Tatăl (la maternitate, uitându-se prin geam la nou-născuţi): Inggg, inggg, cuci, cuci... uite, a zâmbit! Nu-i aşa că-i adorabilă?
Prietenul: Dar fetiţa ta n-a zâmbit!
Tatăl: Eu vorbeam de asistentă....

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Landon (uitându-se la bibelourile de prin casă): Ăsta e de-a dreptul înfricoşător. (Când se întoarce, îl vede dintr-o dată pe tatăl lui Jamie.) Iisuse!
Reverendul Sullivan: Nu, sunt doar tatăl lui Jamie.

replici din filmul artistic O iubire de neuitat, scenariu de Karen Janszen, după Nicholas Sparks
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a zâmbit

Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Şi mi-a aprins în suflet un dor nebun.

Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerşetor.

Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoşi ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Şi de braţele mamei mele.

Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat uşor de vânt.
Şi mi-a părut că zâmbeşte un om,
Pe drept cuvânt.

Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Şi m-am întors la visurile mele!

poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbete

Mi-ai zâmbit ca şi cum
ar fi fost primul tău surâs.
Am zâmbit şi eu,
era atât de mult când
nu mai zâmbisem.

Mi-ai povestit o fărâmă
din viaţa ta, ca şi cum
s-ar fi oprit pentru o clipă
timpul pe loc
şi... am zîmbit.

Ne-am zâmbit ca şi cum
am fi făcut-o prima dată,
iar atunci a fost, ceea ce numim
dragoste la prima vedere
cu zîmbete...

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiburi de cuci

Priveşte! e vremea nebunilor mov
Ce joacă pe deget speranţa, şi-o vând.
Credinţa lăsată moştenire de Iov
S-a pierdut în neguri voite de gând...

Azi la loc de cinste-i minciuna şi banul,
Respectu-i al celui văzut în oglindă,
Lovit de nevoi rămâne sărmanul
O clipă de bine abia de-o să prindă...

Cuvântul se-mbracă în haine de gală
Ca o nucă lipsită de miez. Pe uluci
Vezi salbatic curcubeul cum zboară
Tăcut, ca iubirea prin cuiburi de cuci...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am zâmbit

în ziua aceea
două raze evadau din soare
iluminându-ne ceruri
întrebări exclamaţii furtuni
ascultam privirile
ne vorbeam uimirile
aşterneam trăirile
captivi dorinţelor
în fulger arzând
ne-am zâmbit
plângându-ne mâinele solitar
din altă dimensiune
norul de fluturi
învăluia virgulele noastre
zburându-le în noi
nespuse fluvii de cuvinte
curgeau pe suflete şiroi
bancă de căldură
în arealul speranţelor
atunci
degetele noastre s-au atins
prima dată flămânde

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl lui Boris: Îţi aduci aminte de Raskolnikov băiatul de alături?
Boris: Mda.
Tatăl lui Boris: A omorât două femei.
Boris: Ce poveste nasoală.
Tatăl lui Boris: Bobalk mi-a zis. A auzit-o de la unul din fraţii Karamazov.
Boris: Trebuie să fi fost posedat.
Tatăl lui Boris: Eh... era un adolescent rebel.
Boris: Adolescent rebel... Era un idiot!
Tatăl lui Boris: Se făcea că a fost atacat şi bătut.
Boris: Am auzit că era cartofor.
Tatăl lui Boris: Ştii, ar putea fi dublura ta.
Boris: Cât de romanesc!

replici din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl în oglindă

În ultima vreme când privesc în oglindă... nu sunt sigur pe cine văd.
Azi l-am văzut pe tata... îmi zâmbea, aşa cum o făcea mereu.

E-adevărat, nu-mi pusesem, ochelarii... iar lumina nu era slabă.
Dar, pentru un moment, m-am simţit grozav... i-am zâmbit şi eu.

poezie de Jim Yerman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-a bătut o frunză-n geam, să m-anunţe că e toamnă.
I-am zâmbit, în mână-am luat-o şi-am dus-o uşor la gură
I-am şoptit încet, să ştie, că-i necruţătoare doamnă,
Şi în fiecare an când vine, simnt cum anii ea mii fură,
Cum îmi pune rid pe faţă, să fie ea mai frumoasă....

poezie de Elena Bulancea (9 septembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vărsat de vânt

Când fiica de şase ani a unui prieten l-a auzit pe tatăl ei
spunând cuiva că am fost premiată cu Premiul Nobel
şi-a întrebat tatăl dacă l-am mai primit vreodată.
El i-a răspuns că premiul se poate lua doar o singură dată.

La care fetiţa, după ce s-a gândit câteva clipe:
"Oh," a concluzionat," e la fel ca vărsatul de vânt."

poezie de Nadine Gordimer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară fără cuci

Mai rătăcesc prin ultima zăpadă,
Şi simt singurătatea mai acut,
Iar geana-mi este lacrimii obadă,
Deşi a-nmuguri a inceput.

Ce primăvară plină de hachiţe,
Zăpezi încă răzbat prin trecători,
Iar caişii înfloriţi sunt doar o schiţă,
De simfonie cu bondari rătăcitori.

Sunt lipsă cuci din primăveri trecute,
Când te absolv de ultima absenţă,
Petale în livezi se-aştern tăcute,
Iar albul radiază emergenţă.

Un an impar cu primăvară şuie,
Când zilele nebune pe răboj,
Duc aburi din cafeaua amăruie,
Prin nopţile cu frigul pe daiboj.

Tânjesc după un zâmbet iluzoriu,
Cu berze ce se-ntorc la cuibul vechi,
Şi-acuz un sentiment premonitoriu,
De neperechi ce-au fost cândva perechi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru părinţi

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

"Doar prostu-i fericit"
Afirmă un adagiu:
El însă a zâmbit
Crezând că-i un omagiu.

epigramă de Ion Zaharia din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracteristici

Prietenii mei americani,
care se declara de origine scoţiană,
au făcut turul Scoţiei.
Ȋn zece zile au vizitat unsprezece castele. Am zâmbit –
Tipic pentru americani!

Spuneau că le-au plăcut îndeosebi
cele aflate în ruină. Am zâmbit iarăşi.
Tipic pentru scoţieni!

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marie Barone: Fie! O să îţi spun. Tatăl tău şi cu mine... am căzut pradă tentaţiei înainte de căsătorie. Tatăl tău m-a cucerit cu privirea lui copilăroasă. Dar nu a contat. Eram îndrăgostiţi. Nu-i aşa, Frank?
Frank Barone: Eu am vrut sex.

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se îmbrăţişară de bucurie şi se făgăduiră ca amândoi să uite necazurile trecute. A doua zi de dimineaţă se sculară şi porniră amândoi mai întâi la împăratul, tatăl lui. Când se auzi de venirea lui şi a soţiei sale, toată lumea plângea de bucurie că îi vedea. Iară tatăl şi muma lui îi îmbrăţişe strâns, şi ţinură veseliile trei zile şi trei nopţi. Apoi merse şi la împăratul, tatăl femeii lui. El cât p-aci era să-şi iasă din minţi de bucurie, când îi văzu. Ascultă povestindu-i-se întâmplările lor; fiindcă era şi bătrân, şi moştenitori n-avea, se coborî din scaunul împărăţiei sale şi îi puse pe dânşii. Iară ei domniră cum se domneşte când împăraţii trec prin fel de fel de ispite, necazuri şi nevoi.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Uite mamă, trec soldaţii
Şi au flori la subţiori.
Nu-i şi tatăl meu? Că fraţii
Spun că m-ai făcut din flori.

epigramă de Dan-Stelian Bura din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată (Deputatul rus Serghei Markov: "Istoric, Rusia este tatăl României")

Tatăl nostru e Traian,
Dacă vrea sau nu vrea igrec;
Nu-i nevoie de Ivan
Nici măcar ca... tată vitreg!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul infernului

În labirintul infernului,
mi-ai zâmbit.
Şi printre flăcările agoniei
eu ţi-am zâmbit ţie.
Iar angoasa amfigurică a sufletului meu contaminat
A revoluţionat o anarhie.

Furtuna ideologică abisului duce o luptă
de constituţionalitate
Cu curcubeiele contemporaneităţii;
Şi au statuat să ne întâlnim la bisectoare:
În purgatoriul unde,
După ureche mi-ai pus o păpădie.

poezie de Georgiana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care-şi cinsteşte tatăl îşi ispăşeşte păcatul, iar cel care-şi cinsteşte mama este asemenea celui ce-şi agoniseşte comoară; cel care-şi cinsteşte tatăl se va veseli în propriii săi fii şi-n ziua rugăciunii sale va fi auzit; cel care-şi slăveşte tatăl va avea viaţă lungă, iar cel ce ascultă de Domnul îşi va alina mama. Cel ce se teme de Domnul îşi cinsteşte tatăl şi le va sluji părinţilor ca unor stăpâni. În faptă şi-n cuvânt cinsteşte-l pe tatăl tău, astfel ca binecuvântarea lui să vină peste tine; căci binecuvântarea tatălui întăreşte casele copiilor, dar blestemul mamei dezrădăcinează temeliile.

Isus Sirah în Ecclesiasticul, 3:3-9, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărie, Mărie!

Tu, Sfântă Mărie, azi ai adormit...
De la Răstignire, nu ai mai zâmbit...
Dar seninu-ţi suflet în Cer s-a suit,
Lângă Tatăl Nostru şi Fiu-Ţi iubit.

Fecioară de vis şi nevinovată,
Tu ne linişteşti, la necaz, îndată,
Nu ne cerţi vreodat', pentru nicio pată,
Suntem răi sau buni, ruga-ţi e-ascultată.

Tatăl se îndură şi iartă păcat,
Fiul ne ascultă şi ne ia oftat,
Dară noi uităm, ne-ndreptăm spre altul
Ceru-ntreg trădăm pentru Necuratul.

Când promite el şi verzi, şi uscate,
Tare te mâhneşti, verşi lacrimi curate,
Chiar dacă ni-i plin podul de păcate,
La fel ne iubeşti şi nu ne-ntorci spate.

Iar te rogi de Fiu să nu ne-osândească
Şi, spre Dumnezeu, vorbă să rostească,
S-ajute din nou credinţa să crească,
În Lumina Lui să ne mântuiască.

Mult păcătuim, dar iertarea-i mare,
Că e loc destul, pentru toţi, sub Soare.
Astăzi, pentru noi, e grea întristare,
Că ne-ai părăsit, minune de floare!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!