Nebunul
Cum putem visa?
E noapte, iar somnul ca un demon nebun nu mai vine
Dimineața răsare soarele și ne așteaptă
Să pășim pe alee cu pași repezi
Către un destin sau o iluzie necunoscută
Mă prind de brațele tale ca o ancoră
Ceasul e răbdător
Frunzele au putrezit
Continuu să te iubesc, fără a-mi putea răspunde întrebărilor
Numai dimineața ne descălțăm sufletele în rouă
Ca două păsări cuminți pe un ram
Ferestrele devin oceane
Oceanele devin păsări ce zboară
Spre timpul destinat zeilor
Doar un nebun poate să-ți spună ca mine că te iubește
Tristețea îl apasă sau îl apasă visul
El își tot plimbă mâna pe trupul tău,
Până ce trupul său ajunge o albă lumină
Doar un nebun poate să-ți spună ca mine că te iubește
E miezul nopții
Așteaptă-l dimineață pe acel nebun
Îi porți numele său în pântec
Ca apa limpede ce se lumnează-ntr-o fântână.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.