Schimbări

Calendarul timpului
s-a pierdut în negura
anotimpurilor,
ce trec de-a valma.
Câtă suspiciune există
şi-n rânduiala
ce se face
în cronologia anilor.
Huzuresc fiori de gheaţă
ce-şi îndreaptă ascuţişul
spre sufletele goale
din trupuri firave.
Vântul uitării
rostogoleşte minţile
care au luat-o razna
şi le tot duce...

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbări

Calendarul timpului
s-a pierdut în negura
anotimpurilor,
ce trec de-a valma.
Câtă suspiciune există
şi-n rânduiala
ce se face
în cronologia anilor.
Huzuresc fiori de gheaţă
ce-şi îndreaptă ascuţişul
spre sufletele goale
din trupuri firave.
Vântul uitării
rostogoleşte minţile
care au luat-o razna
şi le tot duce...

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio zi n-a trecut de când mă aflu pe front şi ceasul mi-a luat-o razna. Timpul meu s-a smuls din ordinea timpului universal şi a luat-o razna.

Laurenţiu Fulga în Alexandra şi infernul (1966)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strugurii din rai...

Tu umbli atât de încet prin mine
că luna uită să răsară,
mă sorbi din ochi, pierdut de tot,
de parcă aş fi cireaşă amară.

Cu mâna mea te-mbraci frumos
şi-n buzunarul de la piept
îţi pun duminici cu trupuri goale
şi rugăciuni în care te aştept...

Când ploaia muşcă pieptul ierbii,
ne trec fiori prin carnea tremurândă:
ah, ce aripă de rug ne taie
când noaptea e de noi flămandă!

Ne cad pe buze strugurii din rai,
şarpele iubirii ne-ncolăceşte în lumină,
nici nu mai contează de acum,
cine-i ram şi cine-i rădăcină...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri de buzunar

Au luat-o razna salcâmii
se catapultează-n cer
asta cică-i poanta lumii
omul cocoaşă de dromader

Îşi catapultează-n cer
pustiul ce l-a născut
Doamne dacă are fler
îşi face stele din lut

Vidul care l-a născut
o fi asta poanta lumii
îl salvează prin sărut
au luat-o razna salcâmii

Au catapultat în cer
astăzi ultimul mister

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

îl vezi

cum îşi duce crucea
şi nimeni nu crede
într-o viaţă viitoare
a fost dreptatea omenească
înfăptuită contra unei sume
de arginţi care au sucit minţile
se îndreaptă spre golgota
paşii îl duc spre mormânt
speranţa a murit în ziua
bolnavă din inima pustie
ridică-te şi mergi
ridică-te şi-n dură
pentru păcătoşii care nu s-au spovedit
pentru păcătoşii care nu s-au căit
viitorul e mut şi crucea
e din ce în ce mai grea
sufletele sunt reci - suspin
nici măcar durere nu mai e -
merge pe drumul lui
şi lacrima îmi cade pe
hârtia din dreptul lumânărilor
văd sufletele chinuite
cum se îngrozesc de ceea ce fac
oamenii bat cuie în trupul sfânt
aruncă injurii şi râd
sângele celui trimis de dumnezeu
curge adăpând păcatul
îl vezi cum suferă pentru oameni
plângi alături de crucea lui
plângi la picioarele lui
lacrimile tale se amestecă
cu sângele sfântului pe pământul ars

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţurile au luat-o razna

Preţurile ne cresc de azi pe mâine,
Şi de o ţin în ritmu-acesta ameţitor,
Curând va trebui să dai pe o pâine
Două salarii şi încă să rămâi dator.

epigramă de Paul Constantin (11 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul de negăsit

Am să fac o revoluţie
promiteam în copilărie
copil fără nicio soluţie
necunoscut de gradul o mie

Dar ce promiteam în copilărie
a luat-o razna spre trecut
totul pare astăzi o nebunie
fără de sfârşit şi-nceput

Am luat-o razna spre trecut
adolecent fără nicio soluţie
Doamne spune-mi ce-au făcut
cu biata-mi revoluţie

Degeaba-am promis fir-ar să fie
să te-ascut toată viaţa copilărie

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (26 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi ?

Vezi? Sărut pe gât înserarea
luminând-mă.
La geamuri pun zăbrele
din coastele iubitului meu.
Tălpile cu argilă
le rânduiesc
la intrarea inimii.

Azi, de-a valma în şiraguri
se rostogoleşte spre mine
ţipătul tău.

Nimic nu mă mai sperie.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebuni cu sufletele goale

Nebuni cu sufletele goale
Mă năpădesc... N-a mai rămas
Decât surâs şi remuşcare...
Venin pe fundul unui vas...

N-a mai rămas decât tăcerea...
Mormântul, de prezent, pustiu
Şi-aşteaptă paşii frânţi în două...
Un pas, doar mi-aş dori să fiu.

Să trec străin precum o umbră
Să risipesc cenuşa... Poate,
Uitat în plâns şi remuşcare,
Mă voi putea ascunde-n noapte.

Şi risipindu-mi neputinţa
Să pot din nou să regăsesc
Nebuni cu sufletele goale
Ce deseori mă năpădesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra netimpului

prin clepsidrele acestea
nu mai trec timpurile
curg oameni şi apusuri
şi furtuni de nisip
ca nişte bolovani de aer
aprinşi
în focul gheenei

prin copacii aceştia nu mai trec seve
curg trupuri firave de aşchii
curge doar seceta pământului
şi sângele sterp
şi timpul pierdut cu amurgul

prin cerul acesta nu mai curge nimic
nici măcar visele oamenilor
care s-au dus să se culce
primordial
într-o altă clepsidră
a netimpului

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că mai există ţicniţi care scriu poezii demonstrează că lumea încă nu a luat-o razna cu totul.

paradox aforistic de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

Tăcerile evadează din spasmele
Cuvintelor nerostite...
Un vulcan erupând
În toamna unui oraş fumegând.
Trenul uitării s-a oprit
Între cer şi pământ.
S-a spart cochilia gândului
De tristeţea mormântului.
Viaţa este o groapă comună
În care sunt aruncate de-a valma
Lacrimi şi sentimente.
Vântul spulberă gudronul şi cianura
Depusă pe cearşaful de opiu.
Suntem ultimul cadavru
Respirând noaptea.
Altarul tăcerii este pregătit...
Un pas spre plus infinit...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceasul uitării

E toamnă târzie - aud la fereastră
doar ploaia venită pe aripi de vânt,
garoafele puse de ieri într-o glastră
desfac din corole un vechi jurământ.
La ceasul uitării, ieşind din petale,
cuvintele scrise cândva în trecut
aud la fereastra cu geamuri ovale
rafale desprinse din vântul pierdut.

Sosite acum din fiorduri stâncoase,
cu vechiul vapor andocat lângă port,
ajung la fereastră spre seară să lase
un alt jurământ pe un mitic suport –
o floare de gheaţă, demult rătăcită,
purtând în petale înscrisul cel nou
cu versuri rescrise de-o mână rănită
la masa tăcerii de lângă hublou.

Citeşte, iubito, cuvintele toate,
topite din floarea de gheaţă, pe loc,
ascultă şi vântul ce încă mai bate
cu vorbele mele scăpate din toc.
Desigur aşa vei afla, fără grabă,
că timpul se scurge acum înapoi,
iar orele-ntoarse întruna întreabă
de ce în pădure sunt pomii mai goi.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doliu în cer

curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite
moartea întruchipată în înger pervers
ademeneşte lumea cu dulci ispite.

câteodată vreau să mă ascund în vers
între litere albastre fericite
curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite.

acele timpului nu se rotesc invers
să fiu iarăşi copil pe negândite
să fie jocul vieţii doar un fapt divers
trăiri nevinovate de îngeri ocrotite.

curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să mă-ntorc

Prin viaţă paşii mei se rătăcesc
Şi caută un drum spre fericire,
Dar este foarte greu să o găsesc,
Eu nu pot să trăiesc fără iubire.

Unde-i iubirea? Este greu de spus.
Este ca şoimul ce-şi planează zborul
Poate-ntr-o zi cănd crezi că a apus,
Va răsări ca floarea vie, dorul.

Priveşti într-o oglindă al tău chip
Şi-l vezi atins de-a timpului pahar,
Te-ai speriat, m-am speriat şi ţip,
Nu vreau să recunosc acest hotar.

Mai vreau un strop de dragoste să beau,
Dau la o parte negura uitării,
Am să mă-ntorc în timp şi am să iau
Iubirea-n braţe, s-o fur depărtării.

Să mai iubesc cu patos vreau acum,
Să mai lipesc din cioburi o oglindă,
Să nu mai văd în calea mea doar scrum
Şi să mai iau şi busuioc din grindă!

poezie de Aurelia Oancă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceasul uitării

E toamnă târzie - aud la fereastră
doar ploaia venită pe aripi de vânt,
garoafele puse de ieri într-o glastră
desfac din corole un vechi jurământ.
La ceasul uitării, ieşind din petale,
cuvintele scrise cândva în trecut
aduc la fereastra cu geamuri ovale
rafale desprinse din vântul pierdut.

Sosite acum din fiorduri stâncoase,
cu vechiul vapor andocat lângă port,
ajung fără veste, spre seară să lase
un alt jurământ pe un mitic suport –
o floare de gheaţă, demult rătăcită,
purtând în petale înscrisul cel nou
cu versuri rescrise de-o mână rănită
la masa tăcerii de lângă hublou.

Citeşte, iubito, cuvintele toate,
topite din floarea de gheaţă ad-hoc,
ascultă şi vântul ce încă mai bate
cu vorbele mele scăpate din toc.
Desigur aşa vei afla, fără grabă,
că timpul se scurge acum înapoi,
iar orele-ntoarse întruna întreabă
de ce în pădure copacii sunt goi.

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediţia din 21.06.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există mulţi oameni inteligenţi care nu şi-au gestionat corespunzător resursele şi, fie au luat-o razna, fie au plutit într-o suavă mediocritate din cauza unui anturaj neprielnic care i-a sabotat.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am reuşit, de-a lungul timpului, să nu decolez, să-mi păstrez echilibrul şi televiziunea să nu-mi fure minţile. Există acest pericol, dar în momentul în care faci de toate până ajungi în media e mai puţin periculos.

citat din Raluca Moianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom întâlni...

Alunec
în pojghiţa de gheaţă...
Fierbinte trup,
topeşte straturile.
Desenează cântând,
dorinţele...
Alunecă timpul,
pană de ger peste chipuri.
Spre sus, privirea fuge,
în ritmul valurilor de sunet...
Violet dans,
în spirale de armonie
alunecând...
Ochi spre ochi
se îndreaptă forţa uitării.
Iubire în iubire,
drum senin urmăm.
Ne vom întâlni
la baza piramidei,
primind,
zborul clipei spre vârf...

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar pentru Viviana

Vreme, vremuri, oameni...
E vremea un bulgăre de nea
Ce se rostogoleşte în
Lava vorbitoare cu versuri de jar
Şi aromă de stea.
Vremurile trec -
Secundă între veşnicii,
Labirint în care tăcerea se rostogoleşte
Printre jaloane de timpuri.
Împliniri şi dureri...
Tu eşti anotimpul în care,
Păsări rostesc despre încredere şi loialitate.
Tu poţi sfărâma zidul nopţii,
Tu poţi să mergi mai departe!
Oamenii de azi, oamenii de ieri...
Decorăm liniştea cu irisul trecătorilor
Ce-şi anesteziază durerea privindu-te
În oglinda sufletului argintată şi pură...
Statui de timp interesate de necunoscut,
Aspirând spre istorii...
Mulţumesc pentru ceea ce eşti
Şi pentru că mă primeşti să fac parte din sufletul tău!!!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!