Cumplita vreme

e cumplită vreme...
o vreme cu rânduieli ce eliberează dureri
şi se ocupă mai mult şi mai nefiresc
cu geneza plânsului.
cum să ştii până când?

se aud extaziatele mitraliere
cum îşi încâlcesc ucigătoarele glasuri.
bietele celelalte vieţuitoare s-au ascuns
toate parcă urlând pe sub pământ.
învăluiri de monstruoase focuri
aşa încât se înfricoşează şi spaţiile dintre tancuri...
carnagiu deşirat în cale
umbrele le mângâie oglinzile de sânge.
deja cangrene în zidurile blocurilor
ce şi-au riscat trupurile apărând
copiii şi bătrânii.

obuze în cenuşit cântec şuierat
sfârtecă aerul până la miloasa ţintă.
gloanţele zburdă nelegate la ochi
cu focuri în tălpi,
purtând învăţătura descreieratului.
ce sinistră e zestrea morţii
îmbogăţită cu dantele de spaimă...
cât de nepreţuit e pieptul vieţii de om
sub netihna zilei când trăirea morţii,
sinceritatea printre noi, nonşalant ş-o plimbă
în braţe ducând putrede cofraje de gânduri
ce trebuie indurate!...

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!