Tu,,, toamna
tu... toamna
mi-e toamna tristețe
petale de roze zac scuturate
fără culoare
și-apusul e mereu aproape
și-atât de departe se deschid zorii
plină de griuri lumina răsare
cerul de plumb amestecă norii
și plouă mărunt zile la rând...
prin porii deschiși
frigul îmi intră până la oase
și carnea mă doare
parcă-i o rană
singur sunt pe-alei pustii
pășind pe un covor de frunze roase
doar vechi amintiri îmi picură-n gând
când tu erai și amândoi -
mână în mână -
prin ploi indiferenți treceam
și adieri de vânt tăioase...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Când vine toamna
Perfecțiunea-ntruchipată
In chipul tău frumos de fată
Mi-aduce zâmbetul in zori
Si te culeg dintre scrisori.
Trecut-au ierni si primăveri
Si toate-mi par a fi ca ieri...
In mintea mea ești neschimbată
Și gândul mi se face roată.
Se plimbă toamna prin grădini
Aruncă norii ploi in spini...
Sunt frunze galbene pe drum
Dar știi si tu, ce să-ți mai spun?
Din anotimpurile toate,
Aș lua doar clipele lăsate,
Departe undeva in munți
Când ne plimbam prin văi desculți.
poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiu de vânt
Azi un pustiu de vânt răzbate
Un vultur dinspre miazănoapte,
E frig, plouă mărunt și des.
Toamna și frunzele mi-a șters...
Și mi-au rămas copacii goi.
De-o vreme, s-a mutat în noi.
Bruma în suflet mi-a căzut,
Eu plâng cu ploaia, plâng tăcut...
Plouă cu frunze arămii
Și drumurile-mi sunt pustii,
Un foc îmi arde-n suflet iar
O toamnă fără de hotar...
Și bate-n mine-un vânt pustiu...
Ce sunt și ce am vrut să fiu?!
O toamnă fără de hotar,
Un vânt hoinar... un vânt hoinar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vizita
o toamna lunga se arata
prin geamul spart de
vantul furios
tu Doamne azi imi intri in casa
si ma privesti prietenos
nu-s Doamne vrednica
de tine
si vizita se face intre ruine
mi-e sufletul ca un castel surpat
prin care toamna a umblat
smulgand din frunze
ravasind
izbind in usa
tropaind
eu doar pe tine azi te vreau
din prag de toamna Doamne
sa te iau
sa te primesc in inima deschisa
in care toamna a intins
covor de frunze ruginii
stiam ca o sa vii
stiam ca o sa vii.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
E tarziu si se numara anii...
Si norii se cern azi de vise,
E toamna, se numara castanii,
Felinare sant inca aprinse
E tarziu si se numara anii.
Si frunzele cer alinare,
E vantul ce le poarta departe,
E toamna ce le mistuie si care
De verde si trunchi le desparte.
Foi cad si e cerul in flacari,
Si o boare te cutremura-n suflet,
De departe se intorc azi corabii
Si incet se aude un zumzet.
Ne strange azi vantul de-afara,
E toamna si se numara bobocii,
Sant pasii un ropot pe seara,
Si vantul ne-mpresoara, patrunde in suflet,
se tine de sotii.
Si frunze formeaza buchet de mireasa,
Castanii si plopii, si tei si stejar,
Si-n spate se-ntinde o ceata prea deasa,
E vantul ce-anunta: E toamna iar!
O ploaie ce cade marunta din ceruri
Ne spala picurii ce curg pe obraji,
Pe cer nu mai sant pasari in stoluri,
Stejari si castani sant ai toamnei paji.
Soare, octombrie, plimbari tarzii
Pe plaje pierdute de spumoase valuri
Sarutari aprinse-n parcuri ruginii,
Declaratii romantice semnate pe maluri.
Nori desi, picuri mici peste gene plapande,
Noiembrie rece-n petale rozalii,
Si ochii inchisi si maini tremurande
Si candele-arzande prin parcuri pustii.
Soapte razbat, prin vant razbat soapte,
Si noaptea scruteaza, se-afunda in cer,
Si-i miez de noapte si-s corzi acordate,
Si mireasma iubirii strabat toamna cu zel.
E toamna-devreme sau vara-tarzie,
In par am struguri copti si mere diademe,
E boare in aer si puf de papadie,
Mi-e asternutul petale moi de crizanteme.
E perna o barca cu vise
Printre ploi iar numeri castanii,
E tarziu, felinare sant stinse,
Printre gene iar se numara anii.
Si nori ce se cern
Peste `naltii castani,
Frunze se-astern
Covor peste ani!
poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna din ochii mei
Se-ntoarce toamna-n ochii mei... și plouă...
Plouă cu lacrimi mari de chihlimbar.
Sunt ploi de frunze și sunt ploi de stele
Și nuca mai mustește gust amar.
Trosnesc în sobă ramuri frânte-n două...
Miroase a gutui și-a pâine coaptă,
E haina lumii plină de rugină,
Iar viața parcă-i mult mai degradată.
Din tălpi cresc râuri lungi de ne-cuvinte...
Și-n noi, adânc e-o toamnă de tăcere.
Mi-au mai rămas aducerile-aminte
Și-a vântului supusă mângâiere.
Ne înfioară lumea în schimbare,
Ne înfioară teama de a fi...
Îmbătrânim în ton cu anotimpul,
Stingheri și triști, pe băncile pustii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire închipuită
Câte regret și nu-mi răspund,
Pe câte și pe câți...
Și-n melancolic tot m-afund,
Că nu-mi vorbesc, sunt muți!
Și dintre toți și dintre toate,
De cine-am dor, de cine?
De pierduți ani și de palate?!?...
Mi-e dor de "tu", de tine!
Nu știi prin câte am trecut
Și m-am uzat, m-am ros.
În înger am zburat, căzut
Îs îngenunchiat, pe jos!
Aștept să calci din nou, s-apeși
Pe mintea mea din piept.
Prin talpă să-ți simt dor, să-l verși,
De-ți este... Eu te-aștept!
Să mă primești în gând ascuns,
Să nu mă ard de soare.
De mână să pășim pătruns,
Chiar dacă doare, doare!
De nu-i răspuns, de vreun regret,
De câți, sau de la câte,
Am simțul cald; sunt un Hamlet,
Cu oase, cranii, rupte!
Întind o mână prin frunziș
De-o vară, plânsă-n ploi;
Mă prind într-un păienjeniș...
Iar, suntem, amândoi!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă plouă
Mă plouă dincolo de visul vieții,
mă plouă cu tine,
culoare din ploi,
ridică-mi de poți cortinele ceții,
și lasă-mi să plouă o ploaie
de joi!
Îmi lasă să plouă pădurea
pe mine
și gândul, iubito, îmbibat doar de noi,
să simt gustul holdei sub coaja
de pâine,
să fim doar iubire, iubind
amândoi!
Ne plouă trecutul cu clipe
uitate,
ne plouă tăceri în săli de așteptare,
apusuri cu tine, atingeri
furate,
pe cât azi me place, ne plouă...
ne doare.
Ne plouă pe dealuri, iubirea lumină,
ne plouă un gând, rătăcind
depărtări,
ne plouă pământul mereu cu o vină,
la țărmuri de ape, pe tulpina
de mări.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
..
plouă mărunt peste câmpul gol
și cerul pare atât de aproape
au plecat cocorii domol
mânați de toamna ce nu-i mai încape
mi-e gândul tot mai pustiu
se scutură iar roze
de tine nimic nu mai știu
străină îmi ești chiar și în poze
și vântul îmi biciuie fața
noaptea încet coboară
simt aerul rece ca gheața
la fel e în casă cum e și afară
șoptind abia încep să vă strig
pe tine iubito pe tine vară
de ce m-ați dezgolit în frig
și-ați pus în loc toamna să-mi fie povară?...
George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Frunzele se sfătuiesc,
Ce culori se potrivesc,
Unele roșesc mirate
Altele-s galbui pătate,
Arămii și visătoare
Se aștern pe-alei covoare!
A sosot toamna la noi
Cu belșug și multe ploi,
Păsările plec din țară,
Dar se-ntorc la primăvară.
Toamna ninge? Toamna plouă?
Câte-un pic din amândouă!
Și noi toți îi spunem iară:
Zâna bună din cămară.
poezie de Geanina Boglut
Adăugat de Geanina Boglut
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odat', iubirea
Copacii frunze așterneau
Pe potecile înguste,
Ochii nosti se întâlneau
Din dragoste să guste.
Așa noi doi ne-am cunoscut,
Așa a fost odat' iubirea,
Acum un gând necunoscut
A mai rămas, e amintirea.
Se scutura frunza la nuc
Atunci când ai plecat,
Acum de dor eu mă usuc,
Căci timpul nu m-a vindecat.
Se scuturau atunci petale
Și se pierdeau în vânt,
Ai dispărut din a mea cale
Iubire, fără un cuvânt.
Se scuturau de ploi și norii,
Toamna abia-ncepuse,
Tu ai plecat odat' cu zorii
Iubirii noastre apuse.
poezie de Răzvan Isac (9 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă într-o toamnă cu vise...
plouă... plouă cu picuri reci fără vină,
peste măștile oamenilor
născuți odată
din sân verde-al naturii
plouă prea rece
într-o toamnă nebună
cu frunze purtate de vânt,
spre zări cu lumină.
plouă pe ceașca-mi uitată
la fereastra cu crini,
unde ninge-n petale
peste vopseaua scorojită
cu gheare de ani.
plouă în toamna cu vise
destrămate pe firul de ață.
păianjen din colț de-ntuneric
țese...țese...țese
casa pentru străinii ce vin
insecte culese de vânt,
purtate de ploaia cea rece.
e zece al orelor ceas
caldarâmul e gol de cuvinte
s-au topit precum pașii
spălați de norii cu vise.
o ramură fără frunze și fructe,
un măr uscat tot la fereastră
simt golul din mine
de galben-mătase
frunze fabricate-n cuvinte uscate
ierbar pentru o lume
peste care plouă
cu vorbe, cu frunze, cu apă...
... plouă....
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual de toamnă
hai să ne luăm de mână și să fugim prin toamnă
cu amintirile strânse buchet,
ne scânteiază ochii de fericire,
tu o icoană, eu un profet.
hai să ne recitim poemele vieții
și să ne amintim cum a fost,
să n-ascultăm ce ne spun poeții,
noi am trăit un vis la restant-post.
tu veneai de departe, din visele mele,
erai iluzia ce mi-o doream,
eu veneam de neunde, din gânduri rebele,
din lumea de vise ce mi-o cream.
deschide întâiul poem al dragostei noastre
acum când toamna hoinărește prin noi,
și udă cu lacrimi o floare din glastre,
nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...
saturn îmi trecuse prin zodie viața
și cripta din mine privea către cer,
natura, săraca, schimbase iar fața
și eu, făt-frumosul, veneam să te cer.
deși era toamnă, o toamna de vise,
stele si lună si cerul rebel
dansau printre noi ca dulci paradise
când ți-am pus pe deget primul inel.
am uzurpat totul în toamna aceea
și m-am ascuns în inima ta,
atunci am văzut ce-nseamnă femeia,
ce patimi și vise ascunde în ea.
sună timpul a iarbă de toamnă,
trupurile noastre pierdute-n candori,
s-au ridicat a nu știu câta oară,
prin universul plin de stele si sori.
hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă,
așa ca nebunii pe scări de mătase,
să facem din vise poeme de toamnă
să urcăm către ceruri prin ploi si vântoase...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (11 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
E toamnă iar și iar mă dor cocorii
Ce pleacă zgribuliți de vânt și ploi,
Săgeata lor îmi sângerează zorii
Ce i-am visat de-atâtea ori în doi.
Bucăți de jar, de lună și smaralde
Cad de pe crengi văzduhu-agonizând;
Lumina toamnei a-nceput să-mi scalde
Și sufletul și gândul, rând pe rând.
Au adunat gutuile lumină,
Ciorchinii sufletului s-au brumat,
Doar plugul rațiunii îmi dezbină
Dorințele de ce-am realizat.
Și iar te-adun, te chem de peste vreme,
Cu miezul bun cad nucile din gând;
Simt toamna în văzduh, dar nu te teme,
Am să te-aștept mereu, ca azi, oricând.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocalize autumnale
în eufonice adieri
pereții camerei deșiră mătănii
aud toamna cum pleacă în toate desprinderile
construind sunete din frunze
altele decât cele de ieri în vârtejuri palide
una cu hazardul și porumbele coapte
își va continua jocul
până când
debarasată de vânt
nici ultima frunză nu mai face nimic
copacule copacule ce pot face eu
cu atâtea frunze îngălbenite aproape de perna mea
ce vei face tu vântule
cu cele care stau agățate de gol
toamna se va așterne în curând ca o ninsoare roșiatică
pământule tu ce vei face
cu atâtea culori ce vor pieri pe trotuare
lipite de toți pantofii
prin ploile întrezărite printre copaci înalți până la cer
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
..
pe o frunză uscată ți-aș scrie
rând după rând
de toamna asta pustie
ce-mi picură-n gând
aș rupe-o apoi pe jumătate
să fie o toamnă la doi
și poate cândva adunate
ne-om întomna amândoi
George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna pe perete
Cade toamna pe perete
Cade toamna azi pe mână
În picaj ca un egrete
Crengile doar să rămână
Vine toamna în izvor
Vine toamna peste ape
Și ne prinde c-un fior
Și cu frunze în ochi sapă
Totul a îngălbenit
Chiar și mersul deoparte
Umblă iată încâlcit
Dor de vară să ne poarte
Și pădurile s-au copt
Și de umbre și de pași
Acum sunt ca un compot
Mai pe jos să nu te lași
Bate vântul crengile
Frunzele doar au plecat
Să umple izvoarele
Vara ce ne-au stâmpărat
Astăzi iată cum sunt lipsă
Pomii și copacii-s goi
Căci viața în eclipsă
A primit un iz de ploi
poezie de Ioan Daniel Bălan (3 noiembrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O picătură de tristețe
O picătură de tristețe
Paharul vieții se tot umple
Coboară toamna pe fânețe
Să poată iarna să se-ntâmple
Și valurile izbesc zidul
Iar marea presimțind uscatul
Coboară valurile frigul
De-alungul țării și de-a latul
O picătură de tristețe
Prin poienișuri și răsuri
Cu amintiri de vechi sânețe
Și cai în trap purtând trăsuri.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni toamna...
Va veni toamna
Curând și grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.
Va veni toamna
Cu plete arzând,
Și haine de vânt, transparente, din ceață
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.
Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii și berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Și căt nenoroc
Să fim părăsiți de-a verii crăiasă.
Va veni toamna
Mă doare un gând
Că și viata mea spre toamnă se-dreaptă
În mine speranțele și zilele-mi plâng
Și va fi ceata.... în orice dimineată.
poezie de Mihaela Ciubotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă-ntre noi
În inima ta e răcoare,
S-așterne a toamnă-ntre noi;
Mă tem să mă-ntreb "de ce oare?"...
De ce mi-e în suflet noroi?
Secunda inertă mă doare;
Mă doare privind înapoi
Iubirea-i o rază de soare
Ce nu mai răzbate prin ploi.
Prin minte mi-e vifor de șoapte,
Pe uliță hurui-un dric,
Iubirea, doar miere și lapte,
Se urcă să șadă un pic.
Întinde în grabă o mână
Să ții acest dar efemer! -
O mână pe soartă stăpână,
Căci dricul se urcă la cer...
În spate,-asudată mi-e frica,
Lăsați îmi sunt umerii goi;
În inimi tronează... nimica.
Ce toamnă-i deja între noi...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (10 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!