Iubește-mă așa cum sunt
Mi-ai liniștit viața când mi-ai șoptit din stele
Că îmi respecți credința și patimile mele.
Mi-ai dat din ochi speranța și zâmbetul pe buze,
Văzându-ți apoi chipul de parcă-și cere scuze
Pentru un mers al vieții ce schimbă omenirea
Și-atâtea bulversații ce-ți șterge și menirea.
Dacă în piept îți bate tic-tacul pentru mine
Și poți ierta un suflet pe care-l știi prea bine,
O să mă-ntorc pe drumul cu macadam mărunt
Să-ți cer o îndurare: Iubește-mă cum sunt.
Iar dacă necuratul din nou îmi va surâde
Înferecă-mă-n lanțuri și-arumncă-mă-n Bermude.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.