Toamnă
Frunze de rugină aruncate-n vânt.
Trist i-afară, cu nori ca de plumb
Și vântul azvârle o ploaie haină;
Sufletul meu e ca o floare străină.
În zări îndepărtate țipete de corb se-aud.
Prin covoarele de frunze nu se-aude al greierilor cânt.
Și soarele ca un june palid strălucind,
Pe cerul cel albastru ca o panseluță
El își aruncă ultima rază călduță
Spre pământul îngălbenind.
E toamnă, sufletele se deschid,
Precum a nufărului dulce floare
Când e primăvară sau când citind O tristă sau veche scrisoare.
E toamnă! Frunze de rugină aruncate-n vânt,
Prin frunziș nu se-aude al greierilor cânt.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marian Hotca. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.