Punct

m-am hotărât
aşa dintr-odată
să scriu din capul meu
căci muza
este puţin plecată
şi uite că
am şi scuza
folosirii limbajului poetic
adică
tot ce-ţi debitează ce n-ai
e poezie
n-am nici punctuaţie
că nu se poartă
din aceleaşi motive ca
rima
piciorul metric
gramatica
şi alte amănunte
am şi idei ca
de exemplu
căderea unei lacrimi de vers
pe muchia unui topor
pervertit
din petala coropopilcăniţei.
ups am pus punct

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza cea de marţi

Muza mea de astăzi, muza cea de marţi,
Mi-a venit de printre ceasurile rele
Care îţi frământă gândul: "Cum te-mparţi
Între sânziene şi un dans cu... iele?"

Primele sunt blânde, ultimele - nu!
Dar, că sunt aceleaşi, toată lumea ştie,
Chiar şi eu, căci uite: una mă avu
Azi, la prima oră, în bucătărie.

"Ce mai loc!" – veţi spune. Asta-i! – ce să fac
Dacă am stropit-o cu cafea fierbinte?
Nu dau amănunte şi... mai bine tac,
Să mă creadă muza (mai ales) cuminte.

A rămas, nebuna. Cum să te desparţi
De o bunăciune? (Muza cea de marţi).

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai "v"...

Parc-am mai scris şi n-am niciun răspuns
De ce ca-n alte arte nu-i naiv şi-n poezie;
Măcar să ştiu şi eu că poate m-am ajuns
Şi-am cel puţin, infant, un pic de... fantezie.

Şi pe bună dreptate că-s numai un începător
Da-s tot mereu în critici; agramat şi ametaforic,
Un limitat de-autonedidact, pur-simplu un amator
Rămas din timp uitat, copil tâmpit, eternu-mi euforic.

Oricum tot mi s-a spus mereu aşa; "n-ai v" (adică vână)
Înseamnă că aşa ar fi, nu voi gusta nicicând "v" de victorie;
Nu voi putea într-o zi s-o strig şi eu şi nici s-o am de-o arvună
Să mi se dea şi mie cât de cât un bob de la recolta dintr-o "Glorie".

Deci ce s-o mai lungesc, aşa cum fac şi-acum un tot mai lung de vers
Căci n-am nici pensula pană de foc şi nici paleta nu o am plină de culori
Cum nici n-am nici un scrin sau şevalet nu am căci s-a crăcit picând pervers
Şi aşa sunt blestemat să mâzgălesc culcat pe jos, mă îmbătând 'ntr-un strat de flori.

Deci îmi propun, credeţi-mă şi cu motiv,
Să creez singur nou-curentul de "naiv";
Deci să fiu primul acceptat măcar la el
Aşa fără de pană a prostului, fără penel!

Deşi sunt sigur că şi aşa blamat voi fi
De nişte critici deghizaţi; naivi, sau în copii (nu copii)!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea lui

M-am hotărât să-ţi scriu şi să îţi spun
ce buzele-mi nu vor să îţi declare,
căci doar când mă priveşti nu se supun,
iar neputinţa lor, de-un timp, mă doare.

Ţi-am scris de multe ori, dar, până azi,
am rupt scrisorile şi n-am vrut, ţie,
să-ţi tulbur viaţa - suntem camarazi,
iar între noi e-o dulce armonie.

Ne ştim poveştile ce-au fost şi sunt,
le înţelegem bine, fiecare,
dar simt că nu mai pot să mă confrunt
cu suferinţa ce-mi provoci. Mă doare.

Aş vrea să ştiu ce simţi citind ce-ţi scriu
şi mi-ar plăcea să simţi la fel ca mine,
căci nu mai vreau doar un amic să-ţi fiu
şi, iată, azi nu mă mai pot abţine

Şi tot ce mă frământă, îndrăznesc
să-ţi scriu, căci sufletu'-mi e-n agonie
şi nu mai pot s-ascund că te iubesc,
aşa că... asta-i! Fie ce-o să fie!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa interzisă

Îmi place, şi m-atrage, şi aş vrea
din gânduri să-mi dispară şi să-mi fie
uitată ca un vers de poezie
ce ritmul reuşeşte a-l strica.

Nu vreau nici s-o alint, nici s-o sărut,
iar gândul la aroma-i cunoscută,
aş vrea s-o ia pe-o cale neştiută,
ca eu să-i uit şi gustul cel plăcut.

Acum, cred că am febră, simt un cald,
un dor ce mă frământă la stomac
şi trebuie s-admit că o cam plac,

dar eu sunt hotărât, n-am cum s-o scald:
o iau -mai delicat ca un herald-
şi gust... un strop din sticla de cognac.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima poezie

Ei, bine, iubiţilor,
albaştrilor, imprevizibililor,
eu nu mai scriu poezie!
M-am hotărât s-o trăiesc,
să mă atârn în ştreang
de dragul ei şi să-i măsor
ca o pendulă secundele...
Mai mult, m-am hotărât
să o falsific;
ştiind că azi sau mâine
un meteorit întâmplător
va spulbera numele
şi prenumele celebrităţii
lăsându-ne orbi, ca pe Homer...
Această poezie e ultima,
am îndreptat-o spre tâmplă
şi mă pregătesc
să apăs pe trăgaci...

poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul falsului poet

De vrei să scrii o poezie,
Dar n-ai talent, iar minte... ioc!
Tratează totul ca pe-un joc,
Că nu-i o mare comedie.

Cu rima nu-i o tragedie:
Pe Google poţi să o găseşti,
Dar n-are rost să te prosteşti,
De vrei să scrii o poezie.

Poţi pune gânduri pe hârtie,
În Word sau orice editor,
Şi, cu un spirit novator,
Le pui, apoi, ca o fâşie,
De vrei să scrii o poezie.

rondel de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-aş vrea...

Aş vrea să scriu o poezie chiar dacă muza mi-e plecată,
o dau aşa... pe fantezie... şi-o fac să fie deocheată.

Cine-o citi să-şi facă cruce şi tare să se minuneze,
o poezie la răscruce cu versuri care să mimeze.

Cu ce să-ncep? Ce e mai bine? Se-nvolbură idei în ţeastă,
iar plăsmuirea se-ntreţine scriind cuvinte şnur pe tastă.

Puţin piper îi pun şi sare să simtă omul când o gustă
că sunt în viaţă clipe-amare şi fantezii ca de mangustă.

Nu desluşesc idei să pice sau armonii să mă apese,
doar vagi impresii ce se zice că stau ca oaspeţii la mese.

Le dau frâu liber să se-aşeze, loc potrivit să îşi găsească,
doar noutăţi să promoveze şi-n consonanţă să rostească.

Sunt gânduri de prietenie, de omenie, voie bună
şi fără stereotipie le-aşez în vers să meargă strună.

Sunt greu de prins gânduri pribege când nu li s-a-mplinit sorocul,
cu prisosinţă ai ce-alege să-ţi legi de harul lor norocul.

Mă copleşeşte insistenţa, ne-ngemănăm arcuş pe coardă,
şi jur că-i voi păstra cadenţa dând foc viorilor să ardă!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti tu

Doar ochii? Nu, iubita mea, eşti toată
oglinda unui suflet ce mă-mbie
să-mbrăţişez făptura minunată
ce-i muza mea, demult, în poezie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Zeilor poeţi", vouă, o rimă

Poeziile cu puţine silabe în vers!
Sunt foarte greu de scris!
Rima o simţi...

Pe când la cele cu multe silabe în vers!
Rima o pregăteşti..
Ca o capcană!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtcircuit

Şi uite, plouă, plouă în sfârşit!
De-atâtea zile calde, sictirit,
Mă bucur şi mă duc, grăbit, grăbit,
La o ţigară, bine-adăpostit
De ploaia care-n ropot s-a pornit.
Fumez, fumez acolo, chinuit,
Căci Ziua Râsului s-a isprăvit
Şi eu... nimic! Nimic nu mi-a trăznit,
Prin neuroni nimic n-a bubuit,
Deşi i-am odihnit, i-am ocrotit,
Ba chiar le-am dat un liber de dormit
Şi-apoi m-am tot rugat, m-am milogit:
"Hai, bă, vreau doar un mic scurtcircuit,
Că sunteţi doi, iar eu-s puţin croit
Să scriu ceva mai vesel! ". N-au crâcnit,
Aşa c-am scris de ploaie. În sfârşit!.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza rătăcitoare

Ce-i mai de preţ şi-mi mângâie simţirea,
E muza mea mereu rătăcitoare
Purtând un nume de albastră floare
Ce-o caut prin grădini doar cu privirea.

Ea mi-a adus idei încântătoare
Şi mi-a cerut s- aşez în vers iubirea,
Să răsădesc în inimi fericirea
Şi să mai scriu cât voi trăi sub Soare...

Am s-o invoc şi va veni la mine,
Ce-mi va spune, voi scrie pe hârtie;
Nesomnul meu va naşte poezie.

Am s- o invoc şi dincolo de moarte,
Altminteri mi se rupe pana-n mână
Că nu doresc ca muză altă zână!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne visul

M-a întrebat muza, ce-i rima
Redus la tăcere de o asemenea intrebare
Am alergat pe câmpurile fără garduri
M-am scăldat pe sub ploi şi cascade
Am fugit cu vântul pe creste
Am tremurat in gânduri ca o trestie
M-am tăvălit prin frunze căzute
Simţeam spiritul liber al muzei
Apoi pe o bancă ingândurat
Priveam stratul de flori înconjurat de gard
Apa cişmelei de un robinet zăgăzuită
De alergat nici vorbă sau de tăvălit
Sunt rimele de fier ale oraşului
Şi muza privindu-mă tristă
Imi spuse cu o lacrimă de cerneală
"Eu când am apărut nu era nici o rimă
Când ai apărut omule nu era nici un gard
Suntem captivi şi tu şi eu
Rămâne visul de a fi intr-o zi liberi"

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai scriu o poezie

Când mi-este dor de tine,
În liniştea târzie,
Cu lacrimi şi suspine
Mai scriu o poezie.

Sub clar de lună plină
Aş vrea să-ţi simt căldura,
Dar tot ce mă alină
E ritmul şi măsura.

Tânjesc să-ţi aud glasul
Ce mă-ncânta odată,
S-admir cum calcă pasul
Ca rima încrucişată.

În ochiul tău şăgalnic
Să văd tot universul...
Ah, totul e zadarnic
Mi-a mai rămas doar versul.

poezie de Octavian Cocoş (5 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi sunt...

Eu îţi sunt nebunul
Cerşetor de-aminte,
Să-ţi presare drumul,
Să-l întinzi cuvinte.

Eu îţi sunt soldatul
Ce-ţi păzeşte gânduri.
Eu îţi sunt păcatul
Ce-n ascuns îţi murmuri.

Sunt risipitorul
Ce-ţi culege lacrimi
Să-ţi înece dorul,
Să renaşti din patimi.

Eu îţi sunt duhovnic
Să te spovedeşti.
Veşnicul statornic
Să te-ndrăgosteşti.

Eu îţi sunt păgânul
Ce-ţi ia din păcate.
Eu îţi sunt îngânul
Când îţi cauţi frate.

Îţi sunt vis de vrei,
De mă ţii o noapte
Să m-arunci în zori
Ca pe-un semn de carte.

Îţi sunt tot ce n-ai
Şi n-ai cum să cumperi...
Schimb poţi să mă dai,
Dorul să-ţi astâmperi.

Nici nu mai sunt eu,
M-am pierdut în "tu",
Nu mai sunt al meu...
Eu sunt "da" la "nu".

Îţi sunt zi şi noapte;
Eu îţi sunt uzura,
Scris, cuvinte, şoapte...
Îţi sunt aventura!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De astăzi nu mai scriu...

M-am hotărât, de astăzi nu mai scriu,
E prea multă risipă de cuvinte.
Şi drept să spun, aproape că nu ştiu
De-or folosi cuiva, de-aci "nainte.

Nu este hotărâre de moment
Sau rezultatul nu ştiu cărui vis,
Ba, am primit chiar şi-un avertisment;
Că prea târziu m-am apucat de scris.

Dac-aş fi fost o iotă mai precoce...
Ar fi-nţeles, primeam şi ajutor,
Dar nu am har, chemare şi... nici voce,
Mi-a precizat... puţin iscoditor.

Şi plictisit, s-a-ntins în jilţul lui
Fin, aurit şi "nalt cât o cetate.
Aş fi dorit să spun, dar n-aveam cui,
Că mă simţeam jignit, fără dreptate.

Am ridicat privirea şi i-am spus;
Prietene, ascultă-mă ce-ţi zic,
Vino mai jos, când stai acolo sus,
Orice-ai privi se vede mult mai mic...

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi sunteţi...

Muza mea nu-i
Babă
nici vreo păpuşă Barbie sau
fecioară despletită alergând
câmpiile electrochimice
câmpiile dorului
muza mea
muza mea-i verb şi contemplare
este tristeţe amară
necesar de amară
bucurie vie, plină
de încărcătura fiindului

Pe muza mea o cunoaşte Iubirea

Scriindu-vă, împart cu voi muza
ca pe o cupă cu vin
ca pe o turtă coaptă pe plită
rupând-o în atâtea părţi câţi sunteţi...

Nu pun pe seama ei atâtea
dezamăgiri
pe care vi le dau deseori
Când nu-i cu mine ea,
vă scriu
Neputinţa, Neînţelesul, Nebunia
Ne... funcţie
fracţie
semne
m-am dus...

Muza mea este
în faptul că voi sunteţi
uneori uit asta şi ea
dispare...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochelari de cal

A murit natura-n ei, —
Vers cu-aromă de virtual.
Scriu perfect, — sună banal,
Căci trăirea din condei
Poartă ochelari de cal.

Se îndrăgostesc fictiv
Şi se mint că e real.
N-au nevoie de-un motiv,
Pentru a-şi nota-n jurnal
Rolul, imaginativ.

Rima e de unde e
Şi să sune complicat.
Ce-atâta emoţie
Într-o lume de rahat?!
Gânduri la promoţie.

E o modă să mimezi
Ceea ce nu ai trăit.
E o modă şi să-i crezi
Nu-i doar vers închipuit —
E credinţă-n stele verzi.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea adevărului

-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net şi nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, mă simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!

C-am mai făcut-o noi, ţi-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit şi... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum să zic? – a fost un accident,

Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Şi-acolo nu-i păcatul înşelării,
Căci toţi visează la... ce nu-i permis.

Acum nu vreau decât să mai verific,
Să ştiu şi eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau să-l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.

Iar, dacă vii, s-aduci şi-o sticlă de-aia
Cum ai adus. Mai ştii, când s-a golit,
Că ne credeam pe plajă la Mamaia,
Iar tu-mi spuneai că eşti îndrăgostit?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepriceput...

Sunt săritor de coardă-nspre abis,
Îmi simt în coccis lovitura de solid.
Am vise sadice să mă afund în interzis,
Să mă transform în altceva, din insipid.

Doresc continu, ce mulţi alţii se feresc,
Sunt hărăzit, veşnic să lupt, ca un erou.
Am ţinte, imposibil ş-izbutesc;
Căci am iubirea-n schimb, eternul nou.

E scrisu-o stâncă, munte, este o-ncercare?
Am oare darul să incit, să spun altfel?
Intuitiv am vise, sentimente... oarecare?
Am rima ne-nsoţind în ritm, sunt eternel?

Din litere ce ştiu, transmit cuvinte?
Pot ca să văd altfel, şi crez şi erezie?
Am 'ndeajuns suflet să te ţin, îţi pot fi minte?...
Şi merit, să fac vers, să-ţi scriu o poezie???...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoezie

Nu sunt poet!
V-a păcălit privirea
Pe-un şir de puncte puncte
C-un suflu coerent...

Nu am idei,
Căci pleacă şi nu vin
În urmă să-mi adape
Din muză... un crâmpei...

Nici rima nu e pură!
S-au strâns litere "nule";
-Prietene-s pe faţă
Iar pe la spate... fură...

Ritmul e şchiop!
Câte-o silabă scurtă
Mai fuge de acasă
Căci "şeful" e... miop!

Nu-i strofa muzicală,
Căci notele timide
Croite printre rânduri
Nu se-ncropesc cu fală!

Şi fără acestea-toate
Nici poezie nu e
Cu bold şi cu "Desigur!",
Ci cu speranţă-n "Poate...".

poezie de Gabriela Chişcari (11 octombrie 2010)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!