Nu mă lăsa fără mine!

am lăsat un ceas să bată, secunda se scurge
ea urcă în sus, spre ne-viaţă
picături pe limbile pământului
de la răsărit spre apus, se revoltă
bat pământul cu pumnul-n cer şi strig!

nicicând nu pleacă zburând în şir, cerul
plin de ne-albastru iar eu să mă număr în cuvine nespuse
nu strigaţi la mine, nu eşti tu, norul din tine-ţi-nghite
alei pline cu zile
aruncă-mi eul, te vreau nu mă plânge

arătă-mi colţul lumii, îmi strigă peniţa
pentru ca să am un sărut din viaţă de suflet
nu ninge cu mine-n suspine
atinge-mă cu iarba vieţii
şi nu uita!
nu mă săruta fără ca să exist pentru tine!

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

luna rece priveşte
pământul gol
o lentilă pe faţa unui orb
jumătate neagră
călătoreşte spre a fost

număr în apa timpului
zile
până la ultimul răsărit
când nu mai pot fi
nici un apus

nu vreau să topesc viaţa
numai în mine
te aştept
la primul pătrat

poezie de Viorel Muha (3 decembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul meu

Tu eşti scânteia mea de viaţă,
Născut în lacrimi la ceas sfânt,
Voinţa tatălui ceresc,
Enigmă a vieţii pe pământ.

Eşti muza stelei călătoare,
Pe agitatul drum al vieţii,
Eşti dărnicia întruchipată,
În suflet viu, plin de culoare.

Tu eşti oceanul vieţii mele.
Eşti răsărit către apus,
Eşti uraganul nemilos,
Pentru pedeapsa celor rele.

Eşti orizontul meu de viaţă,
Iar eu pământ însufleţit,
Eşti zala unui lanţ de vieţi
Şi un întreg pân’ la sfârşit.

poezie de Valeria Mahok (8 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exist

Exist în clipa strivită de paşii mei
Exist în lacrima uscată de nefericire
Exist în clipa uitată în mine
Exist în sufletul strivit şi fără speranţă
Exist în inima-mi ce-şi doreşte încă apusuri de soare, zeul uitării
Exist ca să pot să strălucesc cu cerul în ochii mei
Exist ca să mai am încă clipe multe de fericire
Exist ca să iubesc înca măcar odată
Exist ca să vreau încă să mai fiu eu

poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna din sânge

ninge tăcerea pe ramul ce plânge
dezgolit de frunze tremurând în ger
vitralii pictate cu roua din sânge
pământul trimite suspine spre cer.

ninge pe alei cu sensuri interzise
umbre de felinare tremură în viscol
iubirile din parcuri sunt proscrise
de-aş mai iubi un an şi încă un secol.

ninge pe biserici cu lacrimi de smirnă
timpul geme bolnav în spital
fericirea lumii de Dumnezeu atârnă
şi eu depind mereu de un extaz vital.

cerul îi schimbă culoarea absent
un vis mă străbate cu ritmul cadent.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întors în gânduri de iarnă

asfinţitul pogoară-ncet în vale
un copac dezgolit încă mai suspină printr-o frunză
se aude susurul unei ape
un pleosc tulbură liniştea
e lacul, e unda ce mă răscoleşte

o potecă strecoară-n pădure drumul ei
paşi şi foşnet, crengi ce suspină
un alb fugărit de lumină îmi amăgeşte privirea
este ea, iubirea pierdută

sărut cerul şi număr gânduri pe un nor
inima-mi bate-n clopot
biserica din trupul vieţii mă logodeşte
cu tine, te caut
răsună glasuri, un cor de copii

afară este iarnă, bate vântul, ninge câte un fulg
amintirea ta din vară îmi mai stăruie în minte
vreau înapoi sărutul umed al buzelor încă
nedeschise
vreau să mă auzi, vreau să mă ştii din nou
sunt aici
te ţin imaginar de mână
port în suflet încă trupul tău
mă auzi?
nu mă lăsa să strig în noapte
unde eşti, te vreau,
te vreau înapoi

poezie de Viorel Muha (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

viaţă trecătoare, nu mă lasă
drumul nu-l opri, trezeşte-mă
strigătul pământului atârnă, povara-i grea
deschide ferestre, spre casa mea

aş vrea să zbor, chiar printre umbre
nu lăsa să se surpe speranţele mele
colţul ruginit îl simt al apei ce curgea
piatra fântânii când şoptea
nu pleca, cumpăna-i grea

buzunarul sufletului îmi duce o povară grea
plânge vatra, copilul rămas statuie
stâlpul porţii, coloană amintire
lacrimile-mi curg pentru durerea din mine

sunt agăţat de firele lumii
nordu-i umed, plouă rece, lumea nu-i a mea
căteodată ne regăsim printre ceţuri, păsări migratoare
străzile sunt pustii, ne dor paşii, nu suntem noi din ea

vreau întoarcere, vreau drum spre casa mea
să nu mai fiu umbră, nicăieri,
călător în timp uitat
vreau întors să fiu, în ţara mea

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi...

ameţeala apăsării
în sărut de buze
sidefate,
aruncate
pe acoperişul lumii,
suspendate
izvor din picături pulverizate...

capul întind
să văd ce simt...
trenul vieţii mă duce
agăţ mâna
de şina rămasă în urmă
fumul locomotivei trecutului
mă îneacă

stai...
nu pleca...
buzele-mi rămân acolo...
în masarda lumii
sus de tot,
nu pot lăsa
picturi de viaţă să se ducă...

vreau!
doresc în eu şi tu
să fim în trenul agăţat
de viaţă!
nu lăsa uitare
vreau întoarcere în destin
vreau doar doi să fim...
noi... doi...

poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

December

un sărut suspină-n ruginiu de toamnă
o cană se îmbracă cu roşu de struguri
amintiri strivesc buze din nopţi de jăratec
rătăcită o rază spre noapte aleargă
spre apus cerul suspină încă lumină
un eu mă alergă spre iarnă
un ochi de lac închide gene printre raze
târziu frigul se zgribuleşte-n ferestre uitate
pe mine am dezbrăcate priviri
un colţ de umbră rătăceşte tremurând câmpia
zarea dincolo de mine uită ziua trecută
o frântură de rouă se sparge îngheţată
toamna spre iarnă strigă cu vânt şi zăpadă
un strigăt de pasăre caută cerul ranită
fără priviri culori în cenuşiu pictează zarea
vara trecută amăgeşte încă destine
năuc aleargă visul prin mine şi-mi spulberă speranţa
în pumn am strânsă amintirea ta
mă doare
nopţile curg încet în mine şi rana vieţi-mi suspină
un copac zgribulit îmi opreşte privirea
fără paşi pierduţi îmi caut încă cărarea
o mască albă îmbracă pământul
ascunde rănile şi durerile toamnei din mine
timpurile trecute-mi plâng amăgirea
pădurea desfrunzită mă atrage în întuneric
colţul ierbii moare sub tristeţea de sus căzută
gândul meu în alb îmbrăcat rătăceşte privirea
imesitatea nu-i departe văd lacrimi în fulgi de suflet
dinspre December tu baţi în geamul din mine
te aştept în durere

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi

pentru tine vreau să fiu...
ziua care se naşte-n răsărit
şi plete-n raze calde-n asfinţit
vreu să-ţi fiu...
copacul cerului cu frunze nori
ce-ţi ţine umbră şi răcoare-n zori
iar prin poieni cu multe flori
pentru tine vreau să fiu...
sunetul timpului ce-ţi cântă
naşterea ta de început de noi
căci noi suntem din voi
vreau să fiu, de pot...
primăvară-n muguri de viaţă
şi mănunchi de zile-n boboci de flori
vreau tu să fii...
puterea drumului ce tu iubind aşezi
pe căi de viaţă-n pântec clipe noi
dând naştere lumii sens şi vieţii zbor
iar timpului fără zăgaz prin noi viitor

poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri ruginite

dispre munte dealul coboară vise
văile cuibăresc ceţuri
sărutul frunzei atinge pământul şi geme
un ochi de apă priveşte luna întoarsă
cerul lacrimează cu stele
gheara păsării nu doarme
sugrumă răsăritul şi totuşi o sageată de lumină scapă
apoi toate inundă lumea
sânul femeii suspină, geamul ferestrei tremură
apăsarea doare şi-şi doreşte iubire

focul urăşte întunericul şi-l alungă
roata grea a lumii răsuceşte pământul
dinspre toamnă cu picături de ploaie rece
şi-ncuie vara trecută

frunzele mor, pământul se îmbracă cu promoroacă
apusul se stinge, iar eu împart lumea mea în două
o parte o pun pe pântecul tău pentru altă viaţă
târziu noaptea se sparge spre lumină
încă nu dormi şi buzele îţi cerşesc mai multă dăruire

înghesuit într-o ruptură de timp cârpită
mă străduiesc
să nu car bolovanii din mine, să curăţ lumina de resturi de întuneric
încă aştept răstignirea
nu vreau să mă transform în praful ce vântul îl răsuceste-n iele de noapte
cuvântul strigă pe străzile vieţii, coşuri cu fum nu mai există!
salvaţi suflete iubind, coşmarul nu se mai termină
un tramvai bolcăne pe şina veche şi mă trezeşte
din lumea unui vis, a unei dimineţi de toamnă
fără tine!

poezie de Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă

geamul lăcrimează cu ploaie
te ating şi număr secunde
mi-aduc aminte
că,
am pus mâna pe rotula genuchiului tău
că-am sărutat mai sus şi-am am ars ca un jăratec
fiorul m-a electrocutat
talpa piciorului tău mă sprijiea, în străduinţă
şi-am muşcat, cu sete, te vroiam cu totul
simţeam că mă doreai şi muşchiul tău firav
s-a contractat
am alunecat usor spre cavitatea unde sunt tainele facerii tale
şi-am simţit, că sărut inima lumii
şi acum iarăşi vreau
să mă agăţ de un fir de păr, pentru ca să ajung
la umărul tău divin
gura-mi cerşeşte, încă o clipă de dragoste
să te simt că mă săruţi, cu tine intrând în mine
te vreau

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea mea

Aşchie din trunchiul meu
Eşti acuma lângă mine.
Lângă tine sunt şi eu
Cât pământul mă va ţine.

Boboc de floare între spini,
Un ghem de miresme petale
Te ţin pe pat de palme fin,
Sub gingaşe raze de soare.

Nu-mi închipui fără tine
Viaţa eu ca s-o închei,
Aş vrea boboc, să fii cu mine!
Însoţindu-mă pe orice alei.

Pe palme te întind spre cerul mare
Spre Bunul Dumnezeu
Să-i mulţumesc pentru aşa o floare
Promit: te voi iubi mereu!

poezie de Camelia Natalia Ignat (iunie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire

Am răsărit în ramurile unui copac
trunchiul mi-e boltă
vieţii.
Cerul se întoarce cu mine
iar jos, pământul mă atrage
spre tine, fierbinte.

Sus dinspre soare, cobor către tine.
Mă arde vremea, fericit că simt cum nu trece.
Viaţa mie îmi duce puterea
şi simt înăuntrul tău regăsirea.
De aceea sunt fericit, că eu duc golul tău
ce te împlineşte.

Simt tangajul valului, cum îmi duce firea
şi mă prăbuşeşte.
De acolo, de sus, spre-o lume pe dos
cu tine spre mine, să ne unim regăsirea
prin unul din doi.
Ochii îi cobor în irişii tăi
tremurând în ei găsesc, valul, înălţimea.
Astfel aflăm cum ne duce, pe amândoi
spre adâncul din noi, iubirea.
Punem împreună din noi, câte un pic,
apoi ne gustăm muşcătura buzei sărate
şi împărţim, printre încleştatele mâini,
încet spre viitor, nemurirea.

poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, Isuse

Strig către Tine, Preasfinte
Strig din ţărâna umila
Ruga se-nalţă fierbinte
Doamne, Isuse, ai milă.
Stau lângă puiul ce moare
Strig hohotind cu suspine
Vino, Isuse, mă doare
Vino, ai milă de mine.

Tu vino cu oastea călare
Pe nouri de foc şi lumină
Din capăt în altul de zare
Pământul şi cerul se-nchină.

Plâng în neştire, Isuse
Plânge şi dorul din mine
Ţie-Ţi sunt toate supuse
Du-mă, Isuse la Tine.

Plâng, iarăşi plâng, plâng întruna,
Plâng pentru toţi, pentru mine
Plâng că mă bate furtuna
Du-mă, Isuse la Tine.

Să fie şi-n cer sărbătoare
Să cânte pământul şi firea
Nimic ce-i din Tine nu moare
O, Doamne, dă-mi azi mântuirea...

Vino, Isuse, la mine
Ziua se duce, e seară
Plâng despărţită de Tine
Vino, iubeşte-mă iar.

Doamne-s aicea străină,
Doamne, Te caut pe Tine
Vino pe nori de lumina
Ia-mă Isuse la Tine...

poezie de Adriana Cristea (22 mai 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu grăbit

de ce în rece...
beton,
faţa-mi primi o talpă
de şosea întoarsă
spre mine?

tu...
boabă de lacrimă
ai căzut şi...
m-ai împrăştiat
prin picături de sânge
în durere imensă
într-o secundă
făcȃndu-mă evadat

aşa am dat roată vieţii
văzând drum,
şosea
prin faţa mea,
asfalt încins
unde ţi-ai înfipt
dureros,
destrămat,
tocul cui
în inima mea.

strigăt...
de ce tu, fier
contorsionat
suflet ai luat?
de ce...
iubirea mea
m-ai pus la mezat
pe taraba şoselei
de asfalt?

sunt sus... acum
strig din neant
suflet înapoi vreau
de ce m-ai confiscat?

poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

totul parcă a plecat
din mine
sunt un pustiu arid
în care suflă
un vânt fierbinte
şi care mă arde
ca un frig înfiorat
de vid

am rămas
un suflet de viaţă
îngropat în mii
de fragmente dureroase
care strigă neputincioase
fi îndurător, tu, Doamne
şi redă-mi-o, pe ea

desfă şi dezleagă
durerea mea
să nu ajung, într-o lume rea
şi nu uita niciodată
că exist

nu vreau să mă cuprindă
multe cuvinte alambicate
fără de lumină
dezgolite şi-n vreme rea
nu mă lăsa cu oameni
de dincolo
cu miere pe buze, de smoală
care mă îndeamnă
să nu dau socoteală
de viaţa mea
ţie, Doamne!

poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spuneţi-mi!

am început să scriu pe trupul meu
zilele
peniţa vieţii mă zgârâie cu strada dezbrăcată
cerneala este praful din colţul întunericului
unde strigă o fată violată
altundeva la un bloc, o manea zbiară
cuvinte înjurate şi bătute
tramvaiul nu mai are 50 de ani, dar
duce oameni prea bătrâni
suferim
multe etaje cu prea multă foame
duc un etaj cu prea mulţi bani
o iubire este pierdută pentru că-i lipseşte
o îngheţată care nu-i în buzunarul gol
trebuie să fug de-o viaţă dată de voi, sperietoare
mă uit la degete şi-mi număr direcţiile
poate voi începe o nouă zi
nu trebuie să fiu nudist sau nudistă pentru o para chioară
nu sacrificăm tot!
spuneţi-mi că nu sunteţi decât o distorsiune de timp
trecătoare

poezie de Viorel Muha (iunie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să îţi aminteşti de mine

Astăzi este ziua ta,
Zi frumoasă ca şi tine;
Şi vreau a te săruta
Să îţi aminteşti de mine.

Primeşte aceste flori,
Flori culese pentru tine;
Culese de mine-n zori
Să îţi aminteşti de mine.

Câte zile voi trăi
Eu îmi amintesc de tine,
Şi la tine voi veni
Să îţi aminteşti de mine.

poezie de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceas

trăiesc...
ceas ruginit
printre rotiţe
ce spun
tinere încă
că duc
secunda ce ticăie
trăiesc puternic
pe cadranul lumii
stop
eu
nu o să spun
inimii
pentru că...
iubesc

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată!

vitrinele se uită urât, spaţiul nu mă umple
frizeria morţii tunde vieţi, fără să taie fire zile
o cămaşă ruptă mă scoate prin pântecul ei
dator cu zile care nu le mai am
vânătorul îşi pune capcana pentru el, în neştire
nu-i nebunie!
am ce mâine a fost şi poate ieri o să vină
mă dau în leagăn, dar nu am spaţiul cu mine
m-am vândut la târgul veţii pe doi bani
toiagul are noduri şi nu pot să-l cântăresc în înălţime
am coborât în groapa vândută drept o treaptă spre rai
blidul nu-i ruginit destul, să-l duc cu ligura la gura nopţii
viaţa, trecută sau începută, stă în gară şi aşteptă
să nu mai vină nimeni, şina vieţii să o schimbe
buruienile şi gunoiul au umplut staţia mea de viaţă
ciocanul cerului aşteptă drept clopot să bată
biserica pământului să nu ardă pe veci, niciodată

poezie de Viorel Muha (iunie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!