Pruncii

Adormim ca nişte prunci în miez de noapte
Cu gândul la pieptul săţios al mamei
Ne-am despărţit de ea, dar veriga
Ce ne leagă sufletele e atât de bine ancorată,
În pământul străbun.
Dormim cu ochii deschişi, visăm la cele mai frumoase clipe
Timpul ne ridică din ramuri
Ceasul s-a aliniat pe un perete proaspăt vopsit
Dimineaţa fredonăm cântecele ce în noapte le-am ascultat
E ora 08.00, când cerul se risipeşte
E ora când ferestrele devin oceane
Nu ar trebui să existe tristeţe.
Nebunul acela devine o istorie scrisă cu litere stinghere
Pe o coală albă de dor
Un nebun ce mă conduce prin zeci de mansarde
Unde inimile vorbesc trupurile trăiesc ultimele vise,
Iar inima nu doarme, ci retrăieşte o veche amintire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

Cum putem visa?
E noapte, iar somnul ca un demon nebun nu mai vine
Dimineaţa răsare soarele şi ne aşteaptă
Să păşim pe alee cu paşi repezi
Către un destin sau o iluzie necunoscută
Mă prind de braţele tale ca o ancoră
Ceasul e răbdător
Frunzele au putrezit
Continuu să te iubesc, fără a-mi putea răspunde întrebărilor
Numai dimineaţa ne descălţăm sufletele în rouă
Ca două păsări cuminţi pe un ram
Ferestrele devin oceane
Oceanele devin păsări ce zboară
Spre timpul destinat zeilor
Doar un nebun poate să-ţi spună ca mine că te iubeşte
Tristeţea îl apasă sau îl apasă visul
El îşi tot plimbă mâna pe trupul tău,
Până ce trupul său ajunge o albă lumină
Doar un nebun poate să-ţi spună ca mine că te iubeşte
E miezul nopţii
Aşteaptă-l dimineaţă pe acel nebun
Îi porţi numele său în pântec
Ca apa limpede ce se lumnează-ntr-o fântână.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina şi apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spaţiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranţa spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna şi mă priveşte atent
Sunt doar un om... visez şi mă luminez...
Timpul se risipeşte în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipeşte în zori...
Cuvintele vor reacţiona
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Şi vom risipi valurile tulburi ale întunericului.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea

Inima-mi galopează la infinit...
Alerg eu, aleargă şi ea...
E tot mai aproape de a ta...
Trupurile se sculptează-n lumină
Întunericul are valoarea lui în doi
Lumina e iubirea...
Fără de care iubirea s-ar desena în culori viu-colorate
Plec odată cu Steaua Magică
Nu caut culorile, ci curcubeul adormit de primele săruturi
Eu stau atât de aproape că am să închid ochii
Şi toate stelele-mi vor fi lumina din privire
Orele fixe devin un obicei al iubirii nescrise
Mesajele devin necuvinte..
Ochii ne-nşeală ori de care ori visăm...
Suntem aproape, dar atât de departe...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii copilului

Luna-mi zâmbeşte la fereastră
Ochii copilului îmi scânteiază
Nu încerc să înţeleg destinul
El s-a scris doar pentru mine.
Frumoase şi duioase clipe
Când nu-mi mai doream nimic.
Trimise la noi, simţite
Inimile se scriu cu alte valori.
Ele nu mai cântă... doar ascultă,
Ritmul alert al dragostei şi jocului,
Din care nu reuşim să îndepărtăm.
Timpul secund şi marea trăire,
Timpul oprit de doi îndrăgostiţi,
Pentru a captiva mintea voastră,
Cititori înverşunaţi ai poeziei.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concertul din zori

Am ascultat concertul păsărelelor
Şi am simţit mirosul liliacului,
În dimineaţa asta am visat să devin îngerul
Ce te veghează în timpul somnului
Dar glasul tău mi-a amintit de clopotul sufletului,
Deschis iubirii
Eşti glasul ce-mi luminează viaţa
Eşti gândul frumos şi-ntreaga omenire va fi fericită
Precum noi, simplii oameni
Totul este ascuns.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânele

La miez de noapte zânele-mi vorbesc
Se pierd în zare şi nu spun nimic...
-"Suntem aici ca să te prindem în dans!"
Şi timpul îmi spune cu dorul de necontenit
Lumina e din ce în ce mai mare
Se-aşterne pe chipul purificat de iubire
Dragostea e un repaus din care nu ies pentru a spune ceva
Suntem aici să atingem lumina
Din care să ne creăm rugi către Sfintele altare;
Suntem în ceasul în care anii nu se mai descompun în ulcioare
Luptăm să aprindem focul veşnic
Al dragostei şi vieţii, luminii şi speranţei.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de mătase

Te strâng în braţe
Prin porii pielii tale am respirat
O noapte-ntreagă ţi-am cântat prin pori
În primăvara aceasta mă vei iubi în apa dătătoare de viaţă
Viaţa mea e plină de frumos
Ating fiecare particică a corpului tău...
Sunt tot mai departe de mine....
Îmi deschid mintea prin spionarea stelelor
Scriem o poezie... de natură neo-modernistă
Aşadar să ne deschidem ochii şi să visăm
Să respirăm fără cuvinte... Să visăm în zi,
Presărând flori de mătase peste trupurile noastre.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iert

Cu fiecare piesă scrisă de tine şi cântată aici,
Mă las pierdută în ochii tăi
"Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Şi am să te mint în fiecare zi".
Am să te iert ibovnică,
Prin arme de foc planeta moare,
Te iubesc, dincolo de vis...
Am să te cuprind cu fiecare zbor
Sub adierea dragostei duse la extrem.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

În fiecare noapte eu cred în tine
Cum tu crezi în mine şi dragostea mea
Te iubesc ştii bine
Te iubesc cu toată fiinţa mea
Te iubesc la infinit
În lumina din lumina ta
Mă reflextez în ochii tăi, ştii bine
Iubirea mea, iubirea şi dragostea
Te caut, te strig cu fiecare şoaptă
În noaptea de cleştar a lacrimii divine.
Ileana Nana Filip, Craiova, 16.09.2017, ora 00.25,
în noaptea nunţii sorămii Cătălina
P. S: Eu îi dedic un ultim poem la margine de drum.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de mătase

Te strâng în braţe
Prin porii pielii tale am respirat
O noapte-ntreagă ţi-am cântat prin pori
În primăvara aceasta mă vei iubi în apa dătătoare de viaţă
Viaţa mea e plină de frumos
Ating fiecare părticică a corpului tău...
Sunt tot mai departe de mine....
Îmi deschid mintea prin spionarea stelelor
Scriem o poezie... de natură neo-modernistă
Aşadar să ne deschidem ochii şi să visăm
Să respirăm fără cuvinte...
Să visăm în fiecare zi,
Presărând flori de mătase peste trupurile noastre.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara se va pierde-n noi

Minunea ta e şi a mea
" Muzica inimii mele" te va trezi în noapte,
Sub cerul plin de stele, suntem noi
" O fereastră deschisă în zorii luminaţi" de tine
" Cu trupul de mătase" te voi vizita la noapte,
Iar tu-mi vei bea lacrimile la o cină-n doi
Şi seara se va pierde-n noi
Când îngerii nu vor mai cuvânta.
Se vor opri să ne privească.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostit de un bibelou

În gara veche, pe linii uitate
Stau trenuri ruginite, de plouate
Doar mai scârţie ceva, când le bate vântul
Amintiri estompate... nu le mai ajungi cu gândul.

Dar a mai rămas una, una poate zurlie
De când este acolo, nimeni nu mai ştie
Se vede prin geam o frumoasă cutie
Simt că trebuia să fie un frumos cadou
Căci în cutie este un imaculat bibelou.

Din trenul cel vechi
Îl iau la mine acasă
Îl pun lângă ceasul meu,
pe masă
Şi dimineaţa, când mă uit
la ceas
Văd în bibelou o fată frumoasă.

Zâmbesc adeseori şi mă gândesc la ea
Cine ştie cadoul pentru cine trebuia?
Dar este atât de vesel pe măsuţa mea.

Fată frumoasă, imaculat bibelou
Stai aici, la mine, să mă trezesc mereu
Să îţi spun ce minune eşti, în gândul meu
Tu îmi alungi norii, tu alungi ceaţa
Parcă îmi spui mereu, 'bună dimineaţa'.

O, ce nebun sunt
Sunt îndrăgostit de un bibelou
De un vis, ce niciodată nu se va mai implini
din nou.

Dar în trenul acela, ruginit
Atâtea vise nu s-au împlinit
De aceea, nebun e gândul meu
Sunt mereu îndrăgostit de un bibelou.

Este fata în acel bibelou
În rochie albă de nuntă.
Ii fac şi poze, de tablou
Visul vremea înfruntă.

poezie de Alex Dan Şerbănescu (21 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere...

Te aştept cu braţele deschise
Am mii de lucruri ca să-ţi spun
Să depănăm trăiri şi vise
Să-mi fii Regină, eu nebun.

Să stăm în parc, la o terasă,
Să iau o bere, tu un suc
Să-ţi ridici voalul de mireasă...
Să fii fecioară, ca-n trecut.

Să pierdem timpul... Bani de costă,
Putem să-l cumpărăm din nou,
Să facem noapte, zi anostă...
Să fii tu zână, eu erou.

Să-mi dai lumina ta de zâmbet
Să mă aprinzi, să îţi fiu far
Când licuricii pleacă în zumzet...
Să ne mâncăm, la un grătar.

Să râdem ca nişte copii
Eternul să ţi-l dau în dar
Să-ţi sorb din ochii-s străvezii...
Uitaţi de timp, de calendar.

Să bem cafeaua în miez de noapte,
Să ne sculăm când ne-am culcat
Să nu vorbim decât în şoapte...
Să nu mai ştim, cum e îmbrăcat.

De pleci, să am mirosul tău,
Suflarea ta, ca s-o respir.
De pasul tău să-mi fie rău;
De nu-l am puls şi elixir.

Voi sta pion la paza ta
Cu gând, nebunul, la mutare...
Te-aştept, din nou, Regina mea
Să-ţi fiu din nou... o întâmplare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii albaştri ai ploii

car dragostea cu sacoşa prin ploaie
mi-e dragă ploaia şi cuvintele ei sărate
într-o zi, am vrut să-i pictez ochii ei albaştrii
dar ploaia era, iubito, prea departe,
nu i-am putut vedea
ochii albaştri ai ploii
iubito, unde sunt ascunşi ochii ploii în noapte?
când îi vei ştii sufletul, îi vei picta, spuneai,
geniul s-a strecurat printre degetele-i mate
iubito, acestea sunt visele mele înaripate
le-am furat de la Dumnezeu, ţi le dau pe toate
l-am văzut dansând odată prin ploaie
ca o lumină uriaşă şi, din ceasul acela,
l-am închis definitiv în inima mea
ploua acvamarin şi eram gol ca o vitrină
era timpul să mor, iubito,
undeva, lângă mine un orb picta
ceea ce numai simţurile lui puteau să vadă
sufletul şi ochii albaştrii ai ploii
doar nebunul cufundat în veşnicia tăcerii
înnebunise de atâta iubire.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă, minte, trup şi suflet

Dorinţa ispiteşte inima;
Pofta subjugă mintea;
Pasiunea aprinde trupul;
Iar Iubirea, Iubirea devorează sufletul...

Inimile pot să se frângă;
Minţile devin şovăitoare;
Trupurile se vor distruge;
Iar Sufletele, Sufletele vor fi înlănţuite...

Dar dacă omul hrăneşte inima;
Dacă stimulează mintea;
Dacă venerează trupul;
Şi dacă ajută, ajută sufletul să crească...

Atunci inimile bat la unison;
Minţile gândesc la fel;
Trupurile se mişcă ca unul;
Iar sufletele, sufletele ajung să fie libere...

poezie de Jen Matteo, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am lăcrimat în miez de noapte

E prea târziu
ca-n gândul tău mlădiu
să mai trezesc, cumva, doar şoapte,
dar pun pariu,
pe ce? nici nu mai ştiu
şi lăcrimez în miez de noapte.

La geamul tău
se strâng păreri de rău,
miros de grâu şi gutui coapte,
mă simt ca-n hău,
lipsit de gândul tău,
şi lăcrimez în miez de noapte.

Nu te-nţeleg,
parcă nu-s om întreg
şi vina dau pe vântu-n şoapte,
nu ştiu s-aleg,
misterul să-ţi dezleg
şi lăcrimez în miez de noapte.

Îmi este dor
de-un gând cutezător
când ne-ndulceam cu mure coapte,
eu visător,
tu pasăre în zbor,
să lăcrimez în miez de noapte.

Deja-i târziu,
în gândul meu pustiu
nu mai găsesc nici fapte,
dar pun pariu
pe ce? acuma ştiu
să lăcrimez în miez de noapte!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele de ceară

Respir vulcani evadând din pâlnia mamă,
Simte-mi respiraţia prin singurătatea unui lup,
Lasă-ţi inima să lupte!
Zâmbeşte-mi cu buzele de ceară!
În fiecare dimineaţă inimile se dezgheaţă la geamul unui teatru vechi
Te văd prin ferestrele uitate de vreme,
Te simt cu degetul pe tâmple,
Cu buzele-mi săruţi obrazul,
Mă-mbii cu a inimii văpaie, a răsăritului stare,
A seninului răscruce prin freamătul codrului.
A mai trecut încă un an în vis, lăsându-ne inimile deschise.
Iubim!!!

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea în lacrimi

Noapte măiastră, răspunde-mi!
Tu unde vrei să ne-ntâlnim,
În vis sau în marea lăcrimândă?
În prea plinul oceanului însingurat?
Te număr printre lacrimi şi te-am ales pe tine
Să-mi fi a mea confidentă şi prietenă pe vecie.
Peste munţi s-a aşternut tăcerea şi lacrimile dor,
Un gând nebun îmi caută sufletul pierdut în marea dragostei,
Am vise şi speranţe,
O lacrimă de mult uitată în colţul unui ochi închis,
Salutări în dansul păsărilor,
Iar eu printre fulgi şi stele te chem a mea, măiastră noapte.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţământ liber (lui Diodor)

Dacă ai porni spre mine-n vis, în noaptea aceasta
Ne-am fi unit în poezia comună.
Astăzi când sufletele au strigat lumina.
Iubirea mea, vom retrăi acel vis
Prin recitarea poemelor albastre
Iar hârtia va fi doar un confesor al sentimentului pur.
O mâna şi un foc al adierii inimii
În căutarea frumosului şi visului
Voi visa cu foc şi cu impulsul revederii,
Dincolo de necuvintele din noapte
Inimile noastre este o adiere a inimii deşarte,
O ridicare la al păcii confluent.
Vârsta mea este prinsă-n straie de sărbătoare
Nu se desprinde de flori şi paiete viu colorate
Stau la bine şi la greu... la tine-n gând
Oricând voi adânci acel mag de respiro
Iubirea nu are bariere...
Ea doar trăieşte şi se retrage
Rămânând o frumoasă clipă a unirii simţămintelor libere.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicia iubirii

Vezi că lumea noastră se învârte într-o subtilă vibraţie
Şi noi putem călători la limita dinspre creaţie divină şi univers creat
Dă-mi mâna să te conduc spre zări senine
În munţi se vor aşterne zăpezile târzii.
Până ce ceasul va sta în loc,
Până atunci lumii îi vom construi diversitatea
Adorm cu tine în veşnicia luminii
Caut să recunosc raza din ochii tăi
Să gust limonada gurii tale
Să devin o zeiţă din templul cunoaşterii
Sau poate o parteneră de dans,
Un adversar sau un prieten de nădejde.
Hai să visăm cu ochii deschişi pentru a ne găsi fericirea
Şi astfel nici o lumină nu se va închide în unghiuri
Să ne parcurgem nourii imaginaţiei
Pentru a găsi lumina ferecată de o fereastră a sufletului.
Picături de ploaie se aştern pe obrazul tău
Norii din argint se pierd în văzduh
Tu mă încânţi, eu te surprind cu mici gesturi
Zâmbetul tău mă va adormi la noapte,
Printre petale de trandafir, printre sunete şi senzaţii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!