Cuiburi de cuci
Privește! e vremea nebunilor mov
Ce joacă pe deget speranța, și-o vând.
Credința lăsată moștenire de Iov
S-a pierdut în neguri voite de gând...
Azi la loc de cinste-i minciuna și banul,
Respectu-i al celui văzut în oglindă,
Lovit de nevoi rămâne sărmanul
O clipă de bine abia de-o să prindă...
Cuvântul se-mbracă în haine de gală
Ca o nucă lipsită de miez. Pe uluci
Vezi salbatic curcubeul cum zboară
Tăcut, ca iubirea prin cuiburi de cuci...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.