Peisaj cu căderea lui Icar

După părerea lui Brueghel
când s-a prăbuşit Icar
era primăvară

un fermier îşi ara
pământul
întregul spectacol

al primăverii
era la lucru gâdilându-se
pe el însuşi

transpirând sub soarele
care topea
aripile de ceară

insignifiantă
dincolo de ţărm
neauzită

o plescăitură
acesta a fost
înnecul lui Icar.

NB. Poezia a fost inspirată de pictura lui Pieter Bruegel "Peisaj cu căderea lui Icar"

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adoraţia Magilor

De la ieslea naşterii lui Isus
pe care am celebrat-o deja
Copilul în braţele Mamei

Cei Trei Magi în toată căutata lor
splendoare
şi Iosif

drept însoţitor
feţele lor uimite
compun o scenă copiată parcă

de la marii maeştri italieni
dar cu o diferenţă:
măiestria

picturii
şi mintea mintea inventivă
care guvernează lumea

mintea alertă neîmpăcată cu
ceea ce i se cere
şi nu poate să facă

care a acceptat povestea şi care a pictat-o
în culorile unui
cronicar briliant

ochii Fecioarei trişti
ca o operă de artă
a unei adoraţii încărcate de intensitate.

NB. Poezia a fost inspirată de pictura lui Pieter Bruegel "Adoraţia Magilor"

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parabola orbilor

Această oribilă dar superbă pictură
parabola orbului care urmează
încrezător călăuza nevăzătoare

tabloul înfăţişează un grup
de cerşetori conducându-se
unul pe altul

diagonal pe pânză
de-a dreptul
spre prăbuşirea finală într-o mlaştină

pictura şi ideea
încep şi sfârşesc
fără prezenţa vreunui văzător

se văd doar
feţele nebărbierite ale ca-
licilor cu cele câteva

posesiuni amărâte
un lighean pentru a se putea spăla
în bordeiul unui sătean şi turlele bisericii

feţele sunt înălţate
parcă spre o lumină
nu există nici un detaliu irelevant

fiecare îl urmează încrezător pe celălalt
toţi cu bastonul călăuzitor în mână
triumfali în acelaşi dezastru.

NB.
Poezia a fost inspirată de pictura lui Pieter Bruegel "Parabola orbilor"

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Nu zburăm (nici) dacă ne pici cu ceară" - grăiră aripile lui Icar.

aforism de Ica Ungureanu din Mica publicitate (ianuarie 2012)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icar: Dacă aripile lui Lucifer rezistă, se topeşte Soarele.

aforism de N. Petrescu-Redi (8 februarie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubindu-l pe Icar

Pe Icar l-am iubit în tăcere,
Iubeam dorul de ducă din el
Şi nobleţea din trista-i durere,
Peste oameni părea cel mai cel.

I-am dat bolta cerească din mine
Zborul lui să îi pară sublim,
Ochii mei îl zideau în neştire,
Nu iubeam doar un biet anonim.

Pe Icar l-am iubit ca o oarbă
Pătimaş şi crezând că e zeu
Era zborul, eu firul de iarbă
Şi iubirea un pur elizeu.

Câtă dragoste oarbă-i pe lume
O răsfrânge doar cerul pustiu,
O îneacă doar mări fără nume
Şi o iartă doar cei care ştiu.

Pe Icar l-am iubit prima dată
Pentru zborul pe care l-a frânt
Şi în dragostea lui răsturnată
Vedeam cerul cu stele răsfrânt.

Am pictat împreună zenitul
Prin culori rătăceam uneori,
Cu-n sărut închideam răsăritul
Şi cu-n zâmbet vesteam primii zori.

Pe Icar l-am iubit într-o doară
Avea stele pe aripi şi-am zis
Că-i frumos ca în zbor să îţi piară
Necuprinsul şi dorul de vis.

Pe Icar am să-l las printre vise
Sau prin cărţi rătăcind după zbor,
Cu aripile-n flăcări cuprinse
Şi cu inima arsă de dor.

poezie de Luiza-Adriana Grama (26 noiembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icar şi Manole. Când dai în mintea păsărilor, îţi faci aripi din ceară şi şindrilă.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclu

Dacă nu aş fi fost om aş fi fost lebădă.
Dacă nu eram lebădă, lac
pe care o lebădă să plutească, mă doream.
Dacă nici măcar aceasta nu se putea,
mă rugam să fiu nufăr
ori oglindirea lui pe boltă,
stea,
când va veni vremea căderii
transformându-mă în Icar.

Ce bine era să fi fost lebădă...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mână cu Icar

Zburam mai sus de ceruri, prin haosul macabru,
Trecut-am de regatul clepsidrelor, nomad,
Aud neobosite grăunţele cum cad,
Deasupra se anină al vieţii candelabru.

Vâslesc prin bolta goală, cu-acel străin nesaţ,
Ce te împinge-n locul văzut întâia oară,
Prind lacrimi să îmi curgă din aripa de ceară,
Plutind spre candelabrul cu sorii prinşi pe braţ.

Îmi amintesc Icarul ce-n hău s-a prăbuşit,
Şi-mi caut drumu-n slavă, de care m-am pierdut,
Săgeţi incendescente, dogoarea şi-o ascut,
Clepsidrele-s în urmă şi plâng necontenit.

Planetele se-nsiră ca lanţuri de mărgele,
Mă cheamă depărtarea cu mantia-i albastră
În care-si are cuibul o pasăre măiastră,
Ce zboară fantomatic în vidul dintre stele.

Mă cheamă infinitul în globu-i de cleştar,
Dar mai aştept o umbră, ce-n urmă a rămas
Si poate un miracol, s-apară un Pegas...
Plecat-am mai departe, de mână cu Icar!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce ajunge liliac, şoarecele se consideră Icar.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colivie de ceară

Dacă as avea putere să mă dezbrac de carne
Să o lepăd în clepsidră cu corbi şi hiene..
În zborul ca un albatros plutind pe cer alene
Prin fante de albastre infinite curbate vene

Să te învăluii ca un duh cu sunet de vioară
Să simţi cât dorul poate în colivie să doară...
Ai fugi de-ndurare talpa o să ceară
Să-mi topeşti colivia mea de Icar din ceară.

Intinzându-mi palme după penele-mi de file
Atârnat cu gânduri în perfuzii de anghile..
Răsărite din rădăcinile mele infipte
In abisurile luturilor de azure strigăte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi dintre cei care caută absolutul în dragoste au soarta lui Icar.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

ciocârliile -
învăţătorul din sat
iar despre Icar

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ciocârliile -
învăţătorul din sat
iar despre Icar

haiku de Cecilia Birca (mai 2018)
Adăugat de Cecilia Birca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icar

Dacă acel soare
nu te-a topit,
până acum,
este pentru că
Dumnezeu
m-a turnat,
plumb
în aripile tale.
Dar tu continui să zbori
spre văpaie
şi... cât să reziste
şi plumbul ăsta,
că doară nu-i
visare, ci
om?

poezie de Andrei Gădălean (19 septembrie 2023)
Adăugat de gamma99
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este un Icar cu aripi de cuvinte, care încearcă să evadeze din labirintul gândurilor suferinde.

aforism de Ionuţ Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrând să-şi ia zborul,
Icar a căzut în hău.
Ghinionul său.

haiku de Dumitru Delcă (19 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sigiliu regal lăsat-a pe ceara topită zborul lui Icar!

aforism de N. Petrescu-Redi
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprinzându-se, ceara lui Icar lumina drumul unor alte zboruri.

aforism de N. Petrescu-Redi din Îngândurări (2016)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi omul are două aripi. Una este de pasăre Phoenix, iar cealaltă de Icar.

aforism de Ionuţ Caragea (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antică

icar
n-a căzut
ci doar pămîntul s-a rotit
primindu-l
cu şoaptele celui învins

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!