Turnul Londrei
De veghe Turnul Londrei stă-n slujba majestății
În ploaia care curge din norii plumburii
Veghind la măreția unui imperiu al ploii
Clădit pe lacrimi plânse demult prin colonii.
Regina-i mult prea tristă în faptul dimineții
În noaptea abia scursă avut-a vis ciudat
Big-Benul dispăruse prin valurile ceții,
Iar gărzile de schimb muriseră-n palat.
Ce multă bogăție într-un regat al ceții
Ce multă ploaie curge din norii cumulus
Ne-am regăsit cu toții-n porțile cetății
Martori schimbării gărzilor ce nu's.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Brexit
De veghe Turnul Londrei stă-n slujba majestății
În ploaia care curge din norii plumburii
Veghind la măreția unui imperiu-al ploii
Clădit pe lacrimi plânse demult prin colonii.
Regina-i mult prea tristă în faptul dimineții
În noaptea abia scursă avut-a vis ciudat
Big-Ben-ul dispăruse prin valurile ceții,
Iar gărzile de schimb muriseră-n palat.
Ce multă bogăție într-un regat al ceții
Ce multă ploaie curge din norii cumulus
Ne-am regăsit cu toții-n porțile cetății
Martori schimbării gărzilor ce nu's.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânge, plumb, toamnă
Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colț se duce,
Încet prin ploaia tristă.
Tot plumbul ud al ceții
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieții
Și-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceții.
E sânge, plumb și toamnă.
Cu negru braț de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră și tenace.
E sânge, plumb și toamnă.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Ea
Fulgerul
cu două tunete la șold
pe un trăsnet alb
în pământ se scurge...
Ea
la grindina ceții
sub ploaia dimineții
curge pe șosea...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absență...
.. în faptul dimineții
se-nghesuie o tăcere-apăsătoare,
prin ceața ce tresare
un gând rupt dintr-o întrebare
se scurge parcă legat la ochi
din trupul care doare,
mă încearcă o tristețe...
basmaua ceții ruptă
încerc să ascund
atunci când te privesc,
nimic nu e la loc
dar tac,
nu vreau să simți
că dincolo de zidurile ceții
e un tipăt
ce alunecă încet
prin vorbele prea multe...
mi-e trecerea tăcută
prin vremea de afară
și poate urmărești
în ora ceasului de seară
absența care doare...
eu... am să tac
voi trece totul
în câteva pagini...
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curge mila ta, Doamne
Curge mila ta, Doamne
Curge mila ta,
Prin crăpăturile ființei
Curge mila ta,
Și peste tot sufletu-mi bucățele
Curge mila ta,
Și mă face întreagă mila ta,
Si luminează întunericul mila ta,
Iar înăuntrul meu ai revărsat iubirea,
Picături din roua dimineții;
Și răzbate lumina printre aripile-mi plânse
Și luminează tot ochiul care vede.
Curge mila ta Doamne
Curge mila ta,
Peste toate mâinile frânte si muncite
Curge mila ta,
Și peste toate tălpile care au călcat pe mărăcini
Curge mila ta;
Și este unt de lemn vindecător,
Și este parfum liniștitor.
poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești frunza
Ești frunza
sub care sufletul meu tremurând și-a găsit adăpost.
Tu mă ții vie sub valul avid de ploaie
ce curge
și curge
și curge...
Sărmanul timp a devenit o molie neagră,
cu-aripi pleoștite, murate de atâta ploaie
și-ncearcăn zadar să evadeze
săpând un tunel vertical
în peretele ploii.
Tu ține-mă lipită de tine,
Poezie!
Să-mi fii mereu acoperiș
și balansoar!
Prin tine pot să descifrez runele ploii,
doar tu îmi ești calea regală
de-a fi și de-a nu fi
și doar prin tine vreau să știu
ce este dincolo de zidul ploii...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curge întunericul
curge întunericul peste țară
în astă tristă noapte
ploaia plânge în geam
stau la o masă și beau
stau de vorbă cu mine și mor
cu visul, cu dorul
nu sunt beat, sunt treaz
sunt beat de tristețe
privind la cetele bete
demult veneau cu bâte
în sinergia pașilor uitați
acum vin cu petarde urâte
să dea foc în piață
unui pur ideal
sunt suflet agonic și trist
curg fără urmă pe drumul din urmă
sângerez în ploaie, sânge curge șiroaie
în ploaie, noroaie
ei pleacă mai departe
murdari de sângele meu
în astă tristă noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul ploii
Aș vrea să pot să-ți cânt, să fiu cu tine
acolo unde ploaia se oprește
și soarele, în suflet, îmi zâmbește,
dar nu pot azi. Nu voi putea nici mâine.
Nici tu nu poți. Te văd mergând prin ploaie
atât de tristă, dar atât de calmă,
încât prin mine, gândurile, valmă,
se-adună-n lacrimi ce se scurg, șiroaie.
Voi revărsa tristețea pe-o chitară
atunci când mâinile vor fi în stare
și nu vor tremura ca-n ziua-n care
am vrut să fac surâsul să-ți apară.
Îți voi cânta, cu lacrimi în cuvinte,
așa cum simt acum, prin vocea ploii
ce-și plânge stropii, răspunzând nevoii
acelor ce-o așteaptă să-i alinte,
Căci știu că-ți vei întoarce-atunci privirea
iar norii vor pleca spre zări, departe,
luând cu ei tot ceea ce împarte
în două, inimi ce-și doresc iubirea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.În vineri
Nu-i ceață-n vineri:
Clădirile se-ascund
De prea multe geamuri.
Nu-i frig în vineri:
Vara se umple
De prea multă toamnă.
Nu-i ploaie-n vineri:
Norii asudă
De prea multă joi.
Nu-i vis în vineri:
Somnul se-ntinde
De prea multă noapte.
Nu-i brumă-n vineri:
Verdele plânge
De prea multă febră.
Nu-i doi în vineri:
Tu vindeci ziua
De prea mult eu.
poezie de Gabriela Chișcari (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai multă carne - mai mulți viermi; mai multă bogăție - mai multă grijă; mai multe femei - mai multă vrăjitorie; mai multe concubine - mai multă desfrânare; mai mulți sclavi - mai multă tâlhărie. Dar mai multă Lege înseamnă mai multă viață; mai mult studiu înseamnă mai multă înțelepciune; mai multă sfătuire înseamnă mai multă claritate; mai multă sfințenie înseamnă mai multă pace.
Rabinul Hillel în Talmud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec în ceață
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clătinate sunt fum.
O spaimă tăcută ne-nvăluie rea.
Poate vantul ne poartă prin lume ori poate o stea.
Ne ținem de mâini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mințim, poate dragostea minte.
Cândva ne-am plimbat prin soarele dimineții,
Acum bâjbâim prin pădurile ceții...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sonetul fals al ploii
Ce ploaie, ce ploaie urâtă!
Ce vânt s-a pornit pe sub nori!
Ce vreme, ce vreme-amărâtă!
Ce... nu ești când, încă, mă dori!
Mai vino, mai vino prin ploaie,
Nu am nici umbrelă prin gând,
Să facem, să facem o baie
Sub norii ce-aleargă, plângând.
Să râdem, să râdem pe rupte
De norii schimbați în poteci
De ape, de apele supte
n canale ca locuri de veci.
Mai uită, în suflet, de lupte,
Și ploaie, și vânt... până pleci!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exces
prea multe lacrimi, prea multă durere
multe-ntrebări pentr-un singur răspuns.
pelinul are mult prea multă fiere
și în ureche gânduri mi-au pătruns.
prea iute sângele trecând prin vene
nealterat ca vinul bun de lux.
razele lunii se răsfiră-n gene
cum se ridică mările în flux.
prea albă-i noaptea, mult prea plin paharul
am ars în suflet ultimul ivăr
și-ntr-o scânteie am ascuns amnarul
cum am ascuns iubirea-n adevăr.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea numită Covid...
Când primăvara-și plimbă norii
Spre zări aproape plumburii
Se cască guri de crematorii
Să-nghită leșuri mii și mii.
Orașele sunt goale troacă-
Planeta pustiită pare-
Prin schituri pustnici bat în toacă
S-alunge virusul, cel care,
Aduse moartea pre pământ-
O moarte albă fără coasă-
Ce ia fără discernământ
Săraci, bogați, ei nici că-i pasă...
De rasă, de apartenență
La un continent sau altul;
Nu are leac, n-are clemență
Rapid ea își dă asaltul...
Când primăvara-și plimbă norii
Spre zări aproape plumburii
Se cască guri de de crematorii
Să-nghită oameni... mii și mii!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare câtă apă strânseseră norii ce acopereau cerul aproape în întregime, nelăsând razele soarelui să încălzească și să usuce totul?! Erau chiar atât de îmbibați, încât ploaia să dureze atât de mult? Într-adevăr, nu mai plouase de câtva timp, fusese mereu foarte cald, deci într-un fel ploaia era poate binevenită, dar devenea supărătoare, pentru că era prea multă, dintr-o dată.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât n-ar fi dat acuma frunza pe o picătură de ploaie! Dar norii fugeau goniți de vânturile din înălțimi; cerul de sticlă, înflăcărat, uscase totul. Crinii nu mai miroseau; când și când, rozeta, care își scutura semința coaptă, împrăștia mireasma ei în zorii unora din dimineți. Prea multă lumină, prea multă căldură. Nopțile senine, cu crai nou, cerul spuzit de stele o fermecau. Ar fi vrut să fie veșnic noapte...
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cea dintai durere" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Metamorfoză
Pe Dunăre de-ar curge vin,
Ar curge pân-la Severin,
Iar mai departe-n interior
Ar curge... Gostat Superior.
epigramă de Imperiu Matheescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut ploaia ce-o să vină
Ceru-în uscăciune zace, e rămas pe mâna verii,
Norii zăvorâți adorm prin izvoarele ascunse,
Prin ținuturi siderale curge sunetul tăcerii,
Ploaia vrea să evadeze din temnițe nepătrunse.
Toamna zburdă și nu-i pasă de arsurile durerii,
Nu mai vrea să-și plângă-n taină rosturile neajunse,
Ceru-n uscăciune zace, e rămas pe mâna verii,
Norii zăvorâți adorm prin izvoarele ascunse.
Pribegesc țipând cocorii cu aripile lor unse
În dorul lăsat acasă în restriștile poverii,
Sărut ploaia ce-o să vină, îi țin brațele întinse,
Liniștit îmi va fi somnu-n dulce-i ropot al căderii,
Ceru-în uscăciune zace, e rămas pe mâna verii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor
Mergând prin noaptea dimineții
Către aroma de cafea...
Un gând ieși din umbra ceții:
Eu sigur vreau, dar ea o vrea?
Și calc pedala cu putere,
Văd semafoare tot mai verzi...
Ajung și-mi spune cu plăcere:
Ioiii!... de ce mă enervezi?...
poezie de Suflețel și atât... (20 octombrie 2020)
Adăugat de Suflețel și atât..
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie pe Venus
ușor, i se prelinge lacrima pe obraz
un obraz palid care nu cunoaște culoarea,
ajunge până la gura, o gură strânsă într-un mod bizar,
de unde vorbele dure ies fără jenă și prea multă reținere.
acest tablou îți întunecă privirea
și îți amortește gândirea
nu o poți ajuta
pe fata cu ochii cenușii
să își revină
ea nu poate fi salvată.
în curând culorile ei
vor dispărea,
ploaia ce curge peste ea
va avea grijă de asta.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!