Simbolistică orientală

E zăpuşeală în Bosfor... Vipie de vară, chin,
Adie la Ahmet o undă de răcoare-n baldachin.
Ca belferul, gras între două unduioase cadâne
Ce se-arcuiesc, păcătoasele, al naibii de bine
Leneveşte paşa printre devoratoare feline
Ce şi-l dispută pe rând, ba furioase, ba caline
Biulbul – un rondel, în timp ce Fatmè-i un sonet,
Biulbul, roşeaţă de vulpe, Fatmè păr brunet
Se simte-n văzduh, nu-i chip de-armistiţiu
Între doi poli, echinocţiu unul, celălalt solstiţiu.
Clocotind, disputa s-a schimbat în aspră ură
Sunt prea rele de muscă, dar bune de gură
Roşcata vrea sânge, bruneta smoală de iad,
Şi-s fierbinţi, excitate de arşiţă-n ultimul grad
"Mă jur, frumoaselor, pe Mahomet profetul,
Că vă potolesc" – scoţându-şi de la brâu stiletul
"Pe veci. Fatmè, du-te la Mehmet, ieunucul,
Şi-mpreună cu el adă-mi rahat. Tu ia ciubucul.
Pleacă!"
"Nu vreau!"
"Ba da!"
"Bine... mă duc!"
"Fi-ţi-ar cort baldachinul, iar, tu, scârboase, ieunuc"
Bruneta Fatmè pe paşă îl blestema doar în gând
C-un zâmbet prefăcut, dar în suflet plângând,
Fatmè cobora pe scări. Ahmet urca pe Biulbul,
Pofticios, se-nfruptase Ahmet, pare sătul

E zăpuşeală în Bosfor... Vipie de vară, chin
Adie la Ahmet o undă de răcoare-n baldachin.
Pe roşcata Biulbul o prinde, firesc, somnolenţa
Fatmè se-ntoarce cu bujori în obraji. Prezenţa
Rivalei satisfăcute o tulbură, vai, şi mai tare
Ahmet gustă rahatul. Deliciu subtil şi savoare:
"Nebunatico, debarasează şi-aproape să-mi vii,
Pe tine te-am lăudat cu Biulbul, e bine să ştii"
"Ştiu, Efendi, dar cât nesimţita dus doarme
Laud-o şi pe ea, dar mai iute recurge la arme!"
Uşor sforăind, roşcata Biulbul nu îi încurcă
Prinţul pe munte(contează că-i Venus?) se urcă
Bruneta vlăguită de-aşa abruptă escaladare
Le soileşte. Mai adânc, nu ca o roşcată oarecare,
Gândind: "cu astă taina eu în mormânt mă duc
Aman de-ar şti stăpânul: Mehmet nu-i eunuc!
Cât de sălbatec perpeleşte. Da, m-am răzbunat
Rahat doreşte soţul? Îl face piua-a doua de rahat"
Şi-adorme Ahmet între ele, slăvind pe profet,
Biulbul – un rondel, în timp ce Fatmè-i un sonet.
E zăpuşeală în Bosfor. Vipie de vară, chin
Adie la Ahmet o undă de răcoare-n baldachin!

parodie de Constantin Ardeleanu din Amiază maură, după Ion Luca Caragiale
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiaza maura

În aer e lene… Amiază de vară.
pâclă greoaie de plină Sahară.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale,
Ce scuipă de turbă şi sânge şi bale,
Ahmet stă-ntre două geloase neveste:
Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste!
Biulbiul este blondă, Fatme este brună;
O patimă oarbă şi alta nebună.
Ahmet simte bine că fierbe în ele
O ură cumplită, o ură de-acele

Ce lasă din treacăt în neagra lor cale
Ruine şi sânge şi moarte şi jale.
Sunt două extreme, sunt două-antiteze…
Pornirea vrăjmaşe, el vrea s-o calmeze:
“Pe-Allah strălucitul! pe sântul profet!
Pe stele şi lună! (răcneşte Ahmet
Ş-apucă hangerul) Fatme! un ciubuc!
Mergi!”
“Nu vreau!!”
«Zic: du-te!!»
“Stăpâne… mă duc!”
…Fatme se supune şi pleacă fierbând,
Cu zâmbet pe buze, cu blestem în gând…
Fatme e departe… Emirul Ahmet
Cu blonda Biulbiula vorbeşte-n secret!
*
În aer e lene… Amiază de vară…
E pâclă greoaie de plină Sahară.
Biulbiul doarme-acuma deplin liniştită.
Fatme se întoarce… Figura-i, pălită
De focul ce-o arde, cu jale zâmbeşte.
Ahmet ia ciubucul şi ţintă-o priveşte.
“… Nebuno - el zice - te-apropie bine:
Cât n-ai fost aicea vorbii tot de tine…”
“Ştiu… Doarme acuma potrivnica mea:
Stăpâne, vorbeşte-mi şi mie de ea!”

Biulbiul doarme dusă… Emirul Ahmet
Cu bruna Fatmea vorbeşte-n secret…
Şi bruna, la rându-i, de vorbă sătulă,
Adoarme alături cu blonda Biulbiulă.
Emirul de vorbă şi dânsu-i sătul –
De-o parte-i Fatmea, de alta-i Biulbiul.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale
Ce dorm obosite, zdrobite de şale,
Adoarme-ntre două domoale neveste:
Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste…
… Şi-n aer e lene… Amiază de vară…
E pâclă greoaie de plină Sahară!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine te naşti diplomat albanez decât francez. Ca albanez nimereşti la Paris, iar ca francez la Tirana!

aforism celebru de Ahmet Zogu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi fericit dacă oamenii ar spune că am făcut ceva pentru recunoaşterea măreţiei muzicii afro-americane.

citat din Ahmet Ertegun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Rondel a la turca bre..." de Gheorghe Gurău

Mâncam rahat cu apă rece,
Ciubuc, cadâne pe divan,
Cântam mereu, Aman, Aman,
Pe tăvi, hartane de berbece.

De la vizir astept firman
C-am dat peşcheşuri de mă trece,
Pe tăvi, rahat cu apă rece,
Ciubuc, cadâne pe divan,

Stă la Palat, nu vrea să plece,
Pe viaţă s-ar dori sultan
Iar în harem cadâne zece
Să facă zilnic bairam...

Mâncam rahat cu apă rece!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catharsis

Am prins plânsu-n călimară
Şi am scris cu el, o vară,
Versuri triste şi umbrite
De trăiri neîmplinite.

Am cosit visele mele,
Să îmi fac un pat din ele.
Un pat la marginea mării,
Să gust din sarea uitării...

Şi din voal de flori de chin,
I-am făcut un baldachin,
Cearşaf, din fâşii de suflet,
Perne de dor fără zâmbet.

Lumânări la căpătâi,
S-ardă iubirea dintâi,
Lumânări de imortele...
Aşa, am scăpat de rele...
Pe o margine de stradă,
Te rog mamă să nu plângi
Îţi dau banii ca pomană.

Şi-atunci sărutându-i mâna
Sprijinindu-se de un pom,
Se saltă de jos bătrâna
Şoptind trist... Doamne mi-ai trimis un OM!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aminteşti?

Cândva trăit-am clipe-încântătoare
Şi fericiţi am fost ca în poveşti
Am înălţat iubirea pân' la soare,
Îţi aminteşti?

Şi când ploua la timp, întotdeauna
Creşteau în noi speranţe nelumeşti,
Câte dorinţe ne puneam întruna,
Îţi aminteşti?

Aveam un cântec, cel mai trist din toate,
Scriam poeme, ca să le citeşti,
Şi ne priveam în ochi cu voluptate
Îţi aminteşti?

Plângeam să fim tot timpul împreună
Fugeam de despărţiri, eram oneşti
Cu Dumnezeu noi ne ţineam de mână
Îţi aminteşti?

Cum s-a pălit a fericirii floare
Cum s-au uscat speranţele fireşti?
Eram un pom cu ramuri roditoare
Îţi aminteşti?

A fost de-ajuns un tren să ne despartă
N-am fluturat eşarfa s-o priveşti
Şi-acum sunt singur, inima mi-e moartă
Îţi aminteşti?

Te caut astăzi prin vagoane goale,
Şi orice fac, în mintea mea trăieşti
Mă-ntreb şi tu, în gândurile tale
Îţi aminteşti?

poezie de Ahmet Selçuk İlkan, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfiorări

Dulce dimineaţă de vară,
Cum spulberi c-un ochi de-abia mijit
Speranţa primăverii ce, parcă, ar mai fi avut puţin de cântat, de trăit, de iubit?

Tânără dimineaţă de vară,
Ridicând pleoapa ta peste ochi de lumină,
Adie a zbor şi respiră
Toate inimile, dăltuite în piatră,
Ce răsuflă doar o dată în an
Sub cireşii şi ploaia de soare scăldată.

In cinstea ta, îmi voi picta pe piele
Valsuri dansate în seri tarzii, prin grădinile îmbrăcate în verde de gală,
Respiraţia sfioasă a reginei nopţii,
Zborul grimpant al clematitei
Şi-mi voi împleti din nuiele
Plasă de vise şi fluturi;
Doar vara, visele mele frumoase
Renasc din coconi de chin stacojii,
Zboară ele, înaripatele,
Dar le mai pot încă prinde
Cât nu sunt, de senin şi Lună,
Nopţile pustii.

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind...

Gândind o poezie, gândind la un absurd
Gândind o melodie, gândind spre un gând mai pur
Gândind o altă lume, gândind un alt destin
Gândind la o iubire, gândind la un crud şi veşnic chin

Gândind spre o gândire, o alta decât cea de acum
Gândind dacă e bine sau nu
Gândind şi tot parcă nu
Gândind dar nu ştim

Dar continui să cred că voi afla
Gândesc şi nu mă opresc
Căci doar sunt om
Gândind

poezie de Angelica Grecu din proprie (8 ianuarie 2009)
Adăugat de Angelica Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară, vară

Vară, vară şi iar vară,
Taberele-s pline,
Toţi copiii stau afară,
Iar profesorii-o duc... bine.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de vară

Afară e cald şi bine,
Soarele e sus pe cer.
Oamenii sunt ca un roi de albine,
Pământul e ca un curcubeu.

Un curcubeu în mii de culori
Care a răsărit după ploaie
Şi a scos soarele de după nori
Şi a făcut lumea să fie mai vioaie.

Un vânt adie uşor legănând
Frunza de pe copaci.
Pământul e frumos...
Ca o grădină înflorită de maci.

E miez de vară,
Oamenii sunt fericiţi
Că e cald afară
Şi în suflet simt că sunt iubiţi.

poezie de Vladimir Potlog (12 iulie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruneta aceea tentantă escort-girl prea se vede că e... ex-cort girl.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orientale (I)

Visez cum stau în jilţ de paşă în Bosfor
Atotputernic în palatul păzit de ieniceri,
Sub tuluri danţând cadâne mă-nconjor
Martori desfrâului doi eunuci stingheri

Rotiri lascive din buric, uşor ameţitoare,
De parc-ar călări iad de plăcere dracii,
Blesteme şi eresuri, scăldate în sudoare,
Pentru stăpân fierb ierburi rare vracii

Aveam sigiliu, spadă, eram zvelt şi semeţ
Drept sfetnic favorit mă socotea Sultanul,
De sub turban privirea-mi arunca dispreţ...

M-a mazilit, suspect de complot, Suveranul,
Lovit de farisei, mă târâi zdrenţuit drumeţ,
Să-mi fi lăsat sărutul rana? Sau bolovanul?

parodie de Constantin Ardeleanu, după Panait Cerna
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul înţelepciunii

Înţelepciunea nu încolţeşte în teren fertil,
Născută-i din geamătul mării, în durere şi chin.
Aprinde cu grijă, al tinereţii noastre fitil,
Rodind în boabe de iubire pe ramuri de afin.

Iubirea şi durerea o cântă în vers alb dactil,
Mereu împreună pe al sufletului baldachin.
Înţelepciunea nu încolţeşte în teren fertil,
Născută-i din geamătul mării, în durere şi chin.

Înţelepciunea-i zămislită în gândul erectil,
E prezicere, regenerare, e-al nostru delfin.
Sămânţă păzită abil de al nostru cleoptil,
Sentiment şi gând împletite-ntr-un inel blilantin.

rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul redutei

În redută numai lei;
Uite-i, mă, başbuzucii,
Eu de-aici le-aud papucii!
Dar mai mare peste ei
Cine-mi e? Vrun Strâmbă-Lemne?
Cică şi mai şi, pesemne,
Unul, Ciaca-Paca-Bei.

Câte cinci pe-un ban să-i vinzi,
Că sunt tot oşteni pe-alesul,
De viteji le saltă fesul,
Pitulaţi pe după grinzi.
Se-ntind, nene, de căldură
De le-ajung genunchii-n gură
Maşală, cu ei te prinzi?

Ce te uiţi tu, că sunt goi?
Aşa-i turcu-n vitejie,
Zvârle haina ca să fie
Sprinten-foc, când e-n război.
Dârdâie din dinţi, mă, vere
Lasă-i, mă, că-şi fac putere
Dinţilor, să muşte-n noi.

Şi-ntr-o zi – să vezi acu –
Dete Osman porunci să-i puie
Tălpilor la cizme cuie,
Şi-apoi, ce-o fi fost, ce nu,
Că sări pe băţ călare
Şi-alergând în fuga mare
Drept la Vadin s-abătu.

Strigă Osman: – "Păsat vă fac!
Încurcaţi pe-aicea treaba,
Şi-mi mâncaţi pilaf degeaba –
Vă tai ciorba, vă dezbrac!
Ahmet, Mahmet, cum te cheamă,
Tu cam tremuri, bag de seamă,
Sări, curând, că-ţi viu de hac!"

Turcii, toţi, gândeau: "Poftim!
Să dezbraci p-un gol ca napul
Cu ce-şi bate paşa capul!"
Şi-i strigară: Cioc selim!
Dar temându-se de vorba
Că Osman le taie ciorba,
Au mai zis: "Sărim, sărim!"

Şi-au sărit cei lei de turci
Care cum putea mai iute:
Vin românii spre redute,
Şi să stai să-i mai încurci?
Căpitanii-şi pierd şalvarii,
Fac mătănii ghinărarii,
Că-i la deal, şi-i greu să-l urci.

Noi strigam atunci din tun:
– "Ce fugiţi, ca-n groaza furcii?
Nu vă vin din urmă turcii!
Staţi, şi daţi-ne tutun."
Ei de stat n-au stat nici unul
Dar ne-au azvârlit tutunul
C-aşa-i turcul, suflet bun...

Acest cântec îl făcui
Eu, căprarul Păvăloaie,
Stând de strajă noaptea-n ploaie,
Şi gândeam: "Tu râzi şi spui,
Şi tu n-ai cămaşă-n spate!
Las că prind pe Osman, măi frate,
Şi-am să-mbrac cămaşa lui!"

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie....

istoria melancoliei
ne include pe toţi.

eu – mă chircesc sub cearceafuri murdare
în vreme ce privesc pereţii albaştri
şi-atât.

m-am obişnuit într-atât cu melancolia
încât o întâmpin ca pe un vechi
prieten.

acum voi ţine 15 minute doliu
pentru roşcata care tocmai m-a părăsit,
povestesc totul zeilor.

fac asta dar nu mă simt prea bine
chiar mă simt rău
apoi mă ridic
purificat
chiar dacă n-a fost de fapt
nimic rezolvat.

asta-i ceea ce primesc fiindcă-i trag
religiei câte-un şut.

ar fi trebuit să-i fi tras roşcatei
şutul în fund
acolo unde-s creierii şi pâinea şi
untul ei
la....

dar, nu, mă simţeam trist
pentru orice:
roşcata pierdută era doar o altă
lovitură primită de-a lungul unei vieţi
ratate...

acum ascult la radio tobele
şi rânjesc.
e ceva în neregulă cu mine
nu-i numai melancolia.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşuroiul

Pe o mirişte aridă,
printre vrejuri de dovleac,
într-o vară prea toridă,
lupta din greu un gândac
cu un bulgăraş excentric,
împingându-l cu tupeu...
După iz, după culoare,
era cred, un scarabeu.
Şi-l rostogolea frenetic
cu-n sofisticat furcoi,
mergând cică înainte,
dar cu capul, înapoi.
Era prânzul, şi acasă,
aştepta înfometat
tot neamul, să se înfrupte
din biluţa de rahat.
Dar terenul nu e neted,
şi sunt hoţi la orice pas,
şi avea de tras, nu glumă,
aproape un sfert de ceas...
Nici nu-şi terminase gândul,
că şi dădu de bucluc,
bâzâit şi zarvă mare,
parcă era balamuc.
Nimerise-n muşuroiul
unor gândaci puturoşi
ce mâncau rahat pe pâine,
şi mai toţi erau burtoşi...
N-avea cum să ocolească,
şi biluţa mirosea,
ar fi luat-o el la fugă,
dar nu se-ndura de ea,
iar acasă, cum să meargă,
fără nici un dumicat!?
Ce s-o mai lungim, intrase
vrând-nevrând într-un rahat!
Se opri şi se ascunse
după bulgărul rotund.
--Cine eşti tu mă?, se-aude
o voce de bas, din fund.
--Şi ce ai în butoiaşul
ce-l rostogoleşti de zor,
că prinsei din zbor c-o nară
un stupefiant odor!?
Scarabeul înlemnise,
şi trecea prin multe stări:
--Este prânzul, eu nu umblu
cu droguri sau cu ţigări...
L-am găsit în sat, la unul
care n-avea nici closet,
şi-am avut noroc, dulăul,
era din rasa basset.
Dar e natural, de ţară,
şi n-are E-uri de fel...
--Ia vino repede-ncoace,
ca să gust puţin din el.
--E-un deliciu... mi se pare
că v-aţi cam emancipat.
Voi nu ştiţi că doar aicea,
şi dincolo, la palat,
se dospeşte, se mănâncă,
cel mai renumit rahat?
Lasă marfa, şi întinde-o,
zi mersi că ai scăpat!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul... plecării

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-ngheţe sufletu-mi-n zbor
S-am lume puhoi stând afară
Ce-mi plânge plecatul, de dor.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu simt pământ că mi-e rece,
S-am inima caldă, uşoară,
Ce-mi ţine de frig, pân' se trece.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău după soare;
S-am pielea mai laie, nu ceară,
Ce-mi dă o aliură de mare.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău că n-am cântec,
S-am dreptul la glas de vioară
Ce-mi dă ciocârlia, din pântec.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi treacă timpul mai iute,
S-am ziua, mai lungă, să pară...
Că-mi dă un câştig, de minute.

Aş vrea să mor într-o doară
Să nu-mi stric petrecerea scurtă,
S-am timp, ca nimic să nu pară...
C-un aer de charm de amurtă.

Aş vrea-n fond să trec vară-n vară,
Să fiu pentru timp un voiaj,
Să-mi schimb aţa-n corzi de chitară,
Să-ncânt lumea în pelerinaj...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis păgân

Iubita mea, mă bate-un gând,
Să-ţi iau picioarele, pe rând,
Să le sărut, pe fiecare,
De la izvor pân' la vărsare,

Să afle buzele-mi setoase,
Că sunt din ce în ce mai groase,
Să simt apoi că-nnebunesc,
In locul unde se-ntâlnesc,

Că e strâmtoare între ele,
Ca la Bosfor şi Dardanele,
Păgân că-i locul, mai avan,
Ca Istanbulul musulman,

Şi să visez că-s un vizir,
Bătând în porţi cu-n trandafir,
Că, larg cad porţile deschise.
Ah! Vise, vise, vise, vise....

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria e un contract social între "el" şi "ea" prin care se obligă că, cât timp vor fi împreună, o lună de zile vor mânca miere şi restul timpului... rahat!

definiţie de Constantin Răduţ Argetoaia în Sesam, deschide-te!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imensitate

viaţa nu-i decât un paradis pe-o sferă
ce atârnă-n hău imensurabil
viaţa asta nu-i decât himeră
între spaţii şi între durabil

viaţa nu-i decât o frumuseţe
galbenului lut atribuită
care ba e undă de tristeţe
ba la nesfârşit se vrea iubită

viaţa asta nu-i decât o lungă
luptă îndârjită, inegală
cu ceva ce veşnic ne alungă
într-o lume mai universală

viaţa noastră-i revelaţia divină
conştiinţa noastră-i puritatea
iar suflarea nu-i decât o vină
pedepsită cu eternitatea..

poezie de Iurie Osoianu (1 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!