Răscoală

Toţi Vizii de cultură, avizii de hoţii
Din Videle de minte s-au pus a ne minţi
Că ne dau bunăstare, măresc nivel de trai...
Şi, îşi fac legi să scape de puşcării... Nu-i bai
Când fac benzina scumpă şi euro de aur,
Ne înzecesc în taxe, ne păcălesc că-s faur
Ei... Ne pun pumnu' în gură când vrem păs a ne spune,
Fac numai legea lor, vor ţara a o răpune
Dintr-un Teleorman, tâmpit de sărăcie...
Vor România întreagă la fel şi ea să fie!
S-au strâns o golănime bandită, mitocană
Să ne arunce afară din Patria, o mamă...
Reneagă Europa şi ajutorul ei,
Ne vor ajunşi prostime... Ei, şleahta de mişei
S-au pus cu toţi, pungaşii, cu şcoala de maidan,
Cu "diplome" furate, "masteri, doctori", baştan
Să ne rupă grumaz, nerozi s-ajungem, vite
Şi-ei tâmpii plini de bani, din braţe ostenite
-Ce-n loc să le întindem să mângâiem copii,
În Parlament îi ţinem -ne înjosesc de vii,
Şi ne-ar vrea morţi curvarii, cu curvele lor slute,
Să nu mai fim popor, doar ei vreo şase sute...

Să ne unim ca dacii, ostaşi 'n Mărăşti, Oituz,
Eroi din '89... să fim exemplul dârz,
Să ne jurăm că azi cu Dumnezeu vom fi
Şi-i vom da jos din jilţuri şi NOI vom pedepsi
Familii ce-au, conace le vom lua înapoi...
Oh Doamne, ajută ţara, Popor vom fi toţi... NOI!!!

De prin spitale, uzine -câte-or mai fi- din şcoală
Să ne sculăm bolnavi, breslaşi, elevi... RĂSCOALĂ!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atentat la popor

Azi ţara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?

Şi haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascaţi oneşti, din ce-s... orori!

Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiţi
din nespălaţi, în preamăriţi
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!

Toţi fără carte, huligani,
sau diplomaţi prin alţi parşivi
la fel de lepre... inventivi
şi-au reclădit moral... pe bani!...

... Bani luaţi din gura celor mulţi,
săraci, muncind din noapte-n noapte,
cei caşti, oneşti, cu multă carte
să ţină leneşii cu burţi?!?

Ciuma, cum mâzga, a invadat
tot Statul, demn de al său neam,
înhămând naţie cu ham,
s-o ducă-n hăţ... către mezat?!

Sunt spuma supei, de-aruncat,
mizeria, necomestibil,
sunt hoarda, sursa de oribil...
ce ne vor moarte... lor, regat!?

Ne-au făcut legi, făr' să dea seamă,
să fure ei nestingheriţi!
Cu barda au dat în necăjiţi,
să n-avem drept la ţara mamă!!!

Ne vor pe toţi, ca mine, afară,
să fie numai ei în hotar.
Pământul, patriei, de dar
şi-l vor doar lor... Bestia, fiară!!!

Câţi "proşti" om fi, cum ne cred ei,
dar mulţi, mai mulţi suntem şi, buni
să strângem cloaca de nebuni...
Să întemniţăm pe derbedei!!!

Cât încă avem patriotism,
mai ne iubim copii, părinţi,
să ne-adunăm şi muşchi şi minţi...
să jugulăm hoţi, cretinism!!!

Oh, Doamne, dă-ne Tu putere
s-aruncăm ochelari de cal
şi noi, poporul, ca un val
să nimicim zoaia de himere!!!...

... Să-i punem pe parşivi la zid,
la hoţi să le luăm ce-au furat!!!
Să fim, de ambiţii, dezlegat
popor din nou... El, nou partid!...

... Al celor mulţi, cu cultul legii
crescuţi toţi şapte ani de-acasă,
cât încă, Doamne, avem casă...
să stârpim hienele fărădelegii!

Să-i pedepsim, pentru popor!!!!!!!!

Să-i arză dracii-n iadul lor,
cu averi, să aibă foc s-aţâţe!
Tot neamul lor din lei, în mâţe
să-i îmblânzim... De nu, cu-omor!!!

Că morţii mei, străbuni, o vor,
căci criminalii... nu-s de-ai lor!!!

Of, ţara mea, al meu popor,
oh, drag ce-mi sunt, aş vrea să mor,
protest doar să rămân, un dor...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urât popor

Urăsc popor fudul că-i prost, mândru netot
şi-mi ţine ţara în gropi şi glod de-atâta lene,
iar prizonier mă zbat să-mi pierd spurcate gene,
căci mi-a luat drept şi la ce-aveam şi drept la vot.

Urăsc popor needucat, fără ruşine
un cerşetor ce-şi vrea doar maţul cât mai plin,
furându-şi ţara să se-ndoape cu peşin...
copii şi-i vrea masteri şi doctori din jivine.

Urăsc popor ce se încântă din minciună,
ce se-mplineşte când pe altul îl distruge,
rânjind din spate de-un ghişeu şi de-i ceri fuge...
Că "nu e el şi de nu-ţi place... dă arvună!"?

Urăsc popor cu minţile-n hipnoză sumbră,
hrănindu-şi suflet din stropit cu apă chioară
din măturoaie, pupând moaşte... Pus pe-ocară
de-i spui de hoţi..."Că nu-s penali, au făcut... umbră"!?

Urăsc poporu' ce şi-a ars boieri, conace,
uzine, fabrici, mi-a lăsat ţară-n chirpici,
îşi pupă hidre comuniste, măscărici...
ce i-au dat gloanţe drept răsplată, gând rapace.

Urăsc popor ce-şi tot boceşte sărăcie
şi-n nesimţire nici s-aleagă nu se apleacă...
vrea-n jur o lume lui să-i dea, "măcar oleacă",
să-l omenească, doar pe el, cu "omenie"!?

Urăsc poporul mitocan cu înalte şcoli
pline de mentori pedofili, conturi bancare
nu-n bănci de studiu, în umplerea de buzunare
pe mâzgăliri, teanc de diplome... "Multe... coli!"?

Urăsc popor, un autist ce nu se vede
orb, surd la tot ce omenirea a exersat,
că el e geniul, ce "Iisus l-a şi lăsat"...
Făr' să-nţeleagă că-i lăsat... nu că l-ar crede.

E premiant poporul meu, "cel mai deştept",
dar n-a luat Oscar, e bun hacker, trage tunuri,
clonează cărţi, ce nu citeşte... Bunu' îs bunuri
ce nu mai face... "E bunul ţării...", un inept!!!

Bai nu-i că-i snob şi că mă-njură... în înţelept.
12.12.2016

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ţări...

... sunt ţări incluse-n miliard de aur
a mea e-n tagma miliardului furat
mai sunt şi ţări în care limba e tezaur
în ţara mea nici limbă nu-i nici stat...

există ţări ce au economie
şi-n care toţi au pâine şi la pâine
în ţara mea o neagră sărăcie
ne-a coborât pe toţi la rang de câine

există ţări cu libertatea de-a alege
şi-n ţara mea aceiaşi libertate
am delegat-o hoţilor în lege
şi hoţii judecă şi fac dreptate...

există ţări în care parlamente
alese de popor chiar sunt pentru popor
în ţara mea un grup de (excre)elemente
exprimă numai interesul lor

există ţări cu presa necoruptă
cu opoziţie fără balast şi plaur
în ţara mea mereu se duce lupta
între extremele aceluiaşi balaur

sunt ţări incluse-n miliard de aur
din care vreau mereu să vin acasă
să fac din ţara asta un tezaur
şi colţ de rai
dar hoţii nu mă lasă...

poezie de Iurie Osoianu (7 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blocul

Se înalţă vânăt, scrijelit...
Ferestrele-n culori diverse
N-au flori... Stau aninat neveste
Într-un contemplu!... S-au oprit.

E plin de hăuri, zis balcoane,
Cu rufe ude, magazii.
Hidos privirii-i, nu-ţi revii...
Ei sunt toţi mândri, Ele doamne!

Au loc ţinut pe bancă-n faţă,
Nu sunt la muncă ziua toată....
Făloşi cu pensie ce-au plată
Sunt toţi "bolnavi"... de lucru-au greaţă!

Dar nu-i problemă, au maşini,
Copii-şi duc şi-şi iau din şcoală,
Muncesc la negru, că n-au boală...
Că-aşa-şi mai fac şi-un ban "peşin"!

Mirosuri sunt ameţitoare
Hazna-n amestec cu mâncare...
Liftu-i a vieţii încercare
Şi-i beznă tot pe coridoare!

Sunt toţi proprietari de drept!
Au cumpărat... pe zece lei...
A trecut timp, acum de vrei
E-un milion... preţul corect!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Pe Ceauşescu am răsturnat
De Crăciun l-am împuşcat
Şi-am făcut mare păcat
Vai de noi ce a urmat!
Doamne, Te-om fi supărat!

Au ajuns la cârmă hoţi
Încrengături de mafioţi
Ce-au înşelat românii toţi...
Fost-am oare idioţi?
Doamne, iartă-ne de poţi!

Guverne care mai de care
Au scos totul la vânzare
Ei i-au spus privatizare
De fapt, o mare escrocare
Doamne, dă-le cumpătare!

Au scos ţara la mezat
Fabrici s-au vaporizat
Şomajul s-a accentuat
Când firme au falimentat.
Doamne, dă-le gând curat!

Românii s-au împrumutat
La bănci case au ipotecat
Rate mulţi au cumulat
Dobânzi s-au multiplicat
Doamne, rău Te-am întristat!

De nevoie, au emigrat
Familii s-au destrămat
Bătrânii s-au însingurat
Unii viaţa şi-au curmat...
Doamne, de Tine au uitat!
.........................................
Doamne vin cu plecăciune
Ca să-Ţi fac o rugăciune
Dă, Doamne, înţelepciune
Şi multă clarviziune,
La întreaga naţiune.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

poezie de Ionel Popa (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti tu, Ţepeş Doamne?

Fir-ar ea democraţie,
După care-am tot râvnit,
Uite, acuma o avem,
Şi lumea a înnebunit,
Nu mai vrem să mai muncim,
Vrem să fim mai libertini,
Vrem bani, dacă-ar fi cu sacul,
Câştigaţi doar cu furatul.

Haos, doamne-, i peste tot,
Se agită parlamentul
El vorbeşte, legi declară,
Dar degeaba, nu-i respectul,
Toată ziua, crime, furturi,
Huligani la drumul mare,
A lăsat tiranul, haos,
Şi-acum, haosu-i mai mare.
Uite, doamne, ce-am ajuns!
Un popor dezordonat,
Unde eşti tu, Ţepeş doamne?
Haide, vino fă curat,
Că mi-e dor de linişte,
De copii râzând în soare,
Nu de hoţi de buzunare,
De nebuni şi beţivi,
Vino Ţepeş pentru noi,
Că ne place omenia,
Şi fă ordine în ţară,
Altfel toţi ne prăpădim.
Că-i vai şi-amar de România,
Ţara noastră, din străbuni.

poezie de Valeria Mahok (8 martie 1991)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai vino, Doamne, pe la noi!

Şi-a strâns pelinul trâncii toţi
Pe limba sufletului meu...
Prădată mi-i ţara de hoţi
Până la ultimul ei leu....

Iar Dumnezeu de-acolo sus
Parcă şi-a-ntors privirea,
Pe apa sâmbetei s-a dus
Întreagă moştenirea...

Şi plâng întruna azi copacii
Goliţi de falnicul veşmânt
Şi ni s-au înmulţit săracii
Bătuţi de ploaie şi de vânt!

Ne-a stăpânit de tot huzurul,
Puţini mai dau cinstit din coate,
Că s-a emancipat chiaburul
Şi-avem oraşe-n loc de sate...

Am încăput pe mâini străine
De cât sărit-au unii calul
S-ajungă ţara doar ruine,
Să ne plecăm precum vasalul.
..............................................

Mai vino Doamne pe la noi
Cum mai veneai ′nainte...
Şi-n loc de griji şi de nevoi
Mai dă-ne Doamne minte!

poezie de Livia Frunză
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colectiv

O mare tragedie,
S-a abătut pe această Românie.
Tineri frumoşi, ne-au părăsit,
Şi înapoi n-au mai venit.

O seară, începută bine,
S-a transformat în tragedie.
România, ţara mea,
Ce se alege de existenţa ta?

O trupă, un album lansa,
"Goodbye to Gravity" se numea.
Dar n-au mai apucat,
Focul, rapid s-a declanşat.

Ce a urmat, cu toţii ştim,
Nu vrem să ne amintim.
Suflete, la Cer s-au dus,
Şi-acum, ne privesc de Sus.

Răniţii, ne mor în spitale,
Nepomeniţi în catedrale.
Judecaţi pe nedrept,
Pentru că au fost la un concert.

Dumnezeu are nevoie,
Doar de sufleţele bune.
Îngeri sunt în Rai,
Eroi pe acest plai.

Clubul, autorizaţie n-a avut,
Încă de la început.
Pentru patroni, doar banii au contat,
Pe tineri, viaţa i-a costat.
 
În ţară, protestele au început,
Oamenii, o schimbare au vrut.
Tragedia i-a unit,
Şi din locuri s-au urnit.

De la Bucureşti, la Iaşi,
Cu toţii am fost părtaşi.
Au ieşit în toată ţara,
Din Galaţi şi Timişoara.

Până-n ziua morţii,
Noi vom goni hoţii.
Când ţara la noi revine,
Liniştea o să domine.

Lucrul cel mai trist,
Un dezastru ne-a trezit.
Am devenit solidari,
Cum n-am fost de ani.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă contemporană

Dacă munţii-ar avea gură
Să ne spună ce văzură,
Cum trăiau pe-aici bărbaţi
Viguroşi, neînfricaţi,
Care se luptau cu ursul,
Care nu ştiau ce-i plânsul.

Dacă munţii ar vorbi
Să ne spună într-o zi
Cum veneau duşmani călare
Să ne fure, să ne-omoare,
Însă noi ne adunam
Şi pe toţi îi alungam.

Dacă munţii ar voi
Multe ne-ar destăinui
Ca aicea stăm din veac
Că noi suntem pui de dac
Şi ne-am apărat moşia
Ţara noastră, România.

Dacă munţii ar putea
Sunt convins că ne-ar mustra
Că acum ne-am înmuiat,
Că toţi ne-au încălecat:
Şi lichelele din ţară
Şi străinii de afară.

Dacă munţii n-ar tăcea
Sigur că ne-ar îndemna
Să ne regăsim mărirea
Să distrugem asuprirea
Să ajungem iar eroi
Să ne luăm ţara înapoi.

poezie de Octavian Cocoş (19 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţul grotescului...?

Sunt extaziat,
pe zi ce trece,
că România-i unicat
... în topul celor zece?!?

... Şi-i doar prin farmec
sau minune;
nu de popor harnic
şi nici de-nţelepciune!?!...

Noi plini de idei
şi cu-n scop precis;
de-a nu da ce iei
şi a nega înscris,

-mult mai explicit-
după ce luăm bani,
declarăm falit;
ca bancheri-golani!

... Şi la mare scară,
Ce vrea FMI (???)...
Creditu-i la... ţară
şi-avem mulţi... copii!!!???

Banii, înapoi,
nu vrem să-i plătim;
băncile-s la noi
să ne tolănim!

Chiar de nu producem
-stând muncind la "stat"-
şi pierderi inducem...
Vrem salariat!!!

Străini, să muncească,
lucrul nu-i de noi;
să ne mai slăbească
că avem nevoi,

iar pentru slăbit,
lifting, năbădăi,
cancer, plictisit...
o-avem pe Tatoi,

ce-a scăpat de-o doagă
şi s-a făcut bine,
mare oncoloagă...
înghiţind albine?!

Şi-o nemuritoare
-o avem... pe veci-
dintr-o învăţătoare...
ce ne face legi

nemâncând... nimic(?!?)
şaptezeci de zile
(s-angrăşat chitic,
scriind facsimile)...

Odârliţi folk-işti
şi actorii mari
-toţi oameni politici,
toţi parlamentari,

sefi de sindicat-
sunt patroni, miniştrii...
Ţipă-n rol pe scenă
mai rău ca... artiştii!!!

Să ne creştem poll,
ne-am trucat răpire
şi juma de secol
n-o s-avem vreo ştire...?!?

Dacă eşti corupt,
fă-te magistrat;
poţi, neîntrerupt,
s-o ţii pe furat!

Şanse n-ai de-a fi
-de te vrei cu şcoală-
fără puşcării
şi cu punga goală,

iar la noi, partide...
sunt doar băşcălii;
cu bani prin firide,
crezu-n bogăţii,

se ţin toţi o roată
-opuşi pe neve-
cu-mpărţeli la gloată
de tot... ce mai e (?!?).

Aleşii, la vot,
nu-s o garanţie!
-Oare ce-ai crezut?!...
Este-o utopie!!!...

Patru ani de zile
se schimbă-n idei;
îşi cumpără vile
şi-s din lupi... căţei!

E-o simplă părere,
c-un simplu final;
ne mascând... "tăcere",
trăim... carnaval!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara mea (pamflet inspirat după Ion Pribeagu: În ţara mea, 1915)

În ţara mea-s câmpii şi munţi,
Cum nu mai sunt pe lume,
Şi oameni tineri şi cărunţi,
Şi mulţi se ţin de glume.

E plin Guvernul de inculţi,
Ce nu fac vrun efort,
Iar proşti avem atât de mulţi
Că dăm şi la export.

Toţi boii-s azi în Parlament
Şi-s foarte aroganţi,
Pe mintea lor nu dau un cent,
Iar proştii sunt savanţi.

În ţara mea, toţi politrucii,
Deşi-i europeană,
Toţi guvernanţii şi năucii
"Iau lefuri de pomană".

În ţara mea se spun poveşti
Cu soarele şi luna,
Dar nu ai voie să gândeşti
Şi-i adevăr minciuna.

În ţara mea, paradoxal,
De mulţi, mulţi ani, neîntrerupţi,
Hoţia-i sport naţional
Şi legi ne fac ce-i ce-s corupţi.

În ţara mea te îngrozeşti
De câte-s în zadar,
Iar cinstea azi o mai găseşti
Doar în dicţionar.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (5 iulie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria noastră, România - Hora Unirii

Mamă bună-i România,
Că pe toţi ne ţine glia,
Toţi români de-acelaşi neam,
Muntean, moldovean şi ardelean,
Că ne-am unit toţi odată
Şi-am făcut ţara rotată.
Haideţi, fraţi, mână cu mână,
Să-nvârtim hora română,
Hora păcii românească
Pe câmpia strămoşească.
Vino, frate, hai străine,
Să te prinzi la braţ cu mine
Toţi la muncă, cu tărie
Şi la horă, cu unire.
"Să jucăm hora frăţiei
Pe pământul României.
Iarba rea din holde piară,
Piară duşmanii din ţară,
Între noi să nu mai fie,"
Nici ură, nici duşmănie.
Decât pace şi iubire,
Să ne fie la toţi bine,
Să n-avem grija de mâine.
La bogat şi la sărac,
Să fie la toţi pe plac.
Toate dorurile noastre
Du-le, Jiule, le du,
Acolo unde-i ştii tu.
Du-le-n zările albastre
Şi transformă-le în astre.
Să le presari pe pământ
Cu lacrimi şi jurământ.
Că ţara vom apăra
Şi duşmanul vom seca.
Vom stârpii hoţii şi escrocii,
Să fim sănătoşi cu toţii,
Să ne fie legea sfântă
Şi răutatea stârpită,
Să scăpăm de grea ispită,
S-avem viaţa fericită.
Să ne ajutăm, să ne iubim,
C-aşa-i neamul de români:
Toţi de-un sânge şi de-o mamă,
Veniţi la noi, că Ardealul ne cheamă
În patria mamă.

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş... la propriu

E plină lumea de necazuri,
Golită de femei, bărbaţi
Prin puşcării închişi; din nazuri
De procurori, de juji... legaţi

Atâţi nevinovaţi spăşesc;
Sunt pedepsiţi pentru nimicuri
Şi-o ţară-ntreagă mi-o găsesc
În cumpănă de ştiri, de plicuri.

... Iar un pungaş, escroc penal
Ce-a păgubit de miliarde
Şi-al tău moral şi material...
E plâns de hoţi de-ai lui, în hoarde.

Ah Doamne, oare acestă ţară
-Sau nu ea este vinovată,
E Doamne acest popor- povară
Dreptăţii-n lume, blestemată?!

Ne vrem tot pleava, o neghină
Din ochiul limpede, clătit
Cu sânge? De-un pământ o vină
La tot ce lumea a clădit?

Ne lăudăm cu hakeri hoţi,
Ne păcălim asociaţii
Ce vin de-afară cu nepoţi
Să-şi bage bani, năpăstuim naţii...

... Cu furturi, ne vindem femei,
Violăm pe-altele, dăm tunuri!
Cu diplome, ne vindem "grei",
Furate şi-alea, c-alte bunuri!

Şi-n laude ne proslăvim
Cu trei ţânţari pe la Sorbona,
La Yale, Harvard... Şi-i preamărim
Că-s mintea lumii?!... Îi sunt clona!?.

La ştiinţa întreagă, ea naivă,
De-o Terra castă construită
De mult, pe cinste, o arhivă,
Fără străjeri, nepregătită...

... Ajuns-ai noştrii, plini de scule
Să spargă linişti seculare
Cu şmecherii şi averi fudule...
Făcute de-alţii, milenare...

În numai zece, cinşpe ani,
Aici, unde totul se poate,
Ne îmbogăţim aleşi golani
Neruşinaţi!?... N-avem păcate???

Mă tem şi acum, cum m-am temut,
De renegat; spunând făţiş
Că nu-mi găsesc ce am avut
De la părinţi... E un hăţiş!

În resemnat mai scriu ţidule
La minţi încă cu porţi deschise,
Implorând pe-altele, credule
Să-şi facă legi!... Încă nescrise!

Că-n timp, popor de analfabeţi
Ce-am fost, am umplut râuri sânge,
Ne-am lăsat vorbă să fim drepţi...
Poate-om mai fi, suflet să-mi unge?!?.

Ruşinea-mi crapă adânc obraz
Ce-l port la fel, cu demnitate
Şi-o să-mi reneg cât oi fi treaz
Tără, popor de nedreptate!!!

... Şi ştiu că nu sunt toţi, nici toate...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În stare critică...

Ah, cât bun simţ şi umilinţă e-n plâns de-atâtea, atâtea mame
Şi câte lacrimi seci au taţii, parc-ar fi surzi şi muţi deodată,
Cum şi iubiţi, iubite odată, sunt sfâşieri de poze în rame
Ce-au îngheţat, ca în icoane... doar cu privirea, devastată.

Şi cât de crud e că nu sunt în stare critică făptaşii,
Cei vinovaţi, călăi ascunşi sub masca vorbelor deşarte
Că nu sunt ei puşi să vegheze!?... Preoţii, îşi ştiu enoriaşii,
Căci viaţa îşi scapă cine poate?... Toţi, sunt birouri cu pancarte!?...

... N-au nicio sarcină de viaţă, pentru că nu e-un material,
Nu este ban pentru făcut, oricum deja s-a luat, degeaba,
Iar moartea, viaţa de mai este, sunt parte dintr-un spiritual,
Ce lor nu le e obiect... Subiect ei sunt, nu noi, pleava!

Ei, stau cu arătător întins mereu spre altul, un neant,
Oricum nicicum nu-s dintre ei -ce nu produc nimic la ţară-
Doar cei ce-n muncă sfârşesc zile, cei cum şi apa de-un hidrant
De adăpat de bun trai... Ei, ce şi iarnă şi-o fac vară.

Câtă ruşine-i adunată cu aceste spurcăciuni morbide,
Ce stau, cu toate, cocoţate, îşi tolănind lene în fotolii,
Se pigulind cu vreo amantă prin staţiunile toride,
Pe ce produc cei amărâţi... bieţi rozători, popor de molii.

Şi-au creat un eşafodaj inexpugnabil, de termite,
În care numai ei, ai lor, au drept de acces la reuşită...
Restul, de jos, ei muritorii, sunt sortiţi sorţii lor de vite,
Să mai reziste intubaţi, ventilaţi cu aer... nu cu pită.

E ţara-n critică de stare, atât de gravă şi nu-i cură,
Căci se dau doctori impostorii cu şcoala la xeroxuri trasă
Şi-s de neînlocuit, se pare, că sunt pe veci ei sinecură,
Iar nesimţirea le e-n modul de-o viaţă... şi-i enormă, crasă.

Îmi caut deznădăjduit adepţi, colegii mei de clasă,
Că România, ţara mea, e-n stare gravă, a mea... "ACASĂ"!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie.ro

Ce fericiţi suntem de soartă
c-am prins democraţia,
ne-a bătut la poartă
în România
şi-am deschis,
fără să fi cunoscut-o;
era ceva demult promis,
ce bieţii noştri n-au avut-o...
nişte amărâţi cinstiţi!
Să fi-nvăţat şi ei mizerii
de fiecare zi, prostiţi
de mafioţi demni de Siberii,
analfabeţi ajunşi baroni,
bogaţi făcuţi de-un cincinal
din vechii sifonari demoni...
că n-am tras apa la canal!?
Iar tineri, toţi o studenţie
nu-n aule,
facultativi, într-o beţie
licenţiaţi în staule,
dar mândri toţi;
că-n Europa, doar primiţi,
şi-i învăţăm să fie hoţi,
dându-lu peste nas, grăbiţi,
că-i dam afară
că-s naivi;
morişca o cred că este moară,
nu sunt ca noi iuţi, inventivi,
buni la distrus,
cu parşivie...
Vor ţine minte ce-am propus;
să predăm noi... democraţie?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubit popor

Ar fi esenţă multă în acest iubit popor
-Cum timpu-i chintesenţă de alean, nespusul dor-
E plin de oameni buni, de caste, vii Mesii
De apostoli... Să-i răzbuni pe toţi, să-i reînvii!

Este deştept poporu-mi şi eu sunt doar fărâmă
Şi-ncerc ca şi pe mine să-l scot din greu, minciună!
Şi-i cald şi omenos, credincios surghiunitul...
Neputincios 'n milenii i-e sufletu-mi, iubitul!

Profundu-i greu la văz, că acela ce munceşte
Cu cap plecat, timp n-are; de grâu, de-ovăz speteşte,
Să ţină din fiertură o spumă gri-murdară
În loc s-o arunce c-ură şi să-şi salveze ţară?!

Şi genii are, atleţi, popor ce nu-i cântat,
Minţit că-i înţeles, că-i greu... Doar la votat
Evlavios naiv, cinstit se dă cu totul,
Neştiind că-i va fi luat, parşiv; născut şi mortul!?

Căci asta-i ce-a rămas din ce încă e-al lui,
Fiindcă pământ i-au dat... un "tun"; de mort să pui!
Că n-are să-l muncească bătrân şi fără stare
Şi-atunci sunt "colectivi" să-l ia... Să nu-l mai... "are"!

Nici bun de gură nu-i şi i-au sărit doar ţambre
De gâlcevari haihui ce stau putori prin "chambre"
Şi-l judecă pe el, că nu-i-ndeajuns, nu face;
Deci biruri doar să aibă, de muls e... Să-l dezbrace!

I-au luat poveşti, că zâne avea... şi avea şi Rege
Şi hoţii-mpălătiţi din jilţuri zic că-s lege,
Ce-o strâmbă-n punga lor să-şi facă dinastie,
S-aibă popor ce vrea... Regat de ţigănie?!?

Păcat că Dumnezeu, oh, nu ne dă cu carul
Din heleşteul plin, popor să-şi ia paharul
Să-nchine crez că bine-i va fi cândva, o zi;
Nu lui, rând nu-i mai vine... Să roage la copii!

Stând în genunchi plecat, popor mă-nchin la tine
Să ridici fruntea sus şi tu să spui ce-i bine!
Cu barda, c-altădată să dai, nu să omori...
Doar să te-aduni iar gloată, că-i şti... Şi să-i dobori!

Din slaba-ţi cârcă, otreapă să-i faci... legaţi cu sfori!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România dă-i tu azi

colţ de rai atâţi am vrea
România ca să fie
Dumnezeu dar să ne dea
toţi să bem din apa vie

floare azi de orhidee
vrem întreaga Românie
o vrem astăzi o alee
de lumină ca să fie

România cu Ardealul
strop de rouă din Carpaţi
în români să-nscrie dorul
de-a fi toţi — oameni curaţi

Cartea Sfântă a Lui Hristos
ne-o vrem ţintă — căpătâi
şi pe Mielul Glorios
îl vrem —dragoste dintâi

de la Tisa pân" la Mare
de la Prut la Timişoara
tot românu-n sărbătoare
să-şi aclame astăzi ţara

vrem viaţa cum ne-a dat
la toţi Bunul Dumnezeu
traiul să-l avem curat
să-l slăvim pe El mereu

România o vrem curată
ca o floare sus pe munte
Românii fără de pată
toţi de Dumnezeu s-asculte

nu viaţa cea murdară
ci cum vrea astăzi Hristos
şi cum sfinţii o urmară
sus privind şi nu pe jos

România dă-i tu azi
Lui Hristos a ta fiinţă
pentru El mereu să arzi
în El tu să ai credinţă

căci Hristos e Creatorul
omului de pe pământ
El cu Tatăl creă omul
El — al Tatălui Cuvânt

şi-a murit Isus pe cruce
pentru veci noi să fim vii
El lumina ce străluce
s-o sorbim în veşnicii

prin credinţă dar se poate
azi prin El să fim salvaţi
sloboziţi de vechea moarte
căci suntem răscumpăraţi

România dar trăieşte
viaţa aşa cum vrea Hristos
căci El omu-l răsplăteşte
de-a ascultat pe pământ jos

de Cuvântul Lui cel Sfânt
Evanghelia iubirii
va lăsa a lui mormânt
pentru ţara răsplătirii

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă "şcoală"... mult strică

Tot aşa, din şpagă-n şpagă
-începând cu paza porţii
femei de servici'- mă roagă
diriginţi cu ştiinţa sorţii,
spus aşa pe îndelete;
copiii cu bani fac şcoală...
să-i împart băieţi de fete,
dar manii să nu fac boală,
să iau table, bănci, pupitre,
urinoare, lavabouri,
pline mucuri îmbâcsite,
minţi spălate în zerouri
să-i lăsăm să copieze,
să îşi facă masterate,
firme mari să desfiinţeze,
că de-s plini de doctorate
dudui-va sănătate,
va fi tot înfloritor,
toţi şi toate educate,
un exemplu de popor,
culmea-n lume, un exemplu
de curaj, de fără frică,
că de şcoli toţi suntem pentru...
şi la noi nimeni nu pică

şi-aşa mintea crudă, mică,
neuzată... nu se strică!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1859...

Alexandru Ioan Cuza
Om de seamă, Domnitor,
A înfăptuit Unirea
A două ţări într-un popor.

Azi sărbătorim cu toţii
Acea sfântă zi în care,
Am învins păgânii, hoţii
Şi-am unit două popoare.

Cei cu inima română
Azi se vor unii în horă,
Luându-se mână de mână
Mamă, tată, frate, soră.

.....................................................

Suntem fiii scumpei noastre ţări,
Mereu mândrii de al nostru sânge,
Luptăm şi goi şi fără de încălţări,
Păgânii ţara nu ne-o vor atinge.

Atâţia s-au jertfit glia s-o păstreze
Să aibe şi nepoţii ţara lor,
Neamul au reuşit să îl salveze
Cu trudă, sângerare, dragoste de popor.

Este sfânt pământul pe care călcăm,
Ţara ne e sfântă, mamă pe vecie,
Cât de greu ar fi, ţara nu ne-o dăm
Nici pe lumea toată, luptăm cu voinicie.

-Ţara Românească şi Moldova,
Surorile unite într-un singur neam,
Le putem numi, simplu, Terra Nova,
S-a împlinit visul ce cu toţi aveam.

poezie de Răzvan Isac (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au talente toţi românii

Au talente toţi românii, vrem să ştie marea lume
Că-n trecutul nost am fost mândri de al nostru nume,
Cei săraci au purtat durda împotriva celor răi,
Celor ce-au ştiut să fie chiar proprii lor Dumnezei.

Acum stăm cu junghiu-n coaste, la cheremul dureros,
Al partidelor măreţe ce ne rod până la os,
Tinerii-şi plâng crunta soartă pe scena vieţii lor,
Nu mai ştiu care li-i ţara, care este-al lor popor.

Cei bolnavi ţin crucea-n mână gata s-o pună pe piept,
Cei bătrâni se-neacă-n lacrimi, pentru ei ce e corect?
Râd de noi parlamentarii, au bănet pe îndesate,
Vor să aibă luxul lumii, vacanţe pe săturate.

Au talente toţi românii, un' li-i bine-i ţara lor,
Totuşi îşi doresc să fie linişte-n acest popor,
Salut gestul unui tânăr care-a spus o vorbă mică:
Creştem şi, trebuie musai, de noi să le fie frică!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!