nu-ți mai poate fi prieten ție.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă așa cum sunt
Mi-ai liniștit viața când mi-ai șoptit din stele
Că îmi respecți credința și patimile mele.
Mi-ai dat din ochi speranța și zâmbetul pe buze,
Văzându-ți apoi chipul de parcă-și cere scuze
Pentru un mers al vieții ce schimbă omenirea
Și-atâtea bulversații ce-ți șterge și menirea.
Dacă în piept îți bate tic-tacul pentru mine
Și poți ierta un suflet pe care-l știi prea bine,
O să mă-ntorc pe drumul cu macadam mărunt
Să-ți cer o îndurare: Iubește-mă cum sunt.
Iar dacă necuratul din nou îmi va surâde
Înferecă-mă-n lanțuri și-arumncă-mă-n Bermude.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ți mai numeri anii
De ce-ți mai numeri anii să vezi de ești bătrân
Când știi ce grea durere tu porți în al tău sân,
Și pentru ce oglinda întrebi privind în ea
Să-ți spună de nu-i încă zbârcită față ta?
Când știi c-a tale lucruri ce curg neîncetat
Adânci și triste urme în suflet ți-au lăsat,
Și crezi c-o vecinicie amară e de când
O clipă fericită avut-ai pe pământ.
Și ce-ți mai folosește să știi azi cum mai ești
Când simți că tu pe lume de mult nu mai trăiești;
Purtând cu moartea-n suflet străin în orice loc
Viața ta pustie și fără de noroc!
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Ce-ți rezervă viața?
Să iubești, să plângi, să râzi
Să ai inima ca gheața,
Să salvezi, să distrugi, să fugi
Ce-ți rezervă viața?
Să devii un doctor bun?
Să devii electrician?
Să devii doar un nebun?
Sau să fii bogat în bani?
Dar nu trebuie să știm
Un răspuns la întrebare
Ce vom face? Ce-o să găsim?
Ce vom deveni noi oare?
Tu, iubite cititor,
Fă-ți un mare viitor
Să nu urăști, să nu fugi,
Să nu ucizi, să nu distrugi.
Căci vezi tu, dragă copilaș,
Poți rămâne sau pleca,
Poți să faci ce vrei în viață
Că alegerea e a ta!
Tu, iubite cititor,
Să nu mai strigi dup-ajutor,
Luptă mult și luptă bine
Chiar dacă nu-ți convine
Dar să nu renunți deloc
C-o să ai parte de noroc
Și să nu faci în exces
C-o să ai parte de succes.
Deci nu-i nevoie de destin
Să ne spună doar minciuni,
Să ne spună ce-o să fim,
De-om fi răi sau de-om fi buni.
Să iubești, să plângi, să râzi
Să ai inima ca gheața,
Să salvezi, să distrugi, să fugi
Ce-ți rezervă viața?
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie... răspuns...
De ce să te plângi când nătângi încă dorm
de ce să crezi pomul că-i prostul enorm
de ce să crezi timpul că-i surd la nevoi
sau sângele scurs e din noi fără voi
Află că pomu-i la fel precum omul
SIMTE citește chiar gându-ți din gnomul
clipa, secunda trăiește-o ca-n pomul
ce-ți crește-n grădina ce-o udă chiar DOMNUL
Zici că îți crește pământul în vene
nu te speria, e doar calciu și lene
plin de grăsimea guiț ce se cerne.
o sperietură-i doar viața-n-final
crezi că sfârșitu-i aici,... în spital
nu înțelegi, nu accepți lapidar,
că-i nemurire, fii sigur... "fatal"!
poezie de Scurtu Sorin Izvoraș (21 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autumnalia
Superbă toamnă, blîndă veșnicie
Sub streșini, cuibul este gol din nou
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să ieși din starea ta de ou!
Superbă toamnă, păsări în chirie
Pe cer le văd, pe cer le-ascult
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să te trezești, căci ai dormit prea mult!
Superbă toamnă, cine să ne știe
C-om ninge mîine, viscolind pe deal
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să te lipești cu fruntea de Ardeal!
Superbă toamnă, calmă bucurie
De rod bogat, se-ndoaie ram de ram
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să nu mai stai, să te privești din geam!
poezie de Cornel Udrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea de sus
Când zbori, pe culmile iubirii,
Mai sus de munți, mai sus de brazi,
Nu-i pune umbre fericirii,
Nu te gândi că ai să cazi!
Privește dincolo de norii
Ce-ți ies în cale din senin,
Căci ei, pe cer, sunt călătorii
Spre alte zări, c-un alt destin!
În zborul tău, privește drept,
E o alegere, e-a ta,
Urmează-i sfatul înțelept
Când inima ți-l poate da!.
Nu-i asculta pe cei ce-ți spun
Că-ți va fi greu, că vei cădea!
E, poate, lucrul cel mai bun
Să fii mai sus de lumea ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea noastră n-o să știe
Orb de aș fi tot aș vedea
Cu ochii sufletului care,
De mine te-ar apropia,
Să-ți simt iubirea în suflare.
Mut de aș fi, ți-aș recita,
Doar din atingeri peste piele,
Tu le-ai primi și ai ofta,
Cuprinsă de brațele mele.
Chiar dacă nu aș auzi,
Îmi ești mereu alin de șoapte,
Să mi le faci cadou când vii,
Ca să-mi devii o stea în noapte.
Oricum nu mai speram nimic,
Atunci când mi-ai ieșit în cale,
Eram un trup prea chinuit
Ce aștepta visele tale.
Așa că lasă-mă să-ți fiu
Sărutul tandru pe vecie,
Ce dacă pare prea târziu?
Iubirea noastră n-o să știe.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ne-nsemnată urmă de speranță...
Eu mi-am pierdut chiar viața într-o gară,
- Pe șina unui tren întârziat... (mai bine!).
O umbră ce-o zăresc, mă înfioară,
- E dragostea, ce s-a pierdut de mine!
- Peronul prăfuit, lume puțină!
Zâmbete triste, satisfacții mari.
Prezența lor îmi zgârie retină!
Și totuși, suntem chiar complementari.
Un gând lăsat în urmă, pas în doi,
- Peronul rece, gara prăfuită!
O încercare pentru amândoi,
Și viața mea rebelă, părăsită.
- Acesta e tabloul sorții mele!
Pe care îl descriu cu nonșalanță.
- Păcat că e rușine și durere!
Și-o ne-nsemnată urmă de speranță.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doi
Că te iubesc, tu știi, dar îți voi spune
ce simt când chipul tău mi-apare-n gând,
sau când apari chiar tu și, surâzând,
îmi spui că pentru tine-s o minune.
Iubita mea, tu ești minunea care
mi se întâmplă, care-a apărut
și mi-a intrat în sânge cum a vrut,
tu ești balsamul meu și încântare.
Te port în suflet ca pe o comoară,
te strâng în brațe tandru ca și cum
de mâine aș pleca pe lungul drum
din care-am apărut, odinioară.
Noi ne iubim și suntem împreună
și-atunci când între noi e-un spațiu gol
în care gândul meu devine sol
ce-ți amintește dragostea-mi nebună.
Te-nvălui într-o dulce alintare
a trupului frumos și-atât de cald
ce mă primește ca pe propriul fald
și-i dă iubirii mele alinare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!